Concert Direcția 5

Încerc un sentiment de părere de rău pentru că nu înțeleg cum merg lucrurile… Unii își bat joc de noi și cand fac artă. Oare o fac special? Sau de fapt își bat joc de ei? Sau și mai de fapt… sunt luați (conform versurilor *dar hai să ne avem ca frați….🙂 )

Am participat la concert cucerită de vreo 6 melodii din ultimul timp. Nu mi-am imaginat că, din 400 de melodii, cate se laudă că au, vor canta în prima parte chestii triste, ca pentru înmormantare, iar în partea a doua vor fi urlete șeicăreștiene din belșug și reclame de-ale lui Marian Ionescu: *cea mai tare voce din rock-ul romanesc, Toni Șeicărescu…*

Cristi Enache nu avem? Avem, cateodată, așa cat să pui niște leuștean în ciorbă. Apoi întoarce-te la răcnetele lui Șeicărescu…

Nu, concertul nu mi-a plăcut deloc pentru că am simțit un fel de disperare de oameni nesiguri – sau care știu că, oricat de prost s-ar purta, tot vor avea un public, pentru că publicul … e fraier și trece peste orice. Am mai văzut asta la Marian Nistor, în epoca de aur, cand stăteam prin culise, pentru că-mi permiteam🙂 , și se purta cu debutantele de parcă le era guru și cu publicul de parcă era îi era Dumnezeu…

Nu aș vrea nicio clipă să fiu în pielea lui Cristi Enache care aude la fiecare concert de zeci de ori că TȘ e cea mai minunată, cea mai fantastică, cea mai elaborată voce care cantă rock în Romania… Alo, periem individul ca să nu plece din nou din formație sau chiar credem asta? Dacă-l periem, măi Marian Ionescu, n-am putea-o face cu bani, între patru ochi și nu cu umilirea publicului, care trebuie să asculte răgete de persoană din ce în ce mai încrezută că, da, e cel mai bun? Și dacă mata crezi asta, Ionescule, la ce-l mai ții pe Enache?

Și, Enache, nu vrei să te reprofilezi, să ții cursuri de dezvoltare personală, în mod deosebit de cum se păstrează stima de sine, deși ești călcat în picioare în fața a mii se spectatori?

Singurul moment în care a fost coerent Ionescu a fost cel în care a întrebat bărbații: *Este vreunul dintre voi venit aici de bunăvoie?* În rest, a aberat cu dezacorduri, cu un stil agramat care probabil că nu-l caracterizează, dar in vino veritas … căci tot zicea că totul se rezolvă cu niște vin, după….

Eu cred că … înainte…

Spectacolul de lumini a fost minunat. Cristi Enache l-a impresionat și pe soțul meu, care de felul lui este *nemuritor și rece* la astfel de muzică. Alina, prințesa muzicii rock, cea care cantă cu ei de 30 de zile, era îmbrăcată ca nepoata mea de 5 ani: fustă albă de tul și dress negru; bine că nu canta cu ținuta vestimentară, că altfel ne făcea praf… Așa, a fost plăcută!

Singura mișcare de scenă era a lui Damalan, care încerca probabil să suplinească lipsa de mișcare a tuturor; ar merita o diplomă pe care să scrie: Damalan, acest titirez al Direcției 5.

Ok, m-am bucurat mult și tot atat am regretat că se poate ca la Sala Palatului să existe un concert cu o astfel de incoerență…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: