Din ciclul: Orașul meu de baștină e frumușel… Ce se poate face-n el?

M-am întors și azi în orașul respectiv.

Mama îmi povestește cum s-a dus la poștă și o acritură de funcționară a făcut instrucție cu ea. După ce a terminat toate indicațiile pe care le avea de dat, funcționara a privit-o cu silă:

  • Ce mai vreți? Lăsați-l pe următorul…
  • Ar mai fi ceva…
  • Spuneți odată că mă enervați!
  • Aș vrea să vă dau un zambet, că e abia ora 10 și mai aveți 6 ore de lucru. Dacă începeți cu așa stare, cum o să terminați?

Mama recunoaștea că, de fapt, pe chipul ei nu era un zambet. Teoretic, știa că ar trebui să se poarte frumos, se străduia, dar jignirea la care fusese supusă își lăsa semnele și pe ea. Funcționara a ranjit; poate a înțeles, poate nu. Oricum, s-au despărțit cu un *pe curand*, fără multă dragoste; dar poate cu mai multă înțelepciune.

O altă secvență: intrăm împreună prin clinicile din oraș. Ne uităm la numele doctorilor: dacă o fi vreun cunoscut?

Deodată tresar. Numele acesta XY îmi spune ceva: cred că a fost colegă cu sora mea.

O iau martoră pe mama:

  • Crezi că o fi ea?
  • E simplu să aflăm…
  • Mama, te rog, nu intra în timpul programului peste femeie…
  • Ei, nu? Dacă nu e ea, îmi cer scuze. Dacă e ea, ne bucurăm de o revedere.
  • Și dacă e ea, dar e simandicoasă? Sau pur și simplu are o operație grea din care nu ar trebui să o întrerupi…
  • Dacă aș sta să mă gandesc, așa cum te gandești tu, mă informează mama, n-aș mai face nimic pe lumea asta.

Intră în cabinet, eu fug de acolo și o aud strigandu-mă pe sală:

  • Vino, că e ea!

Nu numai că nu a fost simandicoasă; nu numai că avea pacient și s-a oprit din a consulta, dar a știut și cine este mama, deși nu a văzut-o de 20 de ani, și numele surorii mele și numele meu…

  • Vezi, zice gureșa mea mamă, așa se rezolvă lucrurile. Nu e frumos să-ți regăsești copilăria?

Dacă întalniți oameni ca mama, fiți miloși cu ei… Nu sunt rău intenționați – dimpotrivă!

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. Posted by Gabi on 8 Octombrie 2015 at 08:37

    Buna, Mama ta are prea multa rabdare si resurse imense de iubire. Ar fi bine sa fim toti asa, dar nu este asa. Si mie mi s-a intampat la posta sa fiu luata la rost de diriginta. Venise sa ma certe pe mine ca functionara de la ghiseu isi daduse cu stangul in dreptul si blocase sistemul cu operatiunea pe care o solicitasem. Atat de tare ma supara tipul asta de situatii, incat sare supapa. Era oficiul plin: pensioari dupa pensii, parinti dupa alocatii, diversi cu diverse, poate 50 de oameni, galagie multa. S-a facut liniste cat am vorbit cu tanti diriginta si ceva timp dupa. A tacut malc si s-a retras in biroul ei, iar tipa de la ghiseu si-a facut treaba cu capul jos. Daca am reactiona mai mult si mai hotarat la aceste manevre de umilire, s-ar schimba lucrurile.

    Răspunde

    • e nevoie de oameni ca tine, mai ales de cei ca tine. mama s-a purtat așa dintr-un motiv foarte simplu: a doua oară nu mai calcă pe acolo. asta pentru că pleacă din țară și mai degrabă a vrut să dea o lecție persoanei, decat sistemului. însă reacția ei a fost: *și eu care voiam să vin la vară de tot în țară. la ce să vin? uite cum mai stau eu acolo încă vreo 5 ani… cat mă țin puterile… decat să vin printre ăștia, mai bine departe de ei…*
      ea are o alternativă. noi trebuie să luptăm pentru că nu avem altceva decat realitatea din jur.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: