*Sacrificii*

Ceea ce scriu acum nu este pentru oamenii perfecți.

Ascultam odată o emisiune dedicată mamelor și specialistul spunea că simplul fapt că te-ai enervat o dată – sau de mai multe ori 🙂 – pe bebelușul care plânge fără explicație, fără ca să poți să-ți dai seama ce are și cum îl poți ajuta… nu este vinovăție, pe care să o resimți cum că nu ești mamă bună…

Aseară, eram cu 6 familii, două dintre mame spuneau că nu ar putea trăi să nu aibă zi de zi copiii cu ele. Eu și o alta ne-am depărtat puțin de grup pentru a vorbi și despre cazul  nostru – care desigur că ar fi fost judecat de celelalte. Noi ne-am crescut copiii și avem și locuri de muncă, ea a apelat mereu la ajutor din exterior pentru copii, eu aș fi făcut același lucru, dacă aveam la cine apela – 🙂 – dar nu am avut, însă principiul mi-era același!

Aseară, am realizat pregnant că, pentru fiul meu, am făcut 2 sacrificii mari, mari de tot, anulându-mi ființa umană, pentru ca el să poată să se dezvolte; nu am vrut eu să ajung în starea aceea, de a decide dacă fac sau nu pasul, mi-a fost greu să pun în cumpănă binele meu sau al lui, așa că am preferat să consider din start că el e mai important.

Însă pentru prima dată am avut revelația de la ce am scăpat alegând sacrificiul – și acum 15 ani și acum un an…  Am văzut ca într-un film pe ecran lat ce s-ar fi întâmplat rău – nu pentru el, ci pentru mine – dacă mi-aș fi pus interesul deasupra iubirii de mamă…

Și mi-am dat seama că întotdeauna, oricât ar fi de greu, este recomandabil să faci *ce e bine* decât să faci ceea ce ți-e mai simplu, ce îți dă ghes inima și ce ai visat pentru tine…

Sigur, femeile care nu au avut parte de astfel de episoade vor murmura în barbă (Câtă frunză, câtă iarbă 🙂 ) , însă eu cred că cele care au trecut prin situații ca ale mele nu numai că mă înțeleg, dar se și bucură că primesc o confirmare – că renunțarea la ele e mai sănătoasă chiar și pentru ele, nu numai pentru cei pentru care se sacrifică.

Singurul lucru pe care îl am de făcut este să-i mulțumesc fiului meu – nu cu voce tare, evident! – pentru că, pe lângă veselia și dragostea pe care le-am împărțit, eu nu-i sunt cu nimic superioară: i-am dat viață, dar și el mi-a dat viață, salvându-mă de la două episoade de posibilă ratare…

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;*Sacrificii*&8221;

  1. Meseria de mamă este una, dacă nu cea mai, complexă. Asistentă medicală, psiholog, pedagog, manager… Că nu este onorată de societate și poate nici de noi înșine la adevărata valoare, nici financiar și nici ca recunoaștere este altă poveste. Nu ar trebui să ne deranjeze dar ar trebui să ne luptăm să fie recunoscută ca atare ca să nu rămânem o viață întreagă dependente de situația materială a tatălui.

    • Și complexă și neplătită și care nu primește prea multă recunoștință de la 67% dintre copii. Ideea este să ne bucurăm de ea, în ciuda atitudinii celorlalți – chiar în ciuda indiferenței copiilor – și să vedem dincolo de ea un dar: suntem ocrotite prin copiii noștri, oricat de greu ne-ar fi să ducem povara creșterii lor… Fiecare e ocrotită de ceva, nu toate de același lucru, dar aceasta a fost ideea mea: pe mine copilul m-a salvat de la… Dacă și altele văd asta, ne luăm de mană. Dacă nu, cu siguranță că deschizand bine ochii, vor reuși să vadă! 🙂 Mai devreme sau mai tarziu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s