5

Cum să înfrunți moartea cuiva drag…

Uneori, te confrunți cu situații atat de ciudate încat nu îți dai seama cum e mai bine să reacționezi. Eu plangeam, bărbații din jurul meu se uitau pe geam, mimand indiferența, dar la final s-au dat din calea femeii, pentru a coborî din autobuz, de parcă aveau în față o regină.

Da, eram cu toții în 133. Da, copilul de 6 ani s-a ridicat de langă mine cand l-a strigat ea, femeia în doliu. Am bănuit că e bunica lui. Sună telefonul și femeia răspunde: *Bună, nu, nu sunt acasă. Sunt pe drum. Trebuie să lupți. Trebuie să te controlezi. Trebuie să te străduiești. Crezi că mie nu mi-e greu ca într-un an să-mi îngrop și bărbatul bun ca painea caldă și fiica? Și să mai răman și cu un copil, cu care să nu știu ce să fac, dar de care trebuie să văd pentru că tu ești în criză și nu accepți moartea. Trebuie să te oprești din luat pastile. Dacă mai faci asta, n-ai să fii atent la locul de muncă și ai să-l pierzi. Dacă de copil nu mai vrei să știi, măcar cu bani poți să-l ajuți. Și dacă nu faci calculele cum trebuie, din cauza pastilelor, te dau oamenii afară și nu mai găsești tu altă slujbă așa bine plătită. Văd că nu-ți pasă de nimic, decat să plangi, dar trebuie să te lupți, că toți trecem prin crize, toți suntem la pămant cateodată; fă bine și revino-ți, că nu mie sau copilului ne faci rău, ci ție. Înțeleg să am grijă de un copil, dar și de tine, că te porți mai rău ca un copil…*

Cel mic s-a apropiat de ea, i-a cuprins mijlocul și i-a sărutat porțiunea din corp în dreptul căreia ajungeau buzele…

*Spune-i lui tati că eu sunt puternic și că nu plang, spune-i că te ascult și că nu fac prostii… Eu sunt curajos, bunică…*

Ea l-a mangaiat. Atunci s-a deschis ușa autobuzului și toată turma alcătuită din 7 bărbați-călători care îi înconjura pe cei doi eroi le-a făcut loc să coboare. La cei care stăteau pe scaune nu am putut să mă uit, dar cred că toți erau la fel de consternați ca și mine. Eram niște muște care intrasem într-o casă în care erau nu secrete, ci dureri…

Dimineață, cand mă trezisem, nu eram în stare bună. După ce am auzit discuția aceasta, mi-a fost rușine de mine și de faptul că îmi îngădui *stări*.

Sper să învăț ceva din toată această pătrundere în intimitatea unor necunoscuți care suferă!

1

Storytelling – așa sună în limba de peste mări și țări…

Am multe de spus cu privire la fenomenul *a scrie* din Romania. Unul dintre lucrurile pe care le-am înțeles, însă, foarte clar este că este o mare diferență între generații și că nu se vor putea niciodată asocia cei ce scriu, care au trecut de 60 de ani, cu cei care acum au 30-35… Acum știu și de ce; acum, după ce am ajuns la Comunitatea de Storytelling…

Cum se autodescriu cei care alcătuiesc această comunitate?

*Comunitatea de Storytelling este spațiul de practică în care învățăm să transmitem valori, o viziune și o gamă largă de emoții, prin poveștile noastre. Obiectivul nostru este crearea unor comunități de profesioniști în business, educație și scriere creativă, care au în comun dorința de a practica Storytelling (Arta Povestirii) și de a o folosi pentru a deveni lideri și comunicatori mai buni.*

Pe voi, cei interesați de a scrie și a povesti ceea ce ați scris, în public (aici e o artă formată din armonizarea mai multor arte, nu?  🙂 ), vă invit să luați în seamă această invitație, pentru 18.19 iulie 2015.

*Cursul Train The Storytellers organizat de Stai Să-ți Povestesc urmărește dezvoltarea competențelor necesare pentru a avea un impact puternic asupra audiențelor cărora ne adresăm la evenimente business, conferințe, pitch-uri către potențiali investitori, ședințe cu echipa, evenimente de promovare, prezentarea licenței sau dizertației folosind Storytelling (Arta Povestirii).

Este dedicat în special persoanelor care au în plan mai multe prezentări în viitorul apropiat – antreprenori, manageri, traineri, speakeri, reprezentanți ai ONG-uri, oameni de vânzări – și care își doresc rezultate mai bune în convingerea audiențelor.

Mai multe detalii despre concept, beneficii, module și trainerul cursului, găsești aici – http://stai-sa-ti-povestesc.com/train-the-storytellers-18-19-iulie-2015/

Te așteptăm!*

Cei din București, care doresc să participe la o astfel de ședință, ar trebui să știe că prima întalnire este pe 9 iulie și amănuntele le puteți afla de aici

Sper să ne vedem acolo.

Alex Glod la Tedx of Pireus…

0

Obsesia obsesiilor

Nu știu de ce se spune că vorbitul în public este cea mai mare frică a oamenilor – poate pentru că eu sunt sangvină și m-am aflat de multe ori în față, chiar dacă nu pe scenă 🙂 . Dar m-am prins acum de ce toată lumea vrea să se perfecționeze în așa ceva: speră să caștige bani mulți din aceasta. Eu, dacă vorbesc dintr-un voluntariat înrădăcinat de vreo 22 de ani, nu mă gandesc la partea economică – cei mai mulți, însă, o fac.

Zilele acestea a fost un seminar despre așa ceva la care am participat, din respect pentru cel care l-a susținut. (Idei de-ale lui, aici. Nu despre vorbitul în public, ci o experiență inedită, la care mulți ravnesc să ia parte. 🙂 )

Sincer, cu banii ceruți de specialiști pentru a te învăța să vorbești în public, îți cumperi 20 de cărți de acest gen, de pe Amazon, de la cei mai buni, îți așezi animalele de pluș și le vorbești pană cand încep să te aplaude și reușești să ajungi la performanțe… Părerea mea! Dar repet: sunt sangvină și vorbesc de 22 de ani oamenilor.

Poate alții ar prefera să fie instruiți față în față….

0

Toastmasters.ro

Am reușit să ajung și eu la o ședință a Toastmasters…

Ce-o fi asta, nu? Club de public speaking care face parte din reteaua internationala a cluburilor Toastmasters.

Mai multe amănunte puteți găsi aici…

https://www.facebook.com/toastmastersidest

http://www.toastmasters.ro/

Cei interesați de acest subiect, sunteți așteptați luni, 29 iunie… Iată cum sună invitația…

*De data aceasta vom avea o ședință specială, în care se vor prezenta ofițerii clubului. Dacă vrei să afli mai multe despre ce înseamnă să faci parte dintr-un club Toastmasters și dacă vrei să știi ce roluri există în organizarea unei ședințe te așteptăm luni.

Vom avea 3 discursuri pregătite și vom renunța la sesiunea de discursuri improvizate.

Amfitrion al ediției va fi Liviu Vasilescu, iar cei care se vor prezenta în fața ta cu discursuri pregătite vor fi Cătălin Pelinescu, Adina Corina Topai și Alexandru Titirisca.

Te așteptăm de la ora 19.30 pentru a pune împreună o nouă cărămidă în temelia clubului Toastmasters IDEST.*

Precizez că participarea este gratuită, așa că cei din București sau din apropiere, cu buzunarul gol, că e sfarșit de lună, dar cu inima plină de dorința de a se alătura unor astfel de proiecte, ar putea avea un program interesant luni, 29 iunie…

1

Cum să înveți mai ușor pentru examenul de la școala de șoferi?

Profesorii de legislație vand chestionarele și apoi spun despre cei care le-au cumpărat *sunt niște proști*.

Instructorii nu te învață nimic pentru ca să iei ore suplimentare.

Una dintre instructoare se plangea odată: *Sunt plătită cu 13 lei pe oră.* (Și eu la fel, iar munca mea implică prezența în fiecare zi a două rubrici distincte, absolut originale plus încă două emisiuni de 30 de minute, pe săptămană… 🙂 )

La o căutare pe net, însă, descoperi și lucruri de valoare legate de acest subiect, nu numai chestii care să te dezguste. De exemplu, această școală de șoferi din Baia Mare îți oferă gratuit un material extraordinar de valoros.

Să ne mutăm cu toții în Baia Mare cand ne propunem să ne luăm carnetul de șofer sau și voi, cei care vă ocupați cu aceasta, în alte zone ale țării, vă veți strădui să atingeți *ținuta* celor de acolo? 🙂

Hai, *Exigent*!

P.S. Ca totul să fie și mai relaxant și mai amuzant, printre întrebările din chestionare, întalnești și fraze gen:

*Orice bărbat care poate conduce mașina în siguranță în timp ce sărută o fată drăguță, pur și simplu, nu acordă întreaga atenție sărutului…* – Albert Einstein

Domnilor, chiar sunteți formidabili!

P.S. 1. Un alt site este curs rutier. Foarte interesante sunt explicațiile realizate pe computer sau cele luate de pe youtube, care să te ajute să înțelegi răspunsurile la întrebări.

6

O lecție de viață

La Obor, unii vand în interior, alții în exterior… Dacă niciun polițai nu-i pune la punct pe cei de pe străduță, care nu au tarabă, normal că oamenii cumpără, mai ales că au și prețuri mici. Am trecut pe langă 5 femei care-și strigau oferta: Ceapă nouă – 3 legături la 1 leu. Verdeață – 3 legături la 1 leu… Nu am luat, am mers mai departe. În drumul meu, am dat de o bătranică. Avea niște ceapă și pătrunjel, dar și ochii înlăcrimați și se smiorcăia impresionant: Măiculiță, ajutați-mă și pe mine, măiculiță…

Am mers la ea și m-am aplecat să cumpăr: 2 la leu… Iau ceapă. În goană, pentru că ea se smiorcăia întruna, vin două femei – trebuia să-mi fi făcut timp să le privesc în ochi – și-i aruncă – una trei lei, cealaltă 5 lei. Fără să cumpere nimic.

EU îi zambesc smiorcăitei și zic: *Dacă unii își fac milă de mata și-ți dau bani fără să cumpere, de ce nu dai și mata altora 3 la leu, că doar dar din dar se face Raiul…*

Și mă pregătesc să plec… Ea are impresia că am plecat cu 3 bucăți pentru 1 leu și deodată se ridică în picioare și începe să strige – cu răcnete, nu smiorcăită și emotivă – *Ce faci, îmi iei marfa? Ce-mi faci, mă sărăcești?* Nu mai avea nimic din delicata bătranică ce avea nevoie de ajutor, era un leu turbat…

Mi-am luat banii înapoi, i-am aruncat cele două legături pe care ea le-a văzut a fi trei, în avariția ei, și-am plecat de acolo convinsă ca să nu mai am de-a face cu bătranele demne de milă…

Cred că așa cam trebuie încercat să-ți dai seama dacă trebuie să ajuți pe cineva sau nu: să încerci să-l scoți din pepeni… Dacă își păstrează demnitatea, pentru că e un sărac curat, poți să-i oferi ceva de la tine… Dacă se apucă să urle, ca din gură de șarpe, să te blesteme … știi ce ai de făcut… Să nu-i mai dai nimic!