Suportarea consecințelor

Părinții din zilele noastre au un mare handicap la acest capitol: specialiștii le spun că trebuie să-și lase copiii să suporte consecințele pentru ceea ce fac, părinții refuză ideea, cum că ar fi prea duri cu mititeii…

Eu am preferat să aplic acest principiu. Nu numai cu băiatul meu 🙂 , ci și cu mama lui… Pentru că, indiferent cat de mult aș vrea să-mi trec cu vederea niște greșeli, oricat de subiectivă aș fi, nu uit că tot eu voi plăti mai tarziu, dacă nu mă pun acum la punct 🙂 …

Așa că suport consecințele faptelor mele: azi, a doua oară în ultimele 2 săptămani, am descoperit că nu am abonamentul de metrou la mine. Dar azi a fost și mai drăguț decat data trecută: nu aveam nici abonamentul de RATB… Eu am o alergie cronică la taxi, pe jos dacă mergeam (nu mă dau înapoi de la asta, dar rezolnabil… nu chiar 20 de km!) nu mai ajungeam nici seara unde-mi propusesem… Sigur, să cumpăr un bilet era cel mai ieftin, dar nu banii erau problema… Ideea că trebuie să punctez această zi pentru ca nu cumva să se mai întample (prima dată cand a fost asta mi-am cumpărat cartelă de metrou!) era mai importantă decat că păstrez 4 lei în buzunar…

M-am dus la agentul de pază al metroului: Vă rog să mă scuzați, am abonament, dar l-am uitat acasă. Pot intra?

El mi-a arătat stingher spre casieră…

Casiera m-a privit cu dispreț – de acest duș aveam nevoie! Suportă, uituco, orice consecință! (consecința în cazul meu era să mă supun ironiilor; în alte cazuri, înseamnă a scoate bani din buzunar, a prezenta scuze sau a renunța la o persoană)

*Ce abonament aveți, mă rog?*

*Din cel de 70 de lei.* (am dat-o gata, credea că mă prinde și spun vreun preț vechi… acum cateva zile le-au schimbat doar…)

*Haideți, treceți pe la poarta 1.*

Aș fi vrut să-mi facă mai multă morală, aș fi vrut să fiu refuzată, aș fi vrut să plătesc amarnic pentru uitucenia mea, pentru ca apoi să nu mai fac… Dar sper că, dacă cineva a avut atat de multă milă de mine, să am și eu atat de multă de acum încolo, încat să nu mai las lucrurile în neregulă.

P.S. Cand am ajuns acasă am constatat că abonamentele erau în buzunarul genții. Am fost cu atat mai mandră de mine cu cat am știut că 1. am fost totuși vigilentă, chiar dacă amețita de mine am uitat unde să caut. 2. nu am dat înapoi de la a respecta consecințele, pentru că viața înseamnă a învăța din greșeli …

Anunțuri

Un gând despre &8222;Suportarea consecințelor&8221;

  1. Esti o specie pe cale de disparitie. Lumea se indreapta in alta directie… Noi astia, care suferim cand vedem cum ala de langa noi lasa sa ii cada ambalajul de la biscuiti pe jos sau ne invatam copiii sa lase si pe altii la locul de joaca, „ca e pentru toti, nu doar pentru noi”, noi vom fi eliminati rapid din lupta pentru supravietuire. Sunt pesimista, stiu..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s