Ziua Bibliotecarului în România

și Ziua Internațională a Cărții cer a fi serbate azi. La mine se întâlnesc pentru că citesc un roman pe care îl vom dezbate joi, 27 aprilie, la Biblioteca Emil Gârleanu, la Clubul de lectură unde am fost invitată de Natalia Dabija. Oricine ajunge la această întâlnire e binevenit, chiar dacă nu a parcurs volumul Vânătorii de zmeie – Khaled Hosseini. (Un interviu excelent cu autorul, aici.)

Am citit cartea în 14 ore. Bine, se poate citi și mai repede, la cât de captivantă este, dar eu am folosit în paralel computerul pentru a scrie ideile principale, urmărind (ca un student la medicină, scheletul uman!) anatomia romanului. Este vorba, de fapt, despre dorința unui copil de a fi iubit de tatăl său, dorință care îl determină să jertfească pe cineva care-l iubea cu adevărat, prietenul lui. Faptul că, citind cartea, ni se luminează mintea cu privire la subiecte politice (Afganistanul) este un bonus neprețuit. Da, nu aveam de unde să știu atâtea amănunte despre istoria afgană și mai ales – atenție, voi, toți cei care aveți prejudecăți ca și mine! – nu aveam cum să accept că poporul acela are o valoare, dacă nu intram în subtilitățile istoriei și detaliile intime ale sufletului celor de acolo.

Făcând o radiografie a scriiturii, doar o mică idee spun!

Se cere ca într-o carte să strecori chiar de la început un aspect care este foarte important: atunci va trece neînsemnat, dar la final el este cel care va dezlega misterul sau va fi de folos la învingerea răului, ori la eliberarea de tensiune. Având 4oo de pagini, cartea va conține mai multe ponturi pe parcurs, dar primul aha! și prima manifestare a uimirii vor fi la pagina 118, după ce micul amănunt-rădăcină va fi strecurat la pagina 23. Este interesant să lecturezi și din prisma scrierii, nu numai ca o poveste incitantă!

Până una-alta, să ne bucurăm că avem de ce ne bucura (prin citit), chiar și atunci când nu avem de ce ne bucura (pentru că nu avem oameni dragi alături de noi sau pentru că ne-am săturat de oameni și de vocile și forfota umană!). 🙂

Să ne bucurăm pentru Carte, pentru fiecare aspect al ei – de la hârtie la tipar.

Și da, (voi încheia apoteotic!) trebuie să recunosc: urăsc ceva la cărți, acest ceva e coperta – ea costă o avere. După mine, cărțile ar trebui să fie fără copertă, în așa fel încât să le poată cumpăra oricine, prețul fiind mai scăzut:-) , dar mai ales în așa fel încât oamenii să le citească pe cele care merită luate în seamă, nu pe cele care atrag prin realizarea grafică și n-au niciun conținut!!! 🙂

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Ziua Bibliotecarului în România&8221;

  1. am citit si eu cartea, de fapt am savurat-o si mi-am propus sa citesc si celelalte ale autorului dar n am mai reusit sa le cumpar. poate cand voi avea kindle sa le iau in varianta electronica. e tulburatoare si povestea dar si detaliile isotrice, atat de contemporane si atat de necunoscute.

  2. Multumesc mult ca ai mentionat de club!

    Stii, si eu incerc sa fac un fel de radiografie a cartii, a scrierii. Mai nou, ma intereseaza mult acest aspect.

    O sa urmaresc indiciile de la paginile mentionate de tine, sa vad la ce exact te referi! Imi pare rau numai ca o citesc pe kindle si imi vine mai greu sa o rasfoiesc…

    Ne vedem joi!

  3. Ce perspectiva interesanta! Nu m-am gandit pana acum ca, intr-adevar, copertile mai „atragatoare” vand mai bine, chiar daca cartea nu este valoroasa. Te felicit ca ai reusit sa citesti cartea in 14 ore. De fapt, cred ca te invidiez. Sau mai bine stii ce? Te iau drept exemplu! N-ar strica sa termin si eu cartea cate zace la capul meu de cateva nopti!

  4. am să-ți dau un exemplu: am fost înconjurată la un moment dat de persoane care nu citeau niciun rând. râdeau de mine când vorbeam despre cărți. am ajuns să nu mă mai uit în bibliotecă și nu mai intram în librărie.
    am cunoscut o doamnă în vârstă, care – când ne întâlneam – îmi povestea cu așa poftă despre natură, istorie, literatură, încât îmi făcea poftă să și mănânc monumentele, nu numai să citesc despre ele.
    m-am apucat iar de citit și mi-am promis că niciun ignorant n-o să mă mai despartă de cultură.
    mai luptam cu televizorul – dar pe AXN, singurul la care mă uitam, nu mai e nimic interesant. am scăpat și de asta.
    rămâne o sg problemă – eu însămi, să-mi iau cartea și să o țin în mână…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s