The Lord of the Dance – Michael Flatley

Cand vorbești despre ceva cunoscut, nu o faci pentru că are nevoie de reclamă. Nici măcar pentru a populariza un astfel de fenomen. Oricum, nu ești dintre cunoscuții lui Michael Flatley să te apuci să spui din culisele spectacolului și nici specialist în domeniu să iei la puricat fiecare scenă. Despre reprezentația *Dangerous Games* scria pe undeva că este o abordare nouă a spectacolului „Lord Of The Dance” din multe puncte de vedere. Flatley a decis să păstreze, pentru public, câteva dintre numerele celebre din „Lord of the Dance”, la care au fost adăugate proiecții holografice 3D, un sistem ce combină iluziile optice cu tehnologiile de ultim moment, pentru a crea efecte vizuale tridimensionale.

Puteți să încercați să vedeți spectacolul pe youtube, mulți și-au propus să le fie de folos celor ce nu vor ajunge acolo, dar, pe langă efectele vizuale, au fost și *viruși* 🙂 care au făcut imposibilă filmarea. Am privit și filmările de la Londra, de la Malmo… niciuna nu este clară. Concluzia: pentru a vedea lumea mitică în care se dă bătălia dintre personajele pozitive și spiritele rele trebuie să plătiți, nu să deschideți internetul.

Dacă am ales să vorbesc despre ceea ce am văzut azi a fost nu neapărat spectacolul în sine, ci omul din spatele lui. Pentru cei interesați o întreagă emisiune despre el, aici.

A avut un vis în care nu a crezut nimeni și care a devenit nu numai realitate, ci chiar *viral*.

Ar trebui să ne fie profesor în vanarea împlinirii propriilor dorințe…

Pe de altă parte, în timp ce urmăream scenele mă gandeam la faptul că o scenă semăna cu dansul ielele noastre, o alta cu o secvență din viața de toate zilele în care două femei luptă pentru același bărbat, o a treia cu o ceartă între două bande de cartier… Să iei ceea ce vezi, ceea ce e foarte cunoscut, și să faci din acel ceva un lucru măreț înseamnă să-ți lași talentul să se manifeste. Una e să vezi două femei luptandu-se pentru un bărbat la emisiunile de la ora 5 p.m. și alta pe scenă la The Lord of the Dance.

Un alt gand a fost că aș prefera să văd un spectacol de dansuri irlandeze fără tematică – acesta a avut un subiect, se urmărea firul istoriei, derularea ei. Eu aș fi vrut să văd pur și simplu dansurile de dragul lor, de dragul mișcării perfecte, nu în contextul unei idei… Ar fi ca și cand ai vedea cele mai bune clipe din viața unui om, fără să-i vezi viața de zi cu zi… Decat să vezi încleștarea în care se află la un moment dat și cum se zdrobește să iasă din ea, mai bine ai vedea cele 12 momente de triumf din viața lui. Spun asta poate tocmai pentru că ne-am obișnuit prea mult să ne concentrăm pe *cum se ajunge la final* decat să ne lăsăm încantați și să fim recunoscători pentru final…

Trecem prea repede la lupta următoare, în loc să poposim ceva vreme acolo, pe culmea triumfului și să respirăm adanc, în acea atmosferă… (Exemplul cel mai bun este lupta de a ajunge pe Everest – dai bice să atingi varful și apoi dai bice să cobori; speriat și la venire și la plecare de aceeași teamă de moarte! Everestul și toate visele noastre ar trebui să mai aibă și niște *platouri* unde să stăm măcar cateva luni și să ne odihnim! 🙂 )

Un ultim gand ar fi cel spus de cineva care trăiește în Irlanda… *Atmosfera de basm a Irlandei este dată de cei care vor să-i facă reclamă. Și reușesc, facandu-te să crezi că acolo e un loc princiar. Realitatea e alta… Nu-s inorogi, păduri fermecate sau spiriduși cu fluier mangaietor… Dar noi toți credem ce ni se spune pentru că ni se spune tare frumos… * Poate așa ar trebui să facă fiecare cu propria-i ființă – dar 🙂 nu în ochii celorlalți, ci în proprii ochi. Pentru că, uneori, cei din jur ne văd valoarea, iar noi, nu… Dacă ne facem curaj și ne povestim despre măreția noastră, poate în cele din urmă ajungem să o trăim – și spre mulțumirea noastră, nu numai în fața celorlalți.

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. Posted by Claudia on 8 Octombrie 2015 at 16:18

    Abia aștept să văd și eu acest spectacol! Pot spune că te invidiez pentru acest fapt… Acum ceva vreme am văzut spectacolul „lord of the dance” și după ce feeria s-a stins, am rămas cu ochii lipiți de un afiș în spatele Teatrului Național din Craiova.. aud pași și întorc capul – a fost răsfățul vieții mele :doi magici dansatori mi-au oferit cinci minute de dans doar pentru mine!. A fost dublu spectacol cu veselie și sărutări pe vârfuri de urechi…

    Răspunde

    • sunt impresionanți, în eleganță și în dexteritate… mie mi se pare că rar există astfel de lucruri care să iasă așa în evidență, cum o fac ei… sunt talente și talente… iar unii pe-ale lor le împing la maxim… cred că în dreptul lor se potrivește cuvantul *perfecțiune*.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: