Cum să eliberezi artistul din tine

de Julia Cameron. Editura Paralela 45.

Este cartea pe care o citesc acum, dintre cele achiziționate de la targ. Este o carte pentru care veți simți mare recunoștință, parcurgand-o. Într-un fel, e adresată artiștilor sau celor care simt fiorul artei în ei, dar nu au curaj să-l manifeste. De fapt, aceasta îi e destinația🙂 . Însă mai mult ca sigur este un bun antidepresiv și pentru cei care se joacă doar cu cifre și nu vor schimba niciodată cariera… Este un soi de terapie.

Dacă primele două capitole sunt efectiv plictisitoare, neinteresante – din cauză că tot explică și tot explică și iar explică despre metodă, dar nu intră în subiect! – ceea ce urmează este fascinant.

Eu am subliniat-o din trei în trei randuri, așa că nu mă pot opri la un citat anume, care să demonstreze cat de importantă este pentru cei ce vor să treacă de etapa *fac ce trebuie* spre etapa *îmi place asta*…

Aș vrea însă să vorbesc despre ceea ce m-a impresionat cel mai mult: ideea că cel mai mare rău nu-l provoacă tovarășii de joacă toxici, cei care dau cu noroi în tine pentru că te-ai apucat de artă sau cei care te ceartă că pentru artă ai renunțat la patimile pe care le împărtășeați în comun. Aceștia sunt cei pe care îi distingi de la distanță – sunt de dat, nu de păstrat și, de dragul și pofta de a crea, îi îndepărtezi.

Cei mai dificili sunt zăpăcitorii – și recunosc, am avut dificultate în a accepta acest cuvant cu sens negativ pentru că piesa mea de teatru preferată e o comedie pe care nu am mai regăsit-o din adolescență: Zăpăcita de la ora 5… Și pentru că îmi place să mă recomand cu titlu de zăpăcită și pentru că în mintea mea zăpăceala e o chestie absolut veselă și de dorit…

În vreme ce zăpăcitorii din viața artiștilor sunt ca micul jder care-a provocat pana de curent la minunata tehnologie de 26 km de sub pămant, din Geneva, Generatorul de particule – ei bine, acestuia nimeni nu-i poate juca o festă teroristă că acolo e pază, nu glumă, dar un animal blănos, micuț și drăgălaș, a reușit

Zăpăcitorii rup contracte și distrug planuri: vin cu două zile înainte de nunta ta și așteaptă să fie serviți cu umilință.

Zăpăcitorii așteaptă tratament special: Își gătesc o dietă specială într-o casă plină de copii flămanzi și nu fac nimic să-i hrănească.

Zăpăcitorii nu iau în seamă realitatea ta: sunt cei care te sună la miez de noapte că vin să le dai ceva ce nu găsești, te pun să cauți acel ceva și apoi nu mai vin să-l ia.

Zăpăcitorii îți cheltuie timpul și banii: îți cer să-i întampini la aeroport cand ești în programul de muncă, pentru că nu au bani de taxi. De bilet de autobuz au, dar confortul lor nu e asigurat de autobuz, ci de imposibilitatea ta de a pleca de la lucru.

Zăpăcitorii îi învrăjbesc pe cei cu care au de-a face.

Zăpăcitorii sunt experți în învinovățiri.

Zăpăcitorii fac circ, dar nu unde trebuie.

Zăpăcitorii urăsc orarele, mai puțin pe al lor.

Zăpăcitorii detestă ordinea.

Zăpăcitorii tăgăduiesc că ar fi astfel…

Citind descrierile acestor persoane, nu e cine știe ce să descoperi că ai în jur – și încă mulți – de felul acesta. Cel mai crunt este cand te descoperi tu însuți zăpăcitor și realizezi că nu ai făcut-o intenționat și că ești într-un anumit domeniu, dar nu în toate, însă acel domeniu este foarte agasant pentru cei din jur…

Hm… Cartea aceasta ar trebui citită acum, nu pusă pe o listă de *vreodată*. Ea ar rezolva o groază de probleme, nu numai între oameni, ci mai ales între tine și tine… Și ți-ar mai oferi și o sumedenie de exerciții de creativitate…

Felicitări Paralela 45 pentru achiziție!🙂

 

 

2 responses to this post.

  1. Am citit-o acum 10 ani in original cand faceam vanzari imobiliare si m-a ajutat sa inteleg ca de fapt eu eram artista în suflet, nu femeie de afaceri. M-a eliberat sa ma deschid universului in sufletul meu si, cand am devenit mama, am continuat principiile pe care le scrie Cameron pentru artisti. O alta eliberare, care a venit treptat, dar dupa alti cativa ani, si care eu simt ca a prins radacina de la aceasta carte, a fost sa aleg sa stau acasa si sa fac homeschooling cu copiii. Si sa ii privesc pe zapacitori in ochi si sa zambesc in timp ce ei se framanta ca „imi pierd timpul” cu proprii copiii cand eu de fapt sunt „CEO material” dupa parerea lor.

    Răspunde

    • mi se pare interesant că multe dintre lucrurile pe care le recomandă ea făceau parte din viața mea pentru că am descoperit singură că merg. așa cum spune Elisabeth Gilbert, ideile umblă pe la oameni, cine le primește, bine, cine nu, asta este… eu le primisem și trăiam conform lor, lucru care m-a ajutat enorm în vremuri de criză…
      of, ce bine de tine că ești acolo și citești totul cand apare, nu la 10 ani…🙂

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: