Bacul 2018

Fac parte dintre părinții despre care este scris în acest articol. Dacă n-aș avea meseria pe care o practic de 25 de ani, ar trebui să fiu profesoară de română. Dar îmi este destul de greu să explic fiului care se pregătește de bac unele concepte din Iona sau Plumb – deși eu pe Bacovia îl ador, însă în Iona chiar nu mă pot regăsi. Fiul meu spune mereu: *Cu ce mă ajută pe mine toate durerile ăstora? Și n-au nicio rezolvare la el în afară de sinucidere sau de rămânere în chin? Iar eu trebuie să știu să argumentez de ce sunt ei așa?*

Să vă spun drept, bacul ăsta nu se arată ca ceva roz la orizont – copilul meu nu tocește; lui îi place să gătească, să se joace cu cei mici și să îndeplinească orice sarcină serioasă primește. Dar și dacă nu va lua note bune, băiatul meu este cea mai mare împlinire a mea. Știți de ce?

Pentru că e om. Și nu se va altera nimic în el și nici drojdia despre care vorbesc operele studiate la clasă nu va prinde să crească în el.

Reclame

6 gânduri despre &8222;Bacul 2018&8221;

    • Mulțumesc mult. Mă gândesc cu tristețe la părinții care nu au parte nici de copii de treabă, nici de copii care să învețe… Să sperăm că, odată cu trecerea timpului, fiecare copil neînțelept sau lipsit de informație se va întoarce spre învățătură, că va descoperi cât de interesant este să știi, nu pentru că are nevoie de note… 🙂

    • îți țin pumnii. vorbim după, pentru că orice spunem înainte e de prisos. dar stau și mă gândesc – dacă se mai dă un subiect ca Relația dintre două personaje în Iona lui Sorescu – e clar că suntem în pom și pomul plutește în burta balenei a 10-a… 🙂 🙂

  1. Citesc sau aflu din alte surse (cam în ultimele 6 luni) despre un fenomen care pare să se extindă cu repeziciune în orice domeniu: lipsa motivației. Mulți angajați nu-și mai înțeleg munca și chiar nu mai doresc să muncească pentru progresul „lor” sau al companiei. Speach-urile motivationale ale șefilor îi lasă reci iar promisiunile de salarii mari nu mai au impact. Probabil că asta se întâmplă și în învățamant, mai ales al nostru. Copiii, pur și simplu, nu mai vibrează la opere literare altădată de referință dar fără corespondent în lumea modernă și electronică pe care o trăim. Și mie îmi place Bacovia dar Iona a trecut paralel cu mine.

    • Baltagul a fost interesant pentru copil pentru că era ca un roman polițist. Enigma Otiliei, după ce i-am explicat punctele esențiale, i s-a părut chiar cool – evident, descrieri de 3 pagini pentru clanțe… îl lasă rece. Acu veni pe vremi bunica – perplex era… 🙂 Nu putea pricepe – ca să poată înțelege îi făceam tot felul de poante – trecerea timpului ireversibil (tti – tataie – avem aici o bunică și-un tataie 🙂 ). La unele dintre comentarii ai nevoie de multă psihologie să o scoți la capăt… La Blaga, de exemplu… Mie îmi place să comentez, să discut, pe vremea când nu se făceau referate și nu studia psihologia în școală am scris eseu despre *Schimbarea psihologiei la personajele din Jocul de-a vacanța al lui Mihail Sebastian – adică 🙂 genetic putea lua destul, avea de unde, dar e altă epocă și nu s-a lovit de aceleași lucruri ca mine – … ei, vedem ce-o fi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s