Discuții în autobuz, între adolescenți

1. Doi băieți

  • Bă, ce-mi place cum cantă Enrique. (Iglesias, cred că v-ați dat seama)
  • Auzi, bă, dar stai să-ți spun una și mai tare: știi că tata lui Enrique s-a apucat de cantat? L-am auzit eu zilele astea. Și știi că nu cantă rau nici el?

2. Două fete:

  • Uită-te la pantofii ăleia. (erau portocalii)
  • Îi văd, îmi plac.
  • Îți spun eu ce țipă pantofii ăia? *Vrem să fim scoși din picioare…. Vrem să fim scoși din picioare… Și dacă se poate să ne scoată un bărbat.*

3. Între doi băieți:

  • Băi, am descoperit o trupă nouă de muzică pop.
  • Serios?
  • Da, sunt cam expirați ei, ca varstă, dar cantă bine pentru început. Le zice Modern Talking.

4. Între două fete

  • Ți-e frig?
  • Nu.
  • Atunci de ce te zgribulești așa?
  • Cum să-ți zic… Știi starea aia cand, chiar dacă nu ți-e frig, ai vrea să simți o mană pe umărul tău și-apoi să te strangă cineva în brațe?

În autobuz, m-am săturat de discuțiile telefonice ale maturilor care se plang sau care încearcă să rezolve probleme. Se pare că tinerii sunt mai simpatici: ori naivi, ori puțin răutăcioși, ori delicați; cel puțin le simți umanul de dincolo de cuvinte.

Mă pregătesc să iau și azi vreo 8 autobuze 🙂 . Oare ce voi mai auzi?

Anunțuri

10 responses to this post.

  1. Eu merg cu autobuzul numai dimineaţa. E linişte depllină, oamenii încă dorm aşa că ratez discuţiile spumoase.

    Răspunde

    • eu dimineața la ora 6 cel mai tarziu sunt în autobuz, oamenii vorbesc la telefon, cel puțin 6 odată, și între ei… 🙂
      nu știu ce mijloc de trasport folosești, poate e unul spre o direcție … selectă…
      eu în 133 și 301… știu tot despre oameni…
      🙂

      Răspunde

  2. Eu nu mai merg cu autobuzul atât de des 😦

    Răspunde

    • uneori, cand îmi e capul prea plin de ideile mele, prefer să merg pe jos, conștientă fiind că ceilalți îmi vor adăuga atata *viață* încat n-o să pot îndura. chiar ieri mă gandeam… cum priveau lucrurile cei de langa mine, din autobuz, în vreme ce eu vorbeam la telefon despre un prieten care tocmai a ieșit din comă și eram încărcată de emoție… adevărul este că în autobuz simți pulsul lumii…

      Răspunde

  3. Uneori, discutiile de genul asta te lasa fara cuvinte; uneori ca iti place prea multi, alteori ca… nu stii cum sa le spui ca e mai bine sa taca. Dar macar sunt autentice. Inca. 🙂

    Răspunde

  4. Posted by Gabi on 20 Octombrie 2015 at 08:44

    Buna, trebuie sa spun asta, trebuie sa spun asta! Sambata, dupa ce am fost cu fi-miu la teatru, ne-am plimbat putin prin centru. Piata Romana. Un tanar cu un buchet mare de flori asteapta o fata. Ea apare. De aceeasi varsta si totusi el inca un copil, ea deja femeie. Amandoi indragostiti, dar el…oh, dragul, nici nu mai putea sa respire. Se uita la ea cu atata adoratie curata si inocenta, era atata dragoste pura in ochii lui, incat aproape ca mi-a venit sa plang. Si ea il placea, se vedea, dar nu ca el… (Ma intreb daca ea stie ce traieste, ce are acum in viata ei) A fost atat de intensa emotia lui, incat m-a atins si pe mine. Sunt mama de baiat si, desi mai e pana la astfel de intalniri, am deja emotii, caci e lacramos, ca mine.

    Răspunde

    • am văzut și eu bărbați cu flori, trepidand, emoționați, încurcați, chiar și în lipsa celor așteptate… și știi la ce m-am gandit? cum tre să fie persoana pe care o așteaptă, ca să alimenteze atata încărcare de sentiment în sărmanul om…
      și eu am băiat și tare mi-e frică să nu se îndrăgostească așa… ca mama lui… 🙂 nebunește…

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: