Street food, ROMEXPO

Am ajuns acolo dintr-o curiozitate a băieților mei – ei sunt cei interesați de așa ceva.

Obișnuita disperare cu locurile de parcare te lovea de la început: deși parcarea era goală, dar nimeni nu dirija mașinile să ocupe locurile mai din spate, toți se repezeau la cele din față și manevrau dificil, așteptând să iasă cei ce plecau (cât de puturos tre să fii, să te afli în mașină și să preferi să fii în față, în loc să te duci ca o zvârlugă acolo unde nu e nimeni, chiar dacă ai 500 m în plus de făcut?)

Apoi intrai între călători ca și tine, care voiau să mănânce. Dar serios chiar voiau să mănânce. Adică nu venise nimeni pentru spectacol sau din curiozitate. Toți veniseră pentru meniuri – pe unele dintre ele le cumpărai și cu mai puțin și în 5 minute din altă parte, nu trebuia neapărat să stai 59 de minute la rând, dar fiecare cu plăcerea lui de-a se expune în soare pentru mâncare.

Eu mă așteptam la ceva mai multă diversitate. În ceea ce privește oferta gazdelor, nu în ce privește cumpărătorii🙂 . Carne la greu, aceleași șaorme și pizze, niște plăcinte – la care nu prea era nimeni, grosul stătea la burgeri, ok?

Noi am încercat ceva specialități dulci italienești. Cam asta îmi imaginam că va fi – tot felul de mașinuțe și autobuze ale naționalităților europene și nu numai, dar cred că mintea mea e obișnuită prea mult cu spectaculosul. Dacă se cere carne, ce rost are să te mai îmbraci cu ceva special, să ai un show pe cinste cu fabricarea hranei?

Pe ici, colo câte ceva mai ieșea în evidență, dar nu atât de mult încât să merite să fie menționat…

Nu știu scopul organizatorilor, așa că nu-mi dau seama dacă l-au atins – în ce mă privește, am făcut poze cu tot felul de mascote, măcar cu atât să mă amuz și am băut o citronadă care nu mi-a plăcut.

Sunt curioasă când un târg va fi și ademenitor pentru ochi, nu numai pentru burtă, ca azi!

3 responses to this post.

  1. Chiar eram curioasă şi de nişte păreri contra, că laude am auzit din belşug dar intuiam eu bine că a fost la pomul lăudat acolo😀

    Răspunde

    • ragu ăla era ceva de speriat, toți comandau, de ziceai că atunci s-a inventat și era coada de 40 de persoane.
      erau standuri – două – unul cu tricouri – eu, care am un vis al meu să am magazin de suverniruri, parcă m-am simțit atrasă de el, și al doilea era cu pictură pe panză, ce voiai pe tricouri sau pe genți… interesant. doar că eu credeam că așa va fi peste tot, ceva împodobit cam ca bicicletele fetelor cand e ziua internațională a mersului pe bicicletă al lor🙂 .
      cine-a zis de bine? dă-mi și mie un link te rog să văd ce se preamărea.
      merci mult.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: