Cyboria – Deșteptarea lui Galen (Pierdomenico Baccalario)

Tipul de carte pe care ar trebui să-l caute părinții care au copii înclinați spre mate și nu se omoară cu cititul. Există și această categorie de copii, care evită literatura pentru că li se pare prea fadă :-), în comparație cu miezoasele operații de înmulțire și împărțire. Și, da, este o carte pentru băieți: bucurați-vă, se gândește cineva și la stilul rațional al băieților. Desigur, tot un bărbat. Unul care a discutat, așa, amical și intelectual cu Jacopo Olivieri, desenator, scriitor și vizionar și cu Massimo Cracco, inginer, matematician și muzician.

Pe lângă faptul că se vorbește despre palindrom, icosaendru, futurism și nave scufundate sau nu, cartea aduce două elemente pe care eu chiar le-aș lua serios în discuție în educația băieților: relația cu cei în vârstă din familia lor (eroul era legat emoțional de bunicul lui, într-un mod pozitiv) și influența familiei asupra copilului (unii părinți și-ar conduce copiii spre ceea ce le place lor, părinților 🙂 și dacă ar trăi 394485 de vieți, nu numai în aceasta, efemeră, care ne e dată).

Manifestul Futurismului din Le Figaro (20 februarie, 1909) spunea: Noi vrem să cântăm dragostea de primejdie, obișnuința cu energia și cu temeritatea.

Și când te gândești că acesta este curentul despre care se discută pe tot parcursul cărții (care nu, nu vă speriați, pentru noi, cei care nu adorăm matematica, nu este totuși dificilă!).

Fraza cea mai interesantă din roman rămâne 🙂 prima. Mie mi-a plăcut din primul moment și se pare că aceasta a și fost intenția scriitorului de vreme ce este reluată și în final: *De fiecare dată când bunicul lui Otto voia să-l facă să se simtă deosebit, îi spunea să încerce să realizeze un lucru complicat, fiindcă pe cele ușoare, oricum, reușește toată lumea să le facă…*

Dar bunicul avea și alte idei geniale: *Iau eu sau iei tu. Pe tabla de șah a vieții nu-i egalitate. Și chiar dacă muți primul, până la urmă tot nu câștigi*.

Dacă vă întrebați care este subiectul celor peste 350 de pagini, nimic mai simplu:

  • Ai pus mâna pe comoara aia inexistentă?
  • Nu căutăm o comoară!
  • Atunci ce căutăm?
  • Căutăm o … cale, fiule. O cale ce ne-a fost arătată cu mult timp în urmă.

E o chestie și cu matematicienii aceștia care consideră literatura fadă, dar sunt înclinați spre filosofie… 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s