Subiectul zilei

Sunt zile de doliu național. Toată lumea vorbește despre moarte – unii de frica ei, alții pentru că vor răzbunare, cate unii pentru că vor să se bage în seamă, cei mai mulți pentru că au o viață plată și acum au un subiect tare de discuție… Au murit mulți oameni și suferă mulți. Pe mine mă doare inima și cand anunță de un accident, pe la știri, în fiecare seară.Într-un fel, ar merita și acei inocenți să fie marcată trecerea lor spre somn. De ce doar numărul mare ne face să luăm aminte la dispariții?

Ați făcut vreodată socoteala cați dintre prieteni au dispărut din viața dv în accident de mașină? Eu am 10. Eu însămi era să mor din această cauză de cateva ori – pe care le știu eu, dar cate or mai fi fost și eu nu le-am sesizat pentru că mi-a purtat de grijă Cineva, Același Cineva care a ținut-o deoparte de club vineri seara pe prietena mea care-mi realizează desenele la una dintre cărțile de copii…

Cu ce suntem noi mai prețioși că am scăpat? Suntem noi siguri că nu ni se va întampla nimic maine?

Odată cu această întamplare, m-am gandit ce norocoasă sunt ca mamă, că fiul meu nu merge în club… dar mi-am amintit că unul dintre cei mai buni prieteni ai mei conducea liniștit și cineva a intrat în el și, deși nu i se dădea nicio șansă, a fost salvat… AAAAAA, îți vine să strigi cand vezi cate lucruri se întamplă în jurul tău și nu le poți controla, nu poți fi sigur de nimic, nu poți înfige picioarele în pămant să spui: pe aici nu se trece. Nu poți. Pentru că se trece. Se trece peste tine, se trece peste cei dragi ai tăi, se duce totul, dacă e să se ducă…

Ce rămane?

Să ne bucurăm de fiecare zi.

Am lista mea de recunoștință, pe care mă oblig să scriu 10 motive zilnic. Așa am început să văd multele lucruri bune care mi se întamplă, chiar dacă pană acum le consideram normale.

Ei, unii poate nu sunt așa de *sensibili* la ceea ce s-a petrecut – păi, prin Argentina au fost într-un club 179 de decedați, zicea cineva… Fiecare își poate păstra inima de piatră sau și-o poate înmuia, precum tăurașul Fernando/Ferdinand cand vedea o floare… E o alegere. Părerea mea e că lucrul cel mai important este să faci bine cand ai posibilitatea, să te bucuri de ceea ce primești și, mai ales, să prețuiești surprizele vieții. Că banalul e mai mereu prezent! Tragedia, de asemenea.

–––––––––––––-

Pentru cei care au căzut pe ganduri, odată cu această întamplare: o temă. Rememorați momentele cand ați fost la un pas de a fi secerați. Și mulțumiți pentru că ați putut deschide din nou ochii…

https://despresufletulmeu.wordpress.com/2010/12/18/cum-m-a-ratat-moartea-1-sau-autostopul-preventiv/

https://despresufletulmeu.wordpress.com/2010/12/18/cum-m-a-ratat-moartea-2-sau-cum-scapi-cand-faci-lucru-peste-program-ori-fara-sa-ti-iei-concediu/

https://despresufletulmeu.wordpress.com/2010/12/18/cum-m-a-ratat-moartea-3-sau-somnul-la-volan/

https://despresufletulmeu.wordpress.com/2010/12/18/cum-m-a-ratat-moartea-4-sau-cum-era-sa-ma-omoare-mama/

https://despresufletulmeu.wordpress.com/2010/12/18/cum-m-a-ratat-moartea-5-sau-aveti-grija-la-inconstienta-copiilor/

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. Da, si eu ma gandesc la cei ce pier fara a fi mentionati, fara mare valva. Si pe de alta parte am convingerea ca „ce trebuie sa se intample, se va intampla”, sunt oameni care nu reusesc sa descuie usa in dimineata in care trebuie sa se urce intr-un autobuz in care vor muri toti calatorii sau sunt altii care, daca scapa prima data, vor avea curand si a doua incercare.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: