Rhadopis din Nubia – Naghib Mahfuz

Unu cu unu fac doi, spune matematica; dar colegul meu mi-a demonstrat de curând că unu cu unu fac patru, pentru că în curând soția lui va naște cei doi gemeni… Ei bine, dacă în viața de zi cu zi se poate să se mai schimbe matematica, zici că măcar tu însuți/însăți nu te vei schimba niciodată. Că vei fi mereu la fel. Nu pentru că nu ești încăpățânat, ci pentru că îți place așa.

În vreme ce tata avea colecția Magazinului istoric de la primul număr, mie nu mi-a plăcut niciodată istoria (Sigur, lucrurile s-au schimbat, de vreme ce cartea mea preferată se numește Dumnezeu în istorie! 🙂 ). Dacă, totuși, pe ansamblu istoria a început să mă fascineze, literatura cu iz istoric nu m-a prins.

Până când am cunoscut-o pe Marina Costa și cărțile ei au început să șoptească: *dă o șansă acestui tip de literatură*. Acum, ce să zic, luând din raftul bibliotecii cartea lui Naghib Mahfuz, am acceptat-o și pentru că în 1988 a câștigat Nobelul. *Hai să citesc arta unui Nobel.* Eram curioasă cum este scrisă de are în cronici cuvinte ca: *Dialog dinamic, personaje pline de viață, frământare de conflicte interioare și o intrigă atent construită*. (Al-Ahram Weekley)

Nu vă pot recomanda altfel cartea decât printr-un discurs al unui personaj către eroina care dă numele cărții, cea mai frumoasă dintre frumoase: *Ce urâtă ești, Rhadopis… Ce urât și respingător e chipul pe care-l arăți. Cel ce te crede frumoasă e orb, nu e în stare să vadă. Ești urâtă fiindcă ești moartă și nu există frumusețe fără viață. Niciodată viața nu ți-a curs prin vene. N-ai avut niciodată inima caldă. Ești un cadavru cu chip frumos, dar un cadavru. Duioșia nu ți-a luminat niciodată privirea, buzele nu ți s-au strâns niciodată de durere și inima ta nu a simțit niciodată mila. Ai ochii tăioși și inima de piatră… Ești un cadavru blestemat. Ar trebui să te urăsc, să urăsc ziua când m-am îndrăgostit de tine… Știu că vei pune stăpânire pe tot ceea ce vrea demonul din tine. Dar într-o bună zi vei fi doborâtă, cu sufletul zdrobit. Acela va fi sfârșitul. Atunci de ce să te omor? De ce să port povara păcatului de a fi omorât un cadavru, care e deja lipsit de viață?*

În timpul unui Faraon, un șoim care fură un obiect de încălțămite de aur și-l lasă să cadă în poala lui Faraon… Restul este *fiction*. 🙂

 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Rhadopis din Nubia – Naghib Mahfuz&8221;

  1. Eu o să mai caut să citesc… Prima dată nu mi s-a părut că e așa de interesant, mă refer la scriitură, dar ce poți decide după primele 10 pagini? Când am început să alerg prin carte, am descoperit că și dialogurile și lupta internă și descrierile auditive și chinestezice erau impresionante…
    Nobelul l-a luat în 1988.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s