În cadrul KiNodiseea, 2016, dintre câte filme am văzut acesta mi s-a părut cel mai slab, dar la final nu am primit sondajele pentru a-mi spune punctul de vedere. Să vedem cum se face un film care să o enerveze pe una ca mine: scenaristul neamț pleacă în Mexic și îi este furată fiica. O recuperează, apoi își văd de viață până când ajung în România. Cum România pare a semăna puțin cu Mexicul și poate chiar e mai ieftină la filmări sau sigur ești mai protejat decât în Mexic, să o iei de la capăt cu furtul, scenaristul mută acțiunea aici, implicând o populație rromă, al cărei sat era gata să fie inundat de-un bogataș neamț care s-a făcut stăpân pe o vale de lângă Sibiu și nu voia eoliene, ci baraj. Rromi sunt prezentați când hoți, când cei cărora statul nu vrea să le dea apă și curent electric, ești bulversat pentru că ți-e rușine să vezi așa ceva pe ecran. Niciun moment nu e nou, să zici că inventează un truc, ceva, totul este luat din filme americane de prin *50, ba chiar și mai stupid găsesc o tiroliană și se dau amândoi pe o singură alunecare…
Oamenii din sală erau în extaz, râdeau și aplaudau, eu mă întrebam dacă nu cumva la ei se referea Adrian Păunescu atunci când spunea: *Nu de el când râdeți, râdeți – râdeți voi de voi; că sunteți grăbiți și cinici și absurzi și goi.*
Filmul este pentru pentru cei care au peste 11 ani și da, pentru faptul că surprinde abuzurile corporațiilor – în special germane, pe acolo, prin Transilvania și grupările infracționale are ceva puncte, vreo 3 din 10. În rest, nu mi-aș mai pierde timpul cu el.
Despre sufletul meu 