Mătușica Îngrozitoare – David Walliams

Ca părinte, nu aș vrea să apară astfel de cărți pe piață. Despre oameni răi. Insuportabili. Nu suport ideea de a avea ca personaje principale niște monștri, chiar dacă sunt puțintel ironizați și fără nicio urmă de realism. Dar copiii se dau în vânt după astfel de personaje. Pe mine m-a cam supărat mătușica asta nu neapărat pentru ce le-a făcut rudelor sau pentru cum a procedat cu nepoata, ci mai ales pentru că a distrus toată plăcerea mea pentru bufnițe. Bufnițele sunt prietenele ei alături de care își duce la capăt planurile rele sau doar dorința de a-i agasa pe cei din jur. Ei bine, bufnițele sunt pentru mine niște simpatice, așa că nu vă lăsați influențați nici de ea, nici de mine – doar citiți despre ele și uitați-vă la imaginile lor. Și decideți singuri.

Acum, trecând la carte – este genul cu desene pe multe pagini, așa că deși se apropie de 400 de pagini, vreo 300 sunt doar de citit. Spre deosebire de celelalte cărți în care imaginea părea un fel de prosteală, aici imaginea completează, subliniază lucrurile dificile. De exemplu, pentru a demonstra cât de rea putea fi mătușica pe vremea când era soră doar – iată ce îi făcea ea fratelui ei (eu sper ca niciun copil să nu aibă așa ceva, dar, dacă are, să o schimbe cu mine: mie îmi place să fiu mătușică și toți nepoții mei sunt la distanță!):

  • i-a dat frățiorului ei o tarantulă veninoasă cadou de Crăciun (desen: cadoul cu fundiță din care iese o tarantulă – la restul imaginați-vă ce putea să apară…)
  • în timp ce frățiorul se cățăra într-un copac, Alberta s-a apucat să taie copacul
  • când se jucau de-a v-ați ascunselea, Alberta îl lăsa să se pitească undeva, apoi pleca în vacanță
  • a înlocuit lumânările de pe tortul de ziua lui cu batoane de dinamită
  • l-a obligat să mănânce un castron cu râme vii, spunându-i că sunt *spaghete speciale*
  • când s-au bătut cu bulgări de zăpadă, a acoperit niște mingi de crichet cu gheață și apoi le-a aruncat spre el
  • l-a închis într-un șifonier și l-a împins pe scări
  • pe plajă, l-a îngropat în nisip până la gât, apoi l-a lăsat acolo, în timp ce nivelul apei începea să crească în timpul fluxului.

Desenele arată și cum trișa ea la jocul preferat, care a dus la sărăcirea întregii familii, dar și cum făcea totul anapoda majordomul de 100 de ani al familiei. (Hai că el era simpatic: folosea o mașină de tuns iarba pe un covor, folosea fierul de călcat ca să netezească plantele, îți fierbea pantofii, scotea covorul la plimbare, în lesă!) Imagini și pentru lucrurile pe care era educată bufnița Wagner să le împlinească, pentru cum se mișca sărmana nepoată în costum de mumie, pentru poveștile clasice cărora mătușa le găsea finaluri cât se poate de tragice, pentru colecția de bufnițe împăiate a mătușii…

Povestea curge lin, chiar dacă te ține cu inima la gură!, dar vezi că se duce spre un final fericit pentru că, până la urmă, nicio mătușică îngrozitoare nu câștigă în lumea asta: chiar dacă părinții lipsesc, tot se mai găsește câte cineva care să vadă că ai nevoie de ajutor și vine spre tine, copilul, ca să te scape de lipitoarea de mătușă…

Atenție, mătușilor, să nu se scrie vreo carte despre voi…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s