Cu primăvara încep toate. Inclusiv cititul.

Prietena mea – mă rog, una dintre ele, dar una dintre cele mai bune!🙂 – e profesoară de română-engleză, la Ploiești. Nu știu ce i-a venit, dar m-a invitat să le vorbesc elevilor despre importanța lecturii suplimentare – aici, de fapt,🙂 , intră inclusiv ceea ce se învață în clasă, pentru că, după cât de mult nu vor copiii să învețe, atitudinea pozitivă față de teme este…suplimentară!🙂

La clasa a V-a, elevii sunt încă drăguți, ca mieii de curând născuți. (I-am întrebat de ce ar fi necesar cititul, răspund ei conștiincios despre îmbogățirea vocabularului, note bune, cunoașterea mai multor vieți… Mă bag și eu, ca musca în lapte, *și pentru a-i impresiona pe băieți, fetelor, sau pe fete, băieților!* 🙂 Și dacă nu încep săracii să-l arunce pe NUUU în mine… Da, cred că argumentul acesta ar ține pe la clase mai mari!)

A fost o plăcere să petrec 90 de minute în compania lor, iar la plecare le-am lăsat trei teme. (S-a constatat că în momentul în care copiii citesc, se bâlbâie și nu fac față să ducă frazele la capăt fără greșeli, chiar dacă ei parcurg acasă cărți care li se par interesante. Copii cu nota 10 în scris – nu ziceți că de la copiat🙂 , că greșiți! – nu reușesc să spună cuvintele clar, chiar dacă nu sunt neologisme, ci dintre cele mai folosite! Din acest motiv eram eu acolo – nu numai să se pună pe citit, dar și să citească fluent când vine o inspecție și sunt puși să spună cu voce tare ce e în carte!!!)

Zilnic:

  1. Citești 5 minute cu creionul în gură, rostind riguros fiecare literă, în așa fel încât să se înțeleagă ce spui
  2. Citești 15 minute cu voce tare ori dintr-un text din carte (din ceea ce va veni), ori dintr-un text din lecturile recomandate de școală (nu trebuie să fie de fiecare dată același pentru că se învață ochiul cu el și copilul ajunge să îl spună mai degrabă din minte decât citind)
  3. Scrii 5 minute (mda, asta cu scrisul e o altă problemă -literele copiilor arată fiecare ca un ciorchine de strugure, cu 3 cuvinte umplu un rând. Lăbărțatele litere sunt ca cercul de foc de la circ – ai cum să te strecori prin ele, cât ești tu de om mare!) dintr-un text de limbă germană. (Aveau germana ca a doua limbă și, necunoscând cuvintele,  erau obligați să fie atenți la fiecare literă în parte, să le stea mintea la ceea ce fac, nu la ceea ce vor face după ce termină temele.)

Ce m-a impresionat a fost faptul că, întrebați fiind ce vor să devină ei și ce meserie vor părinții să aibă ei, toți au spus: părinții mă lasă pe mine să aleg ce vreau să fiu. De asemenea, am apreciat faptul că au colaborat, prietenoși, la tot ceea ce am propus – jocuri prin care să-și dea seama că au nevoie de citit pentru ceea ce va veni – pentru că cei mai mulți care lucrează cu elevii spun că aceștia nu reacționează pozitiv, la nicio propunere!

Un lucru e sigur! Mă mai duc!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: