3

La Corbu și Vadu

Corbu și Vadu de Constața…

Despre Corbu se spune în mod repetat în reportajele de la ProTV că este una din Top 10 plaje curate din lume. Ei bine, ceea ce nu înțeleg este *dacă plaja respectivă face parte din rezervația Deltei Dunării și la intrarea pe plajă spune clar despre amenzi pentru cei care pun piciorul pe ea, de ce există turiști, cu cort și orice altceva. Dacă scrie că nu e plajă turistică, negru pe alb, de ce au început maneliștii să o cotropească*?

Același lucru, chiar mai ciudat, pentru că acolo este chiar natură sălbatică se întâmplă și la Vadu. Lumea se lăfăie pe plajă, fără să existe cineva care să o pună la punct.

Ori e zonă virgină, ori scoateți odată afișele respective… (că mă supărați rău, serios, cu gândul că unii vă luați banii din faptul că *vegheați* asupra acestor zone…)

Anunțuri
3

Reacții

De 4 săptămani, merg zilnic la Ceragem, pentru masajul lor care-mi e foarte drag. Pat de jad, cu infraroșu. Pentru a putea face aceasta, e nevoie de două cearceafuri albe, ținută completă albă: șosete, pantaloni, tricou. Șocul meu a fost că nu am nimic în casă alb, pentru că eu sunt o persoană a culorii. Acum, gandindu-mă că nu voi mai avea nevoie de acele lucruri după ce voi termina masajul, pentru că eu oricum nu voi folosi niciodată lenjerie de pat albă, nici bătută, 🙂 , am zis să fac o mutare ieftină: am intrat în primul second, am cumpărat 2 fețe de masă imense, albe, le-am curățat cum se poate mai bine și le-am folosit pe acelea, urmand ca la final să le arunc.

Am povestit unor persoane despre acest lucru. Reacții:

  1. De la second? Proastă alegere.
  2. Eu n-aș fi făcut așa ceva.
  3. Haide, mă, că meritai și tu mai mult…
  4. Lasă că și așa e bine…
  5. Nu mi-ar fi trecut prin cap!
  6. Mamă, ce te-ai scos!
  7. Să nu mai spui nimănui, e rușinos să vorbești despre asta…

Sincer, replica mea pentru o persoană ca mine ar fi fost…

*Felicitări, ai fost înțeleaptă. A, poate mă duc și eu la masaj acolo. Așa că nu le arunca imediat cum termini abonamentul. Păstrează-mi-le!*

Da, oamenii sunt diferiți.

2

Atitudine de învingător

Pentru că am lucrat cu cei mici de-a lungul timpului, știu și eu cate ceva despre comportamentul lor. Din experiența mea, niciun copil de pană în 7 ani, mai ales într-un oraș ca București, nu e prietenos cu un străin. De fapt, nici după 7… Poate după 10, cand mama i-a vorbit deja despre vecina X sau l-a văzut pe vecinul Y că le-a reparat mașina… 🙂 Dar pană în 7 ani, nu, nu am întalnit un copil care să fie deschis cu străinii.

Într-o zi, am ieșit din scara blocului meu, scara B, și am trecut foarte aproape de scara A. Un băiețel de 6 ani și ceva, care nu mă văzuse în viața lui, îmi ține ușa pe care o deschisese cu greu, folosind o cheie, în vreme ce avea și cumpărături în mană, iar ușa era dificil de împins la greutatea ei, și pentru că vede că nu dau semne să urc pe scări îmi zice: Haideți, veniți?

Era așa de protocolar, așa de minunat să auzi din partea unui puști această invitație încat am întors capul să văd cu cine vorbește. Nimeni după mine.

*A, eu? am întrebat. Eu nu intru, eu merg mai departe.*

Puțin dezamăgit, a tras ușa după el.

Am rămas cu întrebarea: cu cine m-a confundat de s-a purtat așa de prietenos cu mine? Ce temperament are, dacă nu m-a confundat și totuși s-a gandit la mine? Ce educație a primit de la părinți, de s-a comportat astfel?

Ca orice bucureștean care se respectă, eu nu-mi cunosc nici vecinii de pe scară, nici pe cei de la etaj, cu atat mai puțin pe cei de la altă scară… Dar mi-am propus să îl urmăresc pe micuț și să îi felicit pe cei care s-au ocupat de bună lui creștere… A, desigur că la final le voi atrage atenția că n-ar trebui să pună copilul la cumpărat lucruri cu un volum așa de mare încat să nu prea poată deschide ușa nici pentru el, cu atat mai puțin să o țină la infinit și pentru altul … 🙂