Nu facem așa…

Stau în mână cu o carte de comentarii – eseuri, na, dar tot comentarii sunt, ba chiar mai rău! – și explic fiului terminologia folosită de celebrii autori de cărți pentru examenul de bac. Am 7 cărți și niciuna nu mi se pare prietenoasă pentru tânărul de azi. Da, înfoiate precum curcanii sunt toate, au termeni pompoși și citate din belșug (a, mi-a plăcut maxim citatul despre Iona, personajul lui Sorescu – pentru cei care nu știu, spre deosebire de eroul biblic, Iona inventat de ironicul nostru scriitor și poet oltean se sinucide. Iată ce minunat interpretează Nicolae Manolescu finalul operei: *Gestul final al eroului nu e o sinucidere – fiindcă el nu se dă bătut: întoarcerea cuțitului împotrivă-și trebuie interpretată simbolic! – ci o salvare. Singura salvare – care înseamnă că lupta continuă și după ce condiția tragică a fost asumată!* Mă scuzați, care persoană care se sinucide se salvează? A, da, la anii lui Manolescu poți vedea astfel lucrurile, dar cu puștii ăștia emo care mai aud și astfel de idei la școală, în timp ce chipurile se pregătesc pentru viață… – de ce ne ma mirăm că a crescut rata sinuciderilor în rândul tinerilor?).

După ce ai 4 profesoare în 4 ani, dintre care una se plânge că e nemăritată, una că e măritată, una se pregătește de plecare și e doamnă mare, iar alta nu se poate auzi pentru că nu strunește clasa, termini liceul…

A, dar nu despre asta voiam să vorbesc. 🙂 Serios, chiar nu despre asta… Asta a fost așa, cam ca ploaia de azi, după căldura înăbușitoare.

Subliniam pe carte cuvintele cheie și fiul meu zice: *Nu facem așa.* Mă gândeam că vorbește cu vreo jucărie de-a mea, că glumește. Mai încercuiesc niște cuvinte și repetă: *Nu facem așa, nu, nu!* După care o ține una și bună cu această expresie. Eu sunt o persoană care rezistă la presiune, mai ales când e vorba despre cineva iubit, dar la un moment dat îl întreb: *Ce ai de faci așa?*

*Te priveam cum nu faci liniile drepte sub fraze și cum mâzgălești cartea și mi-am adus aminte de tine când eram mic… Mai știi când coloram și îmi ziceai – Nu facem așa, nu, nu! – de câte ori ieșeam din contur? Mai știi când încercam să desenez și ziceai – Nu facem așa, nu, nu! – atunci când îmi cădea vreun creion din mână și se murdărea puțin cartea? Mai știi?*

Da, mai știu… Voiam să coloreze aspectuos. Voiam să respecte cerculețele și ovalurile. Voiam să iasă totul bine. De aceea îl luasem pe *Nu facem așa, nu, nu!* în brațe și nu, nu i-am mai dat drumul până când l-a luat el pe *Nu vreau să colorez și să desenez.* Oricum, pentru el era prea târziu: am și acum vero 30 de cărți de colorat neatinse, pe care le păstrez pentru că-mi plac 🙂 !!!

Și când te gândești că nici măcar nu sunt perfecționistă… Oare ce fac mamele perfecționiste din copiii lor dacă eu, mama permisivă, l-am determinat să i se ia de ceva?

 

 

Reclame

2 gânduri despre &8222;Nu facem așa…&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s