Bunul dinozaur – Aldo cel fricos

La noi e o tradiție: după Crăciun, la film, împreună. 10 persoane. Am optat pentru aceste desene animate🙂 datorită culorii dinozaurului, pentru că eu nu suport dinozaurii. Dar ochii lui și culoarea chiar mi-au plăcut.
Și a fost o lecție pe care e frumos să o învețe toți, de la mic la mare. Nu mai vorbesc despre realizare sau tehnologie – e clar că de acestea se vor ocupa cei ce se pricep! Eu vreau să iau în discuție doar  aspecte atinse în film:

  1. familia din care provine Aldo. Părinții sunt foarte răbdători, se iubesc, sunt veseli. Muncitori și răbdători, pe deasupra. Cred că cei mici vor visa să se nască în familii de dinozauri, dacă nu cumva deja vor plange că nu li s-a întamplat această minune.
  2. deși copiii sunt complet diferiți, iar Aldo este chiar nătang, părinții sunt imparțiali; un nou motiv pentru copii să-i prefere pe dinozauri: părinții din lumea reală îi iubesc pe copiii cu realizări, pentru că își împlinesc visul prin ei sau pe cei mai veseli, mai iubitori – pentru că pot obține dragostea lor fără s-o ceară, cand tocmai cei nepricepuți au nevoie de atenție, cei ce se exprimă greu e esențial să fie înțeleși. (Îmi aduc aminte că mama avea un repertoriu foarte interesant: îmi spunea că pe sora mea o iubește pentru că e deșteaptă și pe mine mă iubește pentru că sunt nepricepută și asta înseamnă că am nevoie de ea, deci îi dau un sens. Așa că mă simțeam importantă că îi e bine cu prostia mea, chiar dacă în sine ideea că-s *prostucea* (expresia ei!) nu era măgulitoare.)
  3. păsările de pradă rosteau continuu: *furtuna oferă*. Noi avem senzația că o problemă din viață ne taie drumul spre realizare sau chiar ne fură din ceea ce aveam. Perspectiva aceasta ar trebui să fie repetată zilnic unui copil – mai ales celor care se tem de ziua care începe.
  4. umorul e necesar și în cele mai dificile momente – Țîr, personajul uman surprins în evoluția milioanelor de ani (cat i-a luat să se ridice pe picioarele sale – nu-s adepta acestui gand, dar e un desen, nu?) e atat de savuros în neștiința sa încat e imposibil să nu te îndrăgostești de el (🙂 și vin eu și zic: dacă un om grobian e simpatic, dar elevat?)

Mă opresc aici, deși aș vrea să spun multe alte subiecte terapeutice din film, însă ar trebui să dau amănunte; și cine vrea să meargă la un film despre care a citit? Mie nu mi se pare interesant să mi se povestească, eu vreau să văd, așa că mă comport cu ceilalți cum mi-ar plăcea mie să se poarte ei.

Deci…vizionare plăcută. Și pentru că eu, prin definiție, prin structură, sunt Aldo, întreb: cați dintre voi cred că sunt Țîr?🙂

One response to this post.

  1. Am vazut si eu filmul dar am o parere diametral opusa de a ta😀 Uite, sper ca e ok sa las link: http://www.laurafrunza.com/2015/12/07/bunul-dinozaur/

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: