Egoism

Doamna Raton i s-a adresat categorică Domnului Raton:

– Doar ca mine!

– Ce să fie, dragă, doar ca tine? o întrebă el

– Ceea ce facem!

– Nu te mai gandi la așa ceva. Doar eu am dreptul să hotărăsc în casa asta, îi reaminti Domnul Raton.

– Doar mie mi se cuvine să decid pentru că citesc mai mult…

– Cred că nu înțelegi ceva! Doar fără ideile tale iau hotărari înțelepte. Cu, ajungem la sapăt de lemn.

– Uf, doar despre mine spui asta – altora le spui *vă ascult*, dădu Doamna Raton ochii peste cap.

– Da, pentru că acele persoane au cuvinte frumoase pe care mi le adresează. Tu ai doar reproșuri.

– Hm, și tu care te uiți doar într-o direcție – spre frigider, să vezi ce am mai gătit, altceva nu te interesează.

– Tu zici asta despre mine? se arătă nemulțumit Domnul Raton. Dar tu, care îmi vorbești doar cand vezi în magazin anumite lucruri… și acelea foarte scumpe…

– Da, se apără Doamna Raton, pentru că vreau să port doar ceea ce-mi place mie! Nu hainele acelea ieftine despre care îmi zici tu!

– Doar azi te-am mai ascultat.

– Doar azi am mai vorbit.

– Doar acum mai zic ceva…

– Doar dacă îți place să vorbești singur, pentru că eu am plecat, se îndreptă Doamna Raton spre ușă.

Ratonel, fiul lor, era în ușă și urmărea toată discuția. Ratonița, fiica lor, stătea pe pat și nu scotea un sunet.

– Și voi ce vă uitați așa?

– Doar nu crezi că pot învăța în zgomotul ăsta, ridică Ratonel din umeri.

– Doar nu crezi că pot canta la pian, dacă voi aveți nevoie de liniște ca să vă certați…

Doamna Raton și Domnul Raton au plecat capetele, rușinați de scena la care îi făcuseră să asiste pe copiii lor.

– Doar eu sunt de vină, se scuză Doamna Raton.

– Doar eu sunt vinovat, o contrazise Domnul Raton.

– Nu începeți iar, le zise Ratonel. Sunteți ca un robot stricat: doar eu, doar eu… Ia spuneți și voi: și tu, și tu… Cand eram mici ne-ați învățat să împărțim totul cu ceilalți – împărțiți și voi între voi…

Ratonița îl aplaudă pe fratele ei.

– Ne-au învățat bine părinții noștri, acum trebuie să le reamintim să facă și ei la fel…

– Dragă, zambi Domnul Raton către soția sa, ce-ai zice dacă i-am lăsa pe copiii noștri să-și facă temele și am merge să facem azi doar ceea ce vrei tu.

– Fără *doar*, îl atenționă Ratonel.

– … și mergem să facem ceea ce vrei tu și ceea ce vreau eu? reluă tatăl ideea pentru a-l mulțumi pe fiul său.

– Felicitări, se entuziasmă Ratonița, ați fost niște părinți minunați. Ne-ați învățat atat de bine încat acum și noi știm cum este bine… Împreună! Cu!

– Pentru totdeauna, rostiră în cor mama și tatăl, închizand ușa după ei…

– Și-acum la teme, oftă Ratonel. Nu mai avem nicio scuză…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: