Fă primul pas

Cu ceva timp în urmă, nici nu mai știu pe unde, nici nu mai știu cum să găsesc, am descris situația unei persoane care trăiește pe langă blocul nostru și-și cară plasele după ea, peste tot. Eu, de cate ori mă văd cu mai mult decat geanta, îmi spun: Ico! – pentru că doar ea trudește de dimineața pană seara ducandu-și ca melcul sutele de lucruri, pentru care nu are casă. Ai ei locuiesc la scara 1, noi locuim la scara 2, ea stă toată ziua afară, iar seara vine și doarme în scara noastră. Pe gerul ăsta e groaznic, aș vrea să o iau în casă, serios!, dar este foarte violentă, vorbește urat și trebuie să te ții la distanță de ea. Singurul moment în care mă duc langă ea e cand am ceva de mancare și vreau să-i dau – atunci știu sigur că mă acceptă să mă apropii; altfel, scuipă, dă din maini și din picioare.

În ultimul timp, am început să-i cumpăr pui la rotisor, ciocolată, brioșe de lămaie – îmi place să-i iau lucruri fine, pentru că mi se pare că măcar atat pot face și eu pentru ea, pentru a-i da senzația că e specială.

Azi, am schimbat garda la palat🙂 , eu am plecat, fiul meu a venit acasă și am vorbit puțin, după care el a urcat în casă. I-a deschis ușa Icăi, pentru a o lăsa să intre, să se cuibărească la locul ei, pe scările dinspre etajul 1.

Cand m-am întors, în sufragerie trona o pereche superbă de cizme albe. Să tot înfrunți zăpada cu ele și să mai ai și impresia că tu însuți te confunzi cu ea…

*Mami, îmi explică fiul regal, le-am primit de la Ica. Mi-a zis că sunt un băiat bun și că e bine să nu-mi fie frig la picioare. I-am spus că nu le pot lua, că sunt mare, față de ele. M-a rugat să ți le aduc ție. Pentru că suntem de treabă.*

Am rămas perplexă. Ce pot face în situația asta? Cum să o răsplătesc? Să le iau? Să le folosesc – e drept, sunt 35, numărul meu, iar ea poartă 40?

Dar lucrul cel mai impresionant e altul – ceva atat de fantastic, minunat, cu etichetă pe el, putea primi doar de la un om, ea nu și-ar fi permis. Nu are bani pentru nimic, nimeni nu-i dă altceva decat mancare, pentru că, după ce că e sărită după fix, cand are bani își cumpără băutură… Cu alte cuvinte, sunt mulți oameni care încearcă să aibă grijă de ea, sunt oameni preocupați de starea ei, chiar își doresc să o răsfețe; cand noi facem primul pas spre a ajuta, nu suntem nici primii, nici singurii…

Cizmulițele stau sub bradul care încă strălucește, pentru că nu e doar pentru iarnă, e pentru tot timpul anului; doar e nins cu îngeri și îngerii sunt bineveniți tot mereu. Mă uit la ele, în lumina beculețelor verzi și mă întreb ce lucruri simandicoase să-i mai iau Icăi – nu mai intră în discuție faptul că îi voi cumpăra niște cizme nr. 40. E de la sine înțeles…

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: