Sic transit gloria mundi

Eu, în copilărie, învățam expresii în limba latină, nu pentru nota din clasa a VIII-a, ci pentru profunzimea lor. Făceam lucrul acesta, fără să fiu împinsă de la spate, fără măcar ca cineva să-mi sugereze asta – și fără măcar să existe cărți la îndemană… Cat mai luptam să împrumut o astfel de carte! Nu exista Google – acum există – o mostră aici.

Astăzi sunt în orașul copilăriei mele… De 24 de ani plecată de aici, dacă m-am întors de 7 ori. Știți cum procedez cand vin acasă? Iau magazinele la rand, nu pentru că n-aș găsi mărfuri în alte orașe prin care trec, ci pentru că mă gandesc ce-ar fi dacă aș găsi vreo cunoștință care vinde acolo sau dintre cei care cumpără… Pentru că unde altundeva aș mai putea să-mi găsesc foștii colegi, prieteni?

Astăzi nu colindam singură – eram cu mama, și ea plecată (din țară, chiar!) de 12 ani și venind acasă de 3 ori în tot acest timp. Ne distram, vorbeam, chicoteam, discutam… Intrăm într-un second… Știți, există unele magazine de second hand pe care le preferi celor moderne – au culori, au tot ce vrei. Acesta era unul jalnic, spre care nici măcar n-ai privi, de plictiseală ce-ți provoacă. Dar aveam nevoie de o plasă mai mare și niciun alt magazin în jur…

O privim pe vanzătoare și ochii noștri răman pironiți pe chipul ei. O mai privim o dată și mie îmi vine să ies din încăpere. Mama mă prinde de mană și mă ține pe loc… Trebuia să ne confruntăm cu realitatea…

  • Sunteți…
  • Exact!

Era o cunoscută solistă de muzică populară pe vremea cand ni se căsătoreau cunoștințele, în epoca de aur…

  • Ce faceți acum?
  • Am acest magazin… Am fost bolnavă de cancer…

Tunsă scurt, neîngrijită, o personalitate de altădată… Mama nu știe expresii în latină, dar știe proverbe romanești:

Orice cal ajunge gloabă…

Mă gandesc la mine – încă sunt un *cal*.

Sper ca atunci cand voi fi la jumătatea dintre cal și gloabă 🙂 să nu îi întristez totuși pe oameni, așa cum am fost noi triste, vazand-o astfel… Batranețea e inevitabilă, kilogramele se mai pun, statutul de vedetă se mai știrbește; dar să fii la un pas de distrugere, prin propria decizie, prin nepăsare față de tine, cand alții, care n-au fost cineva, învață să se îngrijească și să se respecte…

Aveți grijă de voi, indiferent ce varstă aveți! Boala nu e o scuză, lipsa de respect a oamenilor nu e un motiv…

Respectul de sine te ajută să ai gloria ta, clipă de clipă.

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. Ce poveste trista!

    Răspunde

    • cand plătești 1700 de lei pentru a închiria un spațiu care nu arată deloc bine și aduci și lucruri care nu valorează nici doi bani – și le dai cu prețuri mari,
      cand stai în frig, deși ai fost bolnavă și nu te îngrijești fizic,
      dacă nu te respecți atat de mult încat să fii tu însăți atrăgătoare pentru a plăcea celor ce-ți calcă pragul și a-i face să revină
      sau chiar să cumpere, de dragul faptului că tu ești simpatică…
      acestea sunt alegeri, mai ales că ea nu poate spune că nu știe toate acestea, fiind candva importantă.
      oricum, o apreciez pentru că nu s-a lăsat mai rău, să stea într-un pat și să-și plangă de milă.
      ar mai avea de făcut pasul prin care să-și recapete respectul de sine.
      cred că mulți dintre noi suntem în aceeași situație, chiar dacă nu avem magazine și nu am fost chiar o glorie-privighetoare.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: