Archive for Mai 2016

Unora le plac bărbații

Acesta este titlul sub care a evoluat azi relația mea cu șoferul autobuzului 6286 – B 06 UBS. Dumnealui nu a oprit în stația normală de la ASE, unde mă aflam, în schimb l-a lăsat între stații, într-un loc absolut nemarcat, pe undeva pe la Academia Militară, pe un nenișor, care i-a zâmbit frumos.

Tanti mama, sora, soția sau soacra lu* nenea șoferu*, mai stai și mneata pe lângă individul ăsta. Că dacă ne unim mai multe femei, de-astea de nu ne suferă el, și-i facem plangere la RATB, își pierde omul locul de muncă și ce bani mai cheltui mata?

301, 301… ești scena celor mai ciudate războaie… Acum l-ai pornit și pe cel între sexe?

Postmodern Jukebox

Fost-am la concertul lor. Surprizele s-au ținut lanț – eu nu i-am recunoscut pe cei din clipurile care erau pe canalul lor de Youtube, dar (hihihi) chiar mi-a părut bine că erau alții pentru că melodiile au fost parcă mai interesante decât cele de pe net.

Spectacolul lor a fost un fel de … repetiție de dinainte de spectacol… Așa cum apare Loredana Groza cu bigudiuri la repetiție, așa păreau și fetele, cu hainele lor ori nepotrivite, ori banale… Da, știu, e stilul american, să nu-ți pese cum arăți, să conteze doar ceea ce ești. Am apreciat ceea ce erau cele trei voci mărețe ale fetelor. A fost special dansul senzațional al celei de-a patra (dezavantajată complet de costume – la ea chiar că mi-a părut rău că nu s-a ținut cont de cum arată!). Am aplaudat încântată disputa excepțională dintre stepul ei și bateristul care, folosindu-și bețele pe tăblia ei de dans, a făcut show… Cum numele se schimbă tot timpul, tot ce pot să spun este că cele trei fete erau, pe lângă voci excelente, absolut.

Una dintre soliste făcut o roată într-o mână, în timp ce cânta. A cântat la trombon. Muzicienii se străduiau și reușeau să aduce atmosfera anilor 60.70. chiar 50… M.C.-ul părea chiar mai presus de interpretul principal… O salată servită frumos și savuroasă, iar sala plină pe jumătate li s-a părut atât de entuziasmantă încât au promis că vor reveni, pentru că nu se așteptau să aibă atât de mulți fani în Budapest… pardon Bucharest… 🙂

Mi-ar fi plăcut dacă aveau și stilul acestei melodii, dar îl aștept anul viitor…

Am încredere în mine

… Titlul seminarului mi-a atras privirea, dar – recunosc – și faptul că era la colțul blocului meu, era gratuit și în zi liberă. Am ajuns acolo și am cunoscut persoane mai mult decat interesante – persoane vii, pline de întrebări. Mie îmi plac oamenii care au întrebări cu privire la scopul vieții – ceilalți sunt interesați doar de scopul personajului principal din filmul sau spectacolul de divertisment preferat.

Două întrebări au fost puse:

De ce mă trezesc dimineața? – scopul vieții mele

și

Pentru ce sunt recunoscătoare în ziua aceasta? – trei motive

Ideea este că, ce fericită pot fi!, cand am fost puse să facem o listă cu toate lucrurile pe care dorim să le trăim în viață, am descoperit că pe listă erau trecute exact acțiunile pe care le fac zi de zi – din 9 lipsea una singură (scorul e destul de bun, nu? -) ) .

La cat de mult mi-au plăcut tinerele din jurul meu, s-ar putea să îmi doresc să le revăd!

P.S. Unul dintre motivele pentru care sunt recunoscătoare (eu adaug: lui Dumnezeu – pentru că acolo se spunea doar *sunt recunoscătoare* și nimeni nu preciza cui mamei natură, duhului din lampa lui Aladin etc) este că fiul meu a avut de efectuat un proiect pentru ora de abilități practice și m-a pus pe mine să-l cos. Ce-ar fi măreț în asta? Păi, l-am lucrat eu, dar la indicațiile lui și am realizat împreună exact ce și-a dorit, el observand ce înseamnă să coși și cum se procedează în mai multe stiluri de cusut, iar eu petrecand timp cu el și aplaudandu-l pentru că era așa de creativ și știa ce să ceară.

Și evident am luat 10. Nu eu. Ci noi! 🙂

Olguța Vasilescu, primar(a) de la Craiova

🙂

La Radio Romania Actualități:

*Provin și eu ca și dv, dintr-o familie de romani normali.*

Tanti Olguța, ești sigură pe ceea ce spui tălică?

Dintr-o familie de romani normali?

Sau dintr-o familie normală de romani?

Acu*, serios, ai mei nu erau normali 🙂 și ca ei au fost cei mai mulți. Deci mata nu semeni cu noi, în ceea ce privește familiile.

Scoate-ți din manuțe mănușile din piele de damă 🙂 și mai citește o carte, două…

Ca să te placă și romanii normali… culți, adică!

Dinant – pentru cine iubește saxofonul

Dinant este o localitate a Belgiei, una dintre destinațiile B – Excursions. Adică iei un bilet de tren către localitatea respectivă și în prețul lui, dus – întors, e inclusă și vizitarea unor anumite atracții.

Cand am aflat despre posibilitatea de a merge spre Dinant, nu ni s-a garantat și intrarea la muzeul lui Adolph Sax. Pentru simplul motivă că muzeul este gratuit.

Oricum, orașul în sine este un muzeu al saxofonului, fiind presărate nenumărate instrumente de acest fel, în culori vii, peste tot, pe unde te duci – te întorci.

Amănunte pentru iubitorii de saxofon – aici.

Într-adevăr, saxofonul este un ilustru localnic în Dinant… 🙂 .

Dinant -Belgia

B – Excursions oferă în prețul trenului dus – întors Dinant, atat călătoria din Bruxelles (nu cred că se ofilește nimeni pentru că e la clasa a II-a!) cat și trei atracții:

  • vizionarea citadelei
  • croaziera Anseremme
  • peștera La Merveilleuse

În cazul în care ai ajuns deja în Dinant,  ți se oferă accesul cu telefericul la citadelă, vizitarea citadelei care este impresionantă (și are nenumărate surprize pe parcursul *călătoriei* ghidate și același tip de croazieră). Pentru peșteră trebuie plătit separat.

Dinant deține un record trist, care este subliniat dureros în cadrul descoperirii cetății: este orașul în care trupele germane au ucis cele mai multe persoane civile în 1914.

Cativa dintre cetățenii orașului au lăsat mărturii despre acele momente. Voci de bărbați, femei, copil se aud, explicand ce au trăit candva… Intrarea în acea atmosferă este impresionantă și pentru faptul că pe tavan se proiectează numele tuturor celor masacrați. (La muzeul din Ierusalim este ceva asemănător, doar că acolo numele sunt și rostite… )

Dar istoria acestui oraș începe cu mult înaintea anului care-a adus nenorocire și cum a fost un oraș foarte bogat, informațiile sunt cand mai amuzante, cand mai hilare… (trăznită e și ideea cu cea de-a treia celulă de pușcărie – în primele două vezi deținuți, pentru că sunt ușile deschise, la a treia este ușa închisă și ai vrea să știi ce e înăuntru… 🙂 Te uiți prin micuțul gemuleț, lat cat două palme și … îți vezi chipul într-o oglindă… )

Surpriza cea mai mare este la final, cand ai impresia că ești într-un parc de distracții în interior, ți se pare că totul îți fuge de sub picioare și… 🙂 restul află fiecare la fața locului.

Dacă ar fi să aleg un oraș al Belgiei în care să mă mut (bine, nu mă întreabă nimeni nici de vorbă, dar să mă pună să și aleg 🙂 ) aș merge pe mana celui numit Dinant 🙂 .

O vizită virtuală, ceva? 🙂

Drum bun! 🙂

Și pentru că anul acesta se împlinesc 550 de ani de la un eveniment major din viața Dinantului, 2016 este considerat an medieval cu multiple manifestări.