Treceam cu microbuzul spre Slatina și observam cu dragoste câmpurile de rapiță. Ador galbenul, evident, dar câmpurile de rapiță au și altă semnificație în inima mea. Melancolică, priveam, priveam … Deodată, observ ceva! Nu, nu era iepure. Nici căprioară. Nici fazan. Deși le-am văzut și pe acestea. 🙂
Era o mașină parcată în lanul de rapiță și un bărbat îmbrăcat într-un costum elegant, culegea rapiță. Bucată cu bucată. El și cravata lui făcuseră un buchet arătos de flori ca soarele – și nu cred că avea de gând 🙂 să facă ulei din ele sau să le vândă la piață.
Așa-i, doamnă, că v-a plăcut romantismul dumnealui?
Despre sufletul meu 
Eu nu am primit niciodată un buchet din flori de rapiță. Oare nu mă iubește? Am să întreb. 🙂 Sunt invidioasă.
nici eu! 🙂
dacă eram cu mașina personală, mă opream și-i făceam poză,
să-l pun la panoul de perete
la Așa Da,
chiar dacă stăpânul tarlalei
i-ar pune la zid pe cei care iau din recolta lui… 🙂
🙂