Charlotte Lowenskold – Selma Lagerlof

Cartea se citește ușor, pentru că nu are multă filosofie în ea, nici urmă de idei asupra cărora să meditezi. Ea urmărește un destin, al lui Karl-Artur, fiul iubit al unei mama pline de savoare atât în conversație cât și în atitudine, o mamă de multe ori mai preferată decât fiicele ei, care erau lipsite complet de personalitate. Fiul este eroul principal, deși primele capitole se ocupă în mod deosebit de mama lui, dintr-un motiv foarte simplu: pentru a scoate în evidență curăția sufletească a acestuia. Greșește față de ea folosind un ton ridicat, nu-și cere iertare, dar pentru că are un examen și se teme că nu-l va lua pentru că Dumnezeu e supărat pe el pentru acea atitudine față de mama lui, pornește spre casă, preferând să piardă examenul, dar să se împace cu ea decât să se prezinte și să nu-l ia, din cauza vinovăției sau să îl ia, fără să fie în pace cu cea care îi dăduse viață.

Acesta este momentul când înțelegem că, de fapt, există un misticism ciudat în cei doi, iar Karl îi va da curs mult mai adânc: va merge pe calea arătată de prietenul lui, pietistul, și va deveni preot, își va găsi o logodnică și va dori să fie cu ea toată viața, dar…va afla că aceasta l-a refuzat pe un mare bogătaș, nu pentru că nu era interesată de el, ci pentru că își imagina că mult mai departe va ajunge Karl – decan, episcop, așa că va fi mult mai importantă în societate decât ca soție de industriaș…

Din acest moment, Karl ia decizia să se căsătorească aleatoriu, cu prima fată necăsătorită care-i va ieși în cale.

Vă las să descoperiți care sunt posibilitățile de care va avea parte, vă invit să vă puneți în situația lui și să răspundeți cu mintea voastră… Dacă ați fi în aceste zile și ați avea orgoliul lui Karl, rănit de așa declarație de iubire din partea Charlottei, ce ați face?

Vă avertizez, însă, că tot ce pare că o acuză pe eroina principală este doar în mintea lui Karl, că ea nu are nicio vină, iar lipsa de comunicare dintre ei este cea care stârnește și mai mult disprețul lui Karl pentru ea.

Îmi vine să râd, dar voi folosi această întrebare pentru a vă motiva să citiți cartea: Vi se pare că relația cu partenerul de viață este luptă cu morile de vânt, pentru că una spuneți și alta înțelege? Ei bine, cartea despre aceasta este, deci citiți-o – și, dacă se poată să o faceți împreună, cu atât mai bine. Mai ales după mijlocul romanului – ce se întâmplă până atunci, povestiți-i. 🙂

Eu vă spun sincer că am un capitol preferat intitulat Dorințe, un capitol pe care mi l-am copiat special, pentru că aduce în discuție foarte multe idei omenești despre cât de potrivite sau nepotrivite sunt dorințele, despre cât de mult se joacă omul cu focul, crezând că, dacă e la adăpost, într-o căsuță de fier, focul n-o să ajungă niciodată la el…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s