Pungile de plastic – dușmanul care fâșâie

Pungile de plastic reprezintă o problemă majoră pentru mediu și omenire. Statistici:

▷ 200: numărul de pungi de unică folosință aruncat anual de fiecare cetățean european;

▷ 500 de miliarde: numărul de pungi generat anual la nivel global;

▷ 1 milion: numărul de pungi de plastic consumate în fiecare minut;

🌱Plasticul nu dispare🌱

Din cauza pungilor, mor anual cel puțin 🐟 100.000 de viețuitoare marine și 🐦 1 milion de păsări. Apoi, din oceane, plasticul ajunge înapoi în 🍴 farfuriile noastre, prin 🍞 hrana consumată.

💚Ce este Ziua fără Pungi de Plastic💚

Ziua fără Pungi de Plastic este o zi în care ni se cere să acționăm pentru a stopa folosirea pungilor din plastic. Mișcarea a fost inițiată acum nouă ani în Barcelona, de către Organizația Rezero. Treptat, i s-au alăturat numeroase organizații la nivel internațional.

De Ziua fără Pungi de Plastic au loc numeroase acțiuni: refuzul pungilor de plastic, realizarea de instalații artistice din pungi de plastic, distribuirea de pungi reutilizabile etc.

Zero Waste Romania propune o acțiune menită să atragă atenția într-un mod constructiv atât cetățenilor, cât și comercianților, asupra impactului pe care îl au pungile de plastic asupra mediului. Pentru asta, am creat provocarea #fărăpungideplastic, susținută de Iulie fără plastic, Atelierul de Pânză, ALTERNATIVE, REDU, Greenpeace Romania.

În data de 3 iulie 2018, voluntarii îi vor încuraja pe clienții magazinelor și ai piețelor să achiziționeze cele necesare folosind cât de puține pungi de plastic reușesc.

Veți fi dintre cei care vor renunța la pungile de plastic?

Eu, da!

Reclame

5 gânduri despre &8222;Pungile de plastic – dușmanul care fâșâie&8221;

  1. Azi le-am folosit deja. Eu sunt cea care te sabotez. Cu singura diferenta ca nu le arunc oriunde, si ca le refolosesc cat de mult posibil. Plasticul mi se pare, totusi, mai igienic decat alte ambalaje si mai practic. Hartia/ servetelul se uda.

  2. Dupa parerea mea, exact asta este problema, nu faptul ca folosim plastic, ci lipsa reciclarii sau reciclarea defectuoasa (fiindca am auzit ca si in locurile unde se colecteaza separat gunoi menajer/ plastic/ hartie, pana la urma gunoierii tot de-a valma le iau 😦 ). Cand am fost in Israel, tata ne-a educat imediat cum am ajuns, unde sa punem fiecare tip de gunoi. Stiau si copiii (si se recicleaza si pungi de plastic acolo. Tot ce e plastic, PET-uri, pungi, mingiute sparte). Pe cand aici, oamenii mai in varsta inca nu inteleg care e treaba cu reciclarea (e treaba femeii de serviciu sa sorteze gunoiul, nu a mea! – stiu ca e gresit, dar nu am reusit s-o fac sa inteleaga pe mama, care e convisa de asta). Iar industriei, care ar trebui sa se bazeze pe reciclare (si, pe de alta parte, reciclarea insasi creeaza noi locuri de munca) nu ii pasa…

  3. Ce bine era in copilarie: luam o sacosa „cu gaurele” impletita la iglita din ata pescareasca si puneam doua sticle albe pentru ulei, doua negre sau verzi pentru bere, inca una alba pentru un suc lamaita, doua borcane de 800 ml pentru compot si mai luam si patru borcane mici de 400 ml pentru cazul in care nu ar fi avut compot la borcan mare si mai luam in plus si cate inca o bucata in plus pentru fiecare categorie pentru cazul in care femeia extrem de atenta de la alimentara de cartier va gasi cand va controla cu degetul fiecare recipient vreo aschie sarita din buza. Cu plinul plecam, cu plinul ma intorceam! Laptele si iaurtul la sticlele acelea cu gura larga si borcanasele acelea mici era lucru de om mare, pentru ca parintiii mei mergeau de la trei dimineata sa prinda rand si speranta ca va ajunge laptele si iaurtul pana la ei. Pungile de plastic se spalau si se raspalau pana la distrugerea definitiva iar peturile de plastic capatate de pe la vaporeni se mosteneau din tata-n fiu! Acum, Delta Dunarii este ticsita de peturi, pungi, doze de sucuri si bere de toate culorile si marimile, in timp ce pe pasagerele cu care se plimba localnicii si turistii este un bener pe care scrie mare ca plasticul dispare in 800 de ani dar nesimtitii niciodata!

    • Vai, mi-am amintit și eu de acele sacoșele… După ce m-am întors acum de la Bicaz și am văzut barajul ticsit de peturi, eram așa de enervată – au un paznic acolo, el nu vede când oamenii se reped și aruncă lucrurile? Sau poate că acele sticle vin de pe vasele care mai plutesc… nu știu ce să mai zic… Eu sunt indignată din cauza nepăsării oamenilor. Dar ei nu înțeleg. Citeam undeva că în Pacific este un loc cât California de mare plin de peturi… Ce să mai zic…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s