Delicatețe

Am și eu o rugăminte: nu mai comparați persoanele cu lucrurile. În niciun caz.
Citeam ieri despre o persoană care a intrat într-o depresie severă pentru că și-a pierdut tatăl și apoi bunicul. La finalul experienței ei, rostea ceva de genul: cei care pierdeți obiecte, nu vă mai gândiți la ele, e mai ușor să pierzi obiecte decât persoane.
Aș vrea să spun ceva referitor la acest lucru: generalizarea nu e cel mai bun lucru și, cu tot respectul meu pentru persoane, există cazuri când lucrurile sunt esențiale.
Când pierzi o persoană, e o durere fantastică, dar imaginează-ți ce înseamnă să pierzi o casă în care locuiai cu cei 3 copii mici, pe care acum nu mai ai unde să-i duci.

În urmă cu mulți ani, pe când stăteam în gazdă în București, și nu aveam bani ca să-mi plătesc chiria la timp, la ora 23, gazda mi-a pus cele două bagaje care constituiau averea mea în brațe și mi-a zis: pa! Unde să te duci la ora aceea? Aveam o mătușă care îmi spusese că nu are cum să mă ajute cu cazarea, în rest nu știam pe nimeni în oraș. Mi-am luat lucrurile și m-am dus într-un parc.
Dacă fac o socoteală, prin 93, câinii comunitari erau mai mulți și mai periculoși decât vagabonzii, iar aurolacii împânziseră străzile capitalei cu pungile lor, nu numai parcurile. Așa că a pierde un lucru (camera în care locuiam) nu era mai prejos decât a pierde o persoană: pentru că urma, poate, să-mi pierd viața, ținând cont că, din 10 în 10 metri, târând bagajele după mine, mă loveam de haite de câini și de 2-3 băieți cu *fumuri*! (nu, nu mai circula nicio mașină ca să mă adăpostesc în ea… și oricum n-ar fi circulat toată noaptea!)


Nu știu de ce trebuie să comparăm durerile sau pierderile. Fiecare trece prin întâmplări grele și fiecare are necazul lui care-și pune amprenta.

Ar fi culmea, pentru că eu am avut probleme în relația cu tatăl meu, să spun oricui își pierde tatăl: *hai și ce-l plângi atât…?*
Poate ne mai gândim și noi la sensibilitățile celorlalți atunci când ne lăudăm cu durerile noastre… Ce ziceți?

Reclame

6 gânduri despre &8222;Delicatețe&8221;

  1. știi de ce m-am simțit frustrată? pentru că eu, care nu am avut tată și nici bunic (mă rog, am avut, dar violent și inexistent!) am suferit alături de ea pe tot parcursul articolului, am simțit durerile ei, deși eu nu am trecut prin așa ceva și puteam să întorc foaia, să zic – ce-mi pasă mie, frate, nu-mi ajung ale mele? și, după ce te plângi pe km și omul îți lasă umărul să plângi pe el, te sui pe capul lui și-i zici: eu am avut cea mai mare suferință din Univers… ho cu tata, că nu e chiar așa… eu nu am considerat niciodată că am avut cea mai mare suferință, i-am consolat pe ceilalți, chiar și pe tine, iar tu îmi dai două palme… hai să revenim cu picioarele pe pământ… 🙂

  2. Total de acord! La fel cum nici durerile nu se compară. Am o colegă care are mereu ceva de spus la orice „durere”. Dacă mă vede că nu-s în apele mele şi mă întreabă ea ce am, fără să mă plâng eu, şi îi pun că mă doare o măsea, vine cu „aaa, păi eu am avut 3 deodată cu infecţie şi n-am mai zis nimic”. Şi tot aşa, ai înţeles ideea.
    Cu atât mai mult, cum ai dat exemplul tău, nu poţi face o comparaţie între episoade foarte grave din viaţă!

  3. iartă-mă că am râs…
    fata asta chiar are inteligența emoțională O.
    conform spuselor ei, nimeni n-ar mai trebui să scoată un sunet de durere, după chinurile martirilor creștini, ale vrăjitoarelor din evul mediu, ale evreilor în Holocaust și ale tuturor popoarelor care au avut dictatori vărsători de sânge…
    ca să poți să spui că ai o tristețe, trebuie neapărat să fii împușcat în cap, să-ți fie tăiată urechea și să-ți fie smulse unghiile…
    ce trist să nu poți privi dincolo de tine, să nu intri în pielea celuilalt, care poate suferi pentru altceva decât ai încercat tu.

    • Nu știu cum e bine. Dacă te bagi în durerea omului, nu e indicat. Dacă vorbești despre alții – e bârfă. Dacă încerci să vorbești de ale tale e interpretat ca fiind egoism. Poate nu e. Poate e doar o formă de participare fără a invada interlocutorul. Tonul face muzica.

  4. Asta e cam ca treaba aia: „durerea mea este mai mare pentru că este A MEA!”. Pierdrea mea este mai mare pentru că mă afectează, cum a ta este mai mare, pentru că te afectează!
    Nu am să înțeleg de ce simțim nevoia să facem comparații… nu seamănă ele degetele de la o mână, un ochi cu celălalt, darămite ceea ce simțim….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s