0

Iulie fără plastic, 2019

În curând, iulie. Pentru mine, iulie aduce două evenimente: primul, este concursul de scriere, CampNano, al doilea este cel intitulat Iulie fără plastic. Ceea ce a început cu mulți ani în urmă, în epoca de aur, pe când ni se cerea să economisim resursele și m-am conformat, a rămas în inima mea. Atunci scopul administrării judicioase 🙂 era pentru a trăi din puțin ca să nu mai avem nimic 🙂 … la datoria ca stat față de alte state. Acum, motivul este respectarea naturii.

PFJ-Badge-2019

Iulie fără plastic este un moment care poate aprinde o scânteie în inima noastră, o dorință de a fi un an fără plastic, o viață fără plastic. Sigur, atât cât se poate. Dar, trebuie să recunoaștem, chiar se poate.

Studiam reacțiile oamenilor în magazinul de lângă casă – puneau în punguțele pentru alimente vărsate orice, pentru a avea acasă aceste punguțe și a le folosi. La noi poate nu e chiar atât de mare risipa, dar cei din Australia atrăgeau atenția că s-a ajuns ca fiecare legumă, chiar și cele care nu necesită atenție deosebită (vinetele, dovleceii, guliile)!, a ajuns să se vândă înveșmântată într-o pungă personală de plastic.

La polul opus, eu mi-am așezat în fiecare geantă câte o plasă de pânză și una de plastic, deja cumpărată, nu?, de ce să o arunc, și așa merg peste tot – în caz că trebuie să achiziționez ceva nu mai aduc acasă noi pungi, chiar dacă sunt eco. Am ajuns până acolo încât, dacă uit vreodată să am la mine sacoșă, și am de luat ceva din oraș, mă pedepsesc. 🙂 Eu ador să fac sport. Pe cât de mult îmi plac exercițiile fizice, pe atât de puțin îmi place să merg, doar așa, să mă plimb. Nu am nimic cu cei ce se plimbă, este alegerea lor, dar în dreptul meu este pierdere de vreme. Așa că pedeapsa mea pentru neglijență – lipsa de pungă 🙂 – este mergi până acasă, vino cu sacoșele prietenoase pentru mediu și data viitoare nu vei mai face lucrul acesta.

Da, știu, cei mai mulți văd partea exagerată a acestui curent, dar, așa cum atunci când ești bolnav și știi că e viața ta în joc adopți orice regim, bucuros să mai câștigi câteva ore alături de cei dragi, la fel când e vorba despre sănătatea Pământului nimic nu mai este exagerat. Cum spunea cineva: Nu mă puteam abține de la fumat. 3 pachete pe zi fumam. După operație, n-am mai avut nevoie de nicio țigară. Am uitat toate tânguielile, că nu pot trăi fără… Viața era mult mai importantă decât slăbiciunea.

Iar eu, clar, nu vorbesc despre extreme. Vorbesc despre un mod de viață. În ultimele 6 săptămâni, cât hrana mea a constat în apă sau suc de fructe și legume, nu reușeam să beau fără să folosesc un pai de plastic. N-am zis – a, asta este, paiul trebuie aruncat din casă, n-ai decât să te descurci. Nu, nu, în perioada aceasta l-am binecuvântat pe cel care a inventat paiul, nu pentru divertisment, ci pentru astfel de situații. Și, da, am reușit să folosesc un singur pai pentru suc și unul singur pentru apă. Erau bebelușii mei 🙂 , îi îngrijeam pentru că ei îmi erau de folos în criză.

Dacă fiecare s-ar gândi în dreptul familiei lui cum să reducă folosirea plasticului, nu am mai avea o planetă murdară și animale care plutesc în derivă pe ghețari pentru că aceștia se desprind de iceberguri. Nu prea ne vine să credem că de noi depinde soarta ursului alb, dar dacă totuși este așa? Da, da, da, cei ce pot face mai mult (să influențeze industria pentru a renunța la poluare, de exemplu) ar trebui să-și facă datoria, dar și noi să ne-o facem pe a noastră.

Cei ce vor mai multă inspirație pentru un mod de viață prietenos cu mediul înconjurător aici. Despre evenimentele lunii în București și țară – aici.

#iuliefaraplastic2019

0

Food Bloggers Conference 2019

Evenimentul care are azi loc la JW Marriott Bucharest Grand Hotel începe la ora 10.

AGENDA
10.00 – 11.30 – sesiunea I – EAT SHARE LOVE
12.30 – 14.00 – sesiunea II – BLOGGING UPGRADE
15.00 – 16.30 – sesiunea III – FOOD TALK
Versiunea actualizata a programului poate fi consultata pe site: http://www.foodbloggers.ro/program.php#top

VESTEA BUNĂ:
Evenimentul va fi transmis live, pe www.foodbloggers.ro!
Pentru a fi mai aproape de eveniment si noutatile sale, puteți urmări pe Facebook | https://www.facebook.com/FoodBloggers.ro/ si pe INSTAGRAM | https://www.instagram.com/evensysro/.
Hashtag-ul oficial al Food Bloggers Conference 2019 este #foodbloggers19.

0

Ziua Empatiei – Maimuța care se credea girafă

Trompa

Empatia este ceva care se învață. Încă de mic. Sau chiar și la vârstă înaintată, dacă ești deschis pentru lucrul acesta. Pentru cei mici, voi lăsa mai jos o poveste care s-ar putea să le fie de ajutor părinților când vor să le vorbească despre cum se pot înțelege cu cei din jur.

Pentru cei mari, o scurtă amintire: luni, 10 iunie, este prima celebrare a empatiei în România. Contribuim împreună la construcţia empatiei în comunitatea noastră.

Conferinţa „Building Empathy in my Community”  (începând cu ora 14) are ca obiectiv să aducă mai multe perspective despre impactul empatiei în diferite comunităţi: perspective din antreprenoriat, leadership, HR, customer care, educatie, parenting şi nu numai.

Participarea este gratuită; vă puteți înscrie aici.

……………….

 

Maimuța care se credea girafă

  • Bună, maimuță, o salută ursul pe maimuță.
  • Eu? Eu, maimuță? Pardon, ursule, pardon.
  • Pardon, de ce? Că nu m-ai lovit…
  • Pardon că nu prea te pricepi la animale!
  • Ba pardon tu. Cum așa?
  • Păi, nu mi-ai zis maimuță?
  • Și cu ce-am greșit? Că doar nu ești trandafir.
  • Trandafir, nu, exclamă jignită maimuța, dar ai putea încerca… girafă? Nu te uiți și tu așa la mine?
  • Girafă! bombăni exasperat ursul. Gi-ra-fă?
  • Ce tot mormăi acolo? Girafă, da, nu mă vezi că sunt gălbuie?
  • Și?
  • Și girafa are… cu-loa-rea-gal-be-nă…
  • Cu pete maro, o completă ironit ursul.
  • Ce mai contează niște pete. Am culoarea galbenă? Sunt girafă.
  • Păi, în cazul ăsta și eu sunt tot girafă, concluzionă ursul.
  • Ei, nu, asta nu se poate. Nu ești galben.
  • Nu, nu sunt galben. Dar sunt maro. Și ce mai contează petele galbene?
  • Ursule…
  • Zi-mi girafă!
  • Doar eu pot fi girafă! se răsti la el maimuța.
  • Bine, bine, nici nu mi-aș dori să fiu girafă… Mie-mi place să fiu urs!
  • Serios? Atunci să vreau să fiu și eu urs? căzu pe gânduri maimuța.
  • Păi nu ești maro!
  • Dar sunt prietenă cu tine.
  • Și ce contează asta? se miră ursul.
  • Pot fi în clanul tău.
  • Maimuță, i se adresă ursul cu toată dragostea lui blănoasă, tu oricum ești în clanul meu. Ce rost are să te crezi urs?
  • Deci pot fi în clanul tău și maimuță?
  • Sigur… Suntem prieteni, declară solemn ursul. Nu trebuie neapărat să fim identici. Mai ales că nu suntem, adăugă repede.
  • Ce veste bună. Deci nu mai sunt girafă?!
  • Și nici urs.
  • Sunt maimuță, chicoti maimuța încântată.
  • Și hai odată, du-te de colo-colo să mă iau după tine, să mai fac niște exerciții fizice, că fără tine mă las păgubaș… Niciun pic de sport!
  • Deci eu sunt importantă pentru tine?
  • Nu ți-am spus? Adică nu ți-am spus destul? Hai să-ți mai spun o dată: nu numai că ești importantă, dar ești mai importantă ca maimuță decât ca girafă sau ca urs. Dacă erai urs, erai la fel de leneșă ca mine. Așa, ești vioaie și mă provoci la alergat.
  • Uf, ce bine că sunt maimuță. Înainte îmi părea rău, acum mă bucur, țopăi de fericire maimuțica.
  • Taci, că acum încep să plâng eu de ciudă că nu sunt maimuță!
  • Lasă, să nu-ți pară rău, e foarte bine că ești urs, pentru că dacă erai maimuță ne temeam amândouă de prădători. Așa, când sunt cu tine nu mi-e teamă de nimic. Știu că mă aperi.
  • Prieteni?
  • Prieteni pentru totdeauna! spuseră ei în cor.

#ziuaempatiei2019 #empathyday2019

0

Empatia salvează România

Citeam un articol din 2016, despre empatie. (Unde *empatia* este capacitatea de a înțelege sau de a simți ceea ce experimentează altă persoană, privind din perspectiva ei, mai exact capacitatea de a te pune în locul acelei persoane.) Atunci eram pe locuri codașe la acest capitol.

Pornim de la ideea că sunt 3 ani de atunci și lucrurile s-au mai schimbat puțin (sau mult)? *Dacă suntem optimiști și vedem oameni de treabă în jurul nostru*, spunea cineva, *înseamnă că, de fapt, am emigrat*.

Personal m-am cam săturat de sceptici și de oameni care arată cu degetul la probleme, fără să găsească soluții. În articolul despre care vorbeam anterior, Eugen Dumbravă, doctor în psihologie, afirmă că educația primită în familie este cauza principală a empatiei scăzute a românilor. „Pentru că puiul de om asa este învățat în familie. Familia, celula de bază a societății, este sursa de corigenți în masă. Ipocrizia văzută la părinți, egocentrismul acestora, autoritarismul care înlocuiește dialogul în multe familii, violența fizică și emoțională, agendele ascunse ale fiecărui părinte, tendințele oarbe de control ale celuilalt, sunt doar câteva dintre motivele pentru care membrii unei familii nu învață împreună cum să-l iubească pe celălalt. Iar un copil neiubit nu poate fi educabil. Familia așa cum este ea acum în România, este adevărata sursă a ratărilor de orice fel: acolo ești învățat cum să înșeli, cum să te bucuri de ceva ce nu-ți aparține, acolo îți sunt sădite stereotipiile de gen și lipsa de toleranță și grija față de celălalt, acolo înveți că biserica și scoala produc vorbe goale și nicidecum îndrumare sau descoperire de sine. În familia română înveți că tu ești bun, dar nu ai noroc, iar ceilalți sunt răi. Familia este locul decisiv al luptei cu prostia – din păcate cu puțini învingători.”

Cuvinte dure – realitatea bate la ușă și are colți de fier. Ne va sfâșia, dacă va rămâne la fel situația, dar vestea bună este că empatia aceasta se poate educa, nu este un dat. Mă gândeam să zic *ai părul roșcat, nu poate deveni blond*, dar m-am răzgândit, pentru că acesta nu este un exemplu potrivit pentru ceea ce vreau eu să demonstrez – părul se poate vopsi în zilele noastre, nu? Poate căpăta orice nuanță. Așa că voi folosi ideea de *statură* – pe aceasta chiar nu poți s-o schimbi. Nu mai poți adăuga la înălțimea ta. Însă la capacitatea de empatie este posibil să pui ceva, încă ceva, iar ceva … în așa fel încât tu și cei din jurul tău să fiți fericiți datorită acestei bunătăți care lucrează pentru înțelegere.

Cum se poate ajunge la empatie, de la nepăsare sau chiar răutate? Învățând să fii. Desigur, să fii empatic.

De aceea se organizează și în România – Ziua Empatiei, luni, 10 iunie 2019.

x

Ziua Empatiei este un proiect pilot şi o mişcare civică iniţiată de Lăcrămioara Ocunschi, alături de Claudia Şerbănuţă, şi derulată cu suportul Oanei Mihaela Constantinescu (Mămica activă). După acest eveniment pilot, se doreşte înfiinţarea unui ONG care va face lobby pentru declararea oficială a unei zile a empatiei, cercetări legate de nivelul de empatie, care va crea programe pentru dezvoltarea empatiei și va duce poveştile empatiei mai departe.

Primul program este Conferinţa „Building Empathy in my Community”, o invitaţie de a construi şi distribui empatia în comunităţile în care trăim. Conferinţa va avea loc luni, 10 iunie 2019, ora 14:00. Intrarea este liberă, dar este necesară înscrierea pe mail. Mai multe amănunte veți afla de aici.

Sper ca luni să ne vedem acolo și să putem vorbi mai multe despre ce se poate face în acest domeniu.

#ziuaempatiei2019 #empathyday2019