2

Sic transit gloria mundi

Eu, în copilărie, învățam expresii în limba latină, nu pentru nota din clasa a VIII-a, ci pentru profunzimea lor. Făceam lucrul acesta, fără să fiu împinsă de la spate, fără măcar ca cineva să-mi sugereze asta – și fără măcar să existe cărți la îndemană… Cat mai luptam să împrumut o astfel de carte! Nu exista Google – acum există – o mostră aici.

Astăzi sunt în orașul copilăriei mele… De 24 de ani plecată de aici, dacă m-am întors de 7 ori. Știți cum procedez cand vin acasă? Iau magazinele la rand, nu pentru că n-aș găsi mărfuri în alte orașe prin care trec, ci pentru că mă gandesc ce-ar fi dacă aș găsi vreo cunoștință care vinde acolo sau dintre cei care cumpără… Pentru că unde altundeva aș mai putea să-mi găsesc foștii colegi, prieteni?

Astăzi nu colindam singură – eram cu mama, și ea plecată (din țară, chiar!) de 12 ani și venind acasă de 3 ori în tot acest timp. Ne distram, vorbeam, chicoteam, discutam… Intrăm într-un second… Știți, există unele magazine de second hand pe care le preferi celor moderne – au culori, au tot ce vrei. Acesta era unul jalnic, spre care nici măcar n-ai privi, de plictiseală ce-ți provoacă. Dar aveam nevoie de o plasă mai mare și niciun alt magazin în jur…

O privim pe vanzătoare și ochii noștri răman pironiți pe chipul ei. O mai privim o dată și mie îmi vine să ies din încăpere. Mama mă prinde de mană și mă ține pe loc… Trebuia să ne confruntăm cu realitatea…

  • Sunteți…
  • Exact!

Era o cunoscută solistă de muzică populară pe vremea cand ni se căsătoreau cunoștințele, în epoca de aur…

  • Ce faceți acum?
  • Am acest magazin… Am fost bolnavă de cancer…

Tunsă scurt, neîngrijită, o personalitate de altădată… Mama nu știe expresii în latină, dar știe proverbe romanești:

Orice cal ajunge gloabă…

Mă gandesc la mine – încă sunt un *cal*.

Sper ca atunci cand voi fi la jumătatea dintre cal și gloabă 🙂 să nu îi întristez totuși pe oameni, așa cum am fost noi triste, vazand-o astfel… Batranețea e inevitabilă, kilogramele se mai pun, statutul de vedetă se mai știrbește; dar să fii la un pas de distrugere, prin propria decizie, prin nepăsare față de tine, cand alții, care n-au fost cineva, învață să se îngrijească și să se respecte…

Aveți grijă de voi, indiferent ce varstă aveți! Boala nu e o scuză, lipsa de respect a oamenilor nu e un motiv…

Respectul de sine te ajută să ai gloria ta, clipă de clipă.

0

Tristă și fericită. Disperată și încrezătoare

De mică, mi-au tot spus oamenii să-mi mai temperez exuberanța. Că sunt prea veselă, prea vorbăreață, prea expansivă…

Duminică am vorbit cu el, suntem prieteni buni de 25 de ani, iar la final i-am spus, ca de fiecare dată: *Te sărut. Ai grijă de tine.*

Am închis telefonul și m-am întrebat dacă nu cumva e o prostie să spui astfel de cuvinte… Nu era mai bine un *Bine, pa, ne vedem marți?*

Azi dimineață, venind spre locul de muncă unde urma să ne întalnim, am aflat că aseară a avut un accident grav, că e în comă… Până să plâng, m-am gândit că niciodată nu mă voi despărți de oameni, la telefon, în scris sau fizic, fără să le arăt dragostea mea, respectul meu, pentru că nu se știe niciodată dacă nu cumva e ultima ocazie când voi putea face aceasta.

Oamenii spun că, dacă e prea mult sirop în viață (emoție), ți se face rău… Că dulcele strică la stomac.

Ei, așa o fi, dar pe cât de mult strică la stomac, pe atât de bine face la inimă. Și prefer să-mi fie inima în regulă – că stomacul se reface 🙂 , pe când inima când suferă distruge absolut tot organismul…

0

Copilul multimedia

Are trei computere deschise – pe unul se uită la campionatul de volei, pe celălalt rulează un desen animat de la care ascultă doar dialogurile, pentru că știe engleză și nu are nevoie să se uite la mimica eroilor, pe cel de-al treilea are un joc dat pe slow, ca să-i poată face față. 🙂

Între cele trei, răspunde mamei care se interesează ale cui sunt rufele uscate – ale lui sau ale tatălui: al meu, al lui, al meu…

Și nu uită la 2 minute să strecoare: Mami, știi că te iubesc? Mami, de cand nu ți-am spus că te iubesc?

Toate ca toate, dar cred că tot ce *strecoară* el nu de la computer(e) a învățat… 🙂

0

Horia Brenciu – Swing

Îl aplaud și cu inima pentru spectacolul pe care l-a făcut – natural și relaxat, tată perfect pentru un copil al lui și doi ai soției…

Melodiile alese au fost, culmea!, cunoscute, deci am și eu ceva educație muzicală de acum 100 de ani… 🙂

Dar nu voi oferi o melodie dintre cele cu interpretarea veche, ci una de care mi-a amintit el și care mi-a făcut poftă de Crăciun… Să vină odată iarnaaaaaaa!

Aici.

0

Fost-am la Carrefour de Mega Mall

… și mi s-au deschis ochii…

Da, da, știu, ochii ni se deschid în fiecare dimineață, în patul personal, dar uneori se mai deschid și în societate… Ia te uită, mi-am zis… Există niște butonașe cu zambețel și încruntățel… Și ia te uită la ce folosesc… Să spui cum este casierul care te-a servit…

Poate aceste butoane sunt și în alte părți, iar eu am avut această revelație acum. Cert este că unii sunt în starea mea de neștiință în continuare pentru că toți ignorau butoanele. O întreb pe vanzătoare: *Pot să mă folosesc de ele?* Pentru că fusese politicoasă, pentru că știa clar pe care voi apăsa, m-a invitat prietenoasă să fac asta.

Merg la altă casă. Nu numai că era o *îmbonghinată* de vanzătoare (cum zicea mama în regionalismele ei), dar era și plictisită și nesuferită… M-am gandit că ar fi foarte simplu să apăs pe *îmbonghinata* față de pe buton, chiar sub ochii ei, să îi ard în felul acesta una peste față, poate așa se îmbujorează și revine la stilul elegant pe care ar trebui să-l aibă cei care lucrează cu publicul.

Dar gandul e unul, inima e alta… 🙂

Ea m-a îndemnat să-i atrag cumva privirea și să apăs pe recompensă, chiar dacă nu merită. Am făcut aceasta și deodată chipul ei s-a înseninat. Mi-a mulțumit și a rămas cu un zambet mare pe față și după ce am plecat.

Mda, de ce să pedepsești omul pentru cum este, cand ai putea să-l ajuți să se transforme…?

În altă ordine de idei, am văzut pe cineva care a apăsat pe încruntățel deși vanzătoarea nu avea nicio vină: avusese pe bandă zeci de obiecte de la cineva, acel cineva și-a adus aminte în timp ce se scria bonul că mai vrea ceva, a fugit și dat ture prin magazin, înconjurandu-l de vreo 3 ori, toți oamenii așteptand nehotărata, în sfarșit hotărată, și … pentru un cumpărător lipsit de bun simț, clientul următor a taxat-o pe cea de la casă…

Hm, discernămant în ceea ce privește vinovăția: cui aparține? Cum să te răzbuni pe cine ai la îndemană doar pentru că cel vinovat nu poate fi tras de ciuf?

Și uite-așa, mi-am adăugat două principii de viață, dintr-o simplă vizită într-unul dintre minunatele locuri de cumpărături din București. Și, da, principiile nu au costat nimic – doar puțină logică, mintea pusă la treabă și inima lăsată să decidă.

0

Ricki and The Flash

Trailerul aici.

Vreau să fiu expeditivă, tocmai pentru că filmul nu merită atenție. Mi se pare slab scenariul, iar concluziile sunt așa de penibile, că mai bine săriți peste cele 90 de minute în care ați crede că vă delectați cu Meryl Streep. Personajul ei este atat de pueril și de penibil, este atat de bun de tras de ciuf, cand te uiți pe langă tine și vezi cați sunt ca ea și cați vor fi încurajați de una ca ea…

În cele din urmă, toți vor fi de acord că singurele personaje cu adevărat pozitive din acest film sunt … mama vitregă a copiilor lui Ricki și (culmea) prietenul lui Ricki… (zic și eu culmea pentru că de regulă bărbații sunt personajele negative, dar acestuia chiar că ar trebui să i se ridice statuie).

Dacă-l vedeți și vi se pare că mă înșel, aștept argumentele.

Dacă nu-l vedeți, sunteți caștigați.

La multe filme bune de vizionat! Dar bune!!!!!!!!!!!! 🙂

0

Emoții care pot fi vindecate

SCRISOARE DE LA UN PRIETEN
Bun găsit,
Nu ne cunoaștem, dar vreau să știți că îmi pare foarte rău pentru pierderea omului drag!
Și eu mi-am pierdut tatăl acum 6 ani, când el avea 49 de ani. Eu aveam 25 de ani, fratele meu 21, iar mama … iubita mea mamă a devenit văduvă la 47 de ani (un mare șoc pentru ea). Știu cum doare pierderea, pentru că l-am iubit enorm. Știu cum e când plânsul, tăcerea și grijile înlocuiesc veselia casei. În 2010, de teamă că o voi pierde și pe mama, am creat Asociația „Există viață după doliu!”, un loc unde mama și sute de alți copii, adolescenți și părinți au primit încurajare, ascultare, alinare. Complet necondiționat.
Și acum îmi doresc să vă ajutăm atât de mult cât ne veți îngădui, fără să vă coste nimic. Singura “condiție” e să spuneți DA până pe 15 octombrie 2015.
1. Ai între 15 – 30 ani și ai pierdut un părinte?
a. Întâlniri de dezvoltare personală cu tineri (facilitate de un specialist) – auto-cunoaștere, discuții sincere, răspunsuri, sfaturi bune. Vei vorbi cu cineva de vârsta ta care știe cât de dureros e să pierzi un părinte. Vei avea mai multă încredere în tine. Vom fi serioși, dar nu vor lipsi glumele, doar de acum suntem între prieteni, nu?
b. Sprijin pentru angajare. Dacă ești nevoit(ă) să începi să lucrezi sau vrei să îți schimbi jobul, te putem ajuta. Avem o rețea mare de prieteni din diverse domenii care cu plăcere te vor ajuta să găsești un loc care să te mulțumească (financiar, ca gen de muncă și ca program de lucru).
2. Sunteți părintele unui adolescent?
Veniți la întâlnirile cu alți părinți (de aceeași vârstă, cu îngrijorări similare), pentru că vă vor ajuta să deveniți mai încrezător/oare și să treceți cu bine prin perioada grea. Vă veți simți ascultat(ă) cu adevărat, vom găsi soluții pentru problemele ca părinte singur, povara va fi mai mică. Dacă vă căutați un loc de muncă, vă vom ajuta să îl găsiți mai ușor.
Toate întâlnirile se organizează în București, în zonă centrală, de 2 ori pe lună, durează 2-3 ore și participă maxim 12 persoane, numai tineri care au între 15-30 ani și părinții lor.
Pare că problemele vin din toate părțile, nu? Iată că a venit și un ajutor, pe care sper că îl veți accepta. Vă rog să mă sunați la 0745.55.66.02 sau să îmi scrieți la mihaela@planurideviitor.ro sau pe Facebook (pagina “Planuri de viitor – inspirate de un dor”). Măcar ca să-mi spuneți că ați citit scrisoarea mea. Mulțumesc!
Mihaela Vlad
Fondator și coordonator proiect
http://www.planurideviitor.ro