Povești de buzunar – Vladimir Colin

Deși cartea numai de buzunar nu este, fiind mai mare chiar decat un A4, deși poveștile sunt în versuri, chiar dacă sunt scrise ca o epistolă, trebuie să recunosc: este cea mai frumoasă carte de copii pe care am citit-o în ultimul timp. Sigur că am luat-o împrumut de la bibliotecă; sigur că așa ceva nu se mai publică în prezent pentru că nu se mai scrie așa ceva… Din păcate!

Alcătuită din povestiri scurte, de 2 – 3 pagini, cartea te amuză cu fiecare cuvant pe care îl citești.

Povestea unui zbor: Fetele (și nu c-aș fi chițibușar) sunt un fel de rău necesar. Lasă că fotbal nu joacă, dar la nevoie nu știu să tacă, se gandesc numai la fleacuri și rochii, de dimineața pană seara ți-ar scoate ochii cu frumusețea lor nemaivăzută și, dacă le dai nas, te și sărută…

Ei, băieții de 10-14 ani vor fi fascinați de acest poem cu idila lui, descrisă în continuare 🙂 .

Povestea prințului: Doi pești aduși de mama lui din piață îi promit copilului că îl fac prinț dacă îi scapă de ciorba în care ar trebui să dea ei gust… 🙂 *Vedeți, nu mai fusesem prinț decat prin clasa-ntai, în Mehedinți, la o serbare de sfarșit de an, cand se îmbolnăvise unul Dan și-am fost eu prinț în locul lui pentru-un minut, că rolul era scurt și foarte mut… Ce să vă spun? A fost o încantare. Fără să fac nicio mișcare și fără să-mi bat capu-n niciun fel eram grozav și cel mai cel. Așa că n-am mai zăbovit și-am spus încet, dar deslușit: În regulă, băieți, vă scap de ciorbă! Dar, mă-nțelegeți, vreau să n-avem vorbă… *

*Chiar atunci s-a ivit Ionel, s-a zgait la mine nițel și-apoi s-a înclinat pan*la pămant, de-am zis c-o să rămană frant… Dar s-a-ndreptat pe dată și-a rostit: Ce poruncește prințul meu iubit?

Și parcă nu-mi venea să cred că (uite) de la a la zet, făgăduiala straniilor pești se-ndeplinea întocmai ca-n povești…*

Povestirile, una mai frumoasă ca alta, au însă o regină, cel puțin pentru mine: Povestea Domnului cu Joben. Este perfectă pentru a învăța copiii lecții de igienă. Unui copil căruia nu-i place să se spele pe față îi apare un omuleț cu joben pe față și-l roagă să folosească puțin de tot și, dacă se poate, deloc apa și săpunul… 🙂

Discuția dintre omul cu joben și micul reticent la spălat: *Deci, falca asta mă rog, cand se spală? / O, în principiu, zic de două ori. Întai în zori, apoi, cum vedeți, la culcare. La nevoie și după-mprejurare sau de la caz la caz… / Înțeleg. Depinde de obraz. Dar trebuie să-ți spun, dragul meu, că am ales acest traseu pentru că terenul e ferit și mi s-a spus că-i foarte rar stropit. Te rog frumos să nu-ncepi să-mi targi clapa, exagerand, fără folos, cu apa. La varsta mea nu pot să merg cu cizme și sufăr de reumatisme. Să ne-nțelegem bine, așadar: de apă ne atingem cat mai rar… *

Cum se termină povestea, aflați simplu mergand la bibliotecă… 🙂

Dacă mai aveți cărți bune pentru copii despre care ați scris sau ați citit pe undeva, puneți linkurile aici, fără nicio reținere. Îmi place să citesc literatură pentru cei mici… 🙂

Publicitate