Fost-am la Carrefour de Mega Mall

… și mi s-au deschis ochii…

Da, da, știu, ochii ni se deschid în fiecare dimineață, în patul personal, dar uneori se mai deschid și în societate… Ia te uită, mi-am zis… Există niște butonașe cu zambețel și încruntățel… Și ia te uită la ce folosesc… Să spui cum este casierul care te-a servit…

Poate aceste butoane sunt și în alte părți, iar eu am avut această revelație acum. Cert este că unii sunt în starea mea de neștiință în continuare pentru că toți ignorau butoanele. O întreb pe vanzătoare: *Pot să mă folosesc de ele?* Pentru că fusese politicoasă, pentru că știa clar pe care voi apăsa, m-a invitat prietenoasă să fac asta.

Merg la altă casă. Nu numai că era o *îmbonghinată* de vanzătoare (cum zicea mama în regionalismele ei), dar era și plictisită și nesuferită… M-am gandit că ar fi foarte simplu să apăs pe *îmbonghinata* față de pe buton, chiar sub ochii ei, să îi ard în felul acesta una peste față, poate așa se îmbujorează și revine la stilul elegant pe care ar trebui să-l aibă cei care lucrează cu publicul.

Dar gandul e unul, inima e alta… 🙂

Ea m-a îndemnat să-i atrag cumva privirea și să apăs pe recompensă, chiar dacă nu merită. Am făcut aceasta și deodată chipul ei s-a înseninat. Mi-a mulțumit și a rămas cu un zambet mare pe față și după ce am plecat.

Mda, de ce să pedepsești omul pentru cum este, cand ai putea să-l ajuți să se transforme…?

În altă ordine de idei, am văzut pe cineva care a apăsat pe încruntățel deși vanzătoarea nu avea nicio vină: avusese pe bandă zeci de obiecte de la cineva, acel cineva și-a adus aminte în timp ce se scria bonul că mai vrea ceva, a fugit și dat ture prin magazin, înconjurandu-l de vreo 3 ori, toți oamenii așteptand nehotărata, în sfarșit hotărată, și … pentru un cumpărător lipsit de bun simț, clientul următor a taxat-o pe cea de la casă…

Hm, discernămant în ceea ce privește vinovăția: cui aparține? Cum să te răzbuni pe cine ai la îndemană doar pentru că cel vinovat nu poate fi tras de ciuf?

Și uite-așa, mi-am adăugat două principii de viață, dintr-o simplă vizită într-unul dintre minunatele locuri de cumpărături din București. Și, da, principiile nu au costat nimic – doar puțină logică, mintea pusă la treabă și inima lăsată să decidă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s