Eram în partea asiatică a Turciei și am intrat într-un magazin de unde nu mai voiam să plec fără a cumpăra pentru fiul meu ceva colosal 🙂 . Nu, nu era o coloană romană și nici măcar o armură de Goliat. Era un tricou de motociclist, din acela de fițe, așa cum văzusem cu vreo câteva zile în urmă într-un târg din București. La noi costa 350 de lei. La turci, 50 de euros.
După o scurtă socoteală, oricum, la turci era mai ieftin decât la noi, dar nici atât nu voiam să dau. Înaintea mea, 3 bărbați – dintre cei mai arătoși motocicliști, îmbrăcați în piele, cu brățări zornăitoare și mult metal în piele. Tot la tricouri s-au uitat, tot în engleză au întrebat foarte grăbiți dacă nu se poate scădea prețul. Turcul a dat din cap că nu, în fața fiecăruia. Așa că știam ce răspuns are dacă-l rog să-mi facă o reducere. Dar dacă tot nu am nimic de pierdut, ce-mi pasă dacă mai pierd.
- Se poate să cumpăr mai ieftin tricoul ăla?
- Dar ce aveți toți cu tricoul ăla azi? râde turcul, pe sub mustața stufoasă.
- De unde ești? mă întreabă rapid.
- România.
- Bine, ți-l dau mai ieftin. La cât te gândești?
- 25.
- 25 e bine.
- De lire turcești, trag eu de norocul meu ca de un cauciuc încins la soare.
- 20, mă corectează el.
- De euros?
- Nu, de lire. Ca să-ți arăt că sunt chiar mai bun decât îți poți tu imagina.
În timp ce-mi împacheta frumos tricoul, (pentru că i-am spus că este pentru fiul meu și a zis că știe el o metodă prin care dai gata tinerii dacă le prezinți cadoul astfel! 🙂 ) n-am ce face și-i zic:
- De ce ne dați mai ieftin nouă, românilor, iar celorlalți, nu?
- Trecem peste Hagi, nu? zice el, cu foarfeca în gură, degetele înnodate în fundiță și dând din cap pentru a-și aranja freza. Îți explic imediat.
Îmi pune punga în brațe, ia banii și-i aruncă neglijent pe tejghea, iese cu mine spre ușă și-mi arată spre un japonez:
- Îl vezi pe-ăla? Oricât i-aș cere, îmi pune în mână exact atât și se duce. Îl vezi pe-ăla? (era un blond: scandinav, desigur) Oricât îi cer îmi dă 5 euros în plus și pleacă rapid. De când ești tu cu mine? De 10 minute. Și ne-am distrat și-mi trece și mie ziua mai ușor. Uite de-aia dau ieftin românilor – că au ce povesti! Știi ce plictisitor e să aduni toată ziua bani, iar seara să ai mulți-mulți, dar să nu scoți un cuvânt ore în șir?
Mda, de-aia mi-e mie dor de turci. Pentru că le place ciripitul românesc…
Despre sufletul meu 
Nu stiu daca ii trecea timpul asa bine cu toti , cu tine insa, sunt sigura ca i-a placut sa stea de vorba. Pentru ca esti o povestitoare innascuta 🙂
🙂 Ai întâlnit un turc foarte fain! Dacă erau din ăștia pe timpul luptelor… poate se așezau la taclale cu românii noștri și se împrieteneau, în loc să se omoare!… 🙂
Pentru ca turcii asa au crescut cu o mentalitate de negot de neimaginat. La ei exista rulajul infinit. Nu conteaza pretul scos. Conteaza sa vanda cat mai mult !
Mie îmi place și amabilitatea lor exagerată și dragostea lor necondiționată față de copii. Mi s-a făcut dor și mie 🙂