Ziua Empatiei – Maimuța care se credea girafă

Trompa

Empatia este ceva care se învață. Încă de mic. Sau chiar și la vârstă înaintată, dacă ești deschis pentru lucrul acesta. Pentru cei mici, voi lăsa mai jos o poveste care s-ar putea să le fie de ajutor părinților când vor să le vorbească despre cum se pot înțelege cu cei din jur.

Pentru cei mari, o scurtă amintire: luni, 10 iunie, este prima celebrare a empatiei în România. Contribuim împreună la construcţia empatiei în comunitatea noastră.

Conferinţa „Building Empathy in my Community”  (începând cu ora 14) are ca obiectiv să aducă mai multe perspective despre impactul empatiei în diferite comunităţi: perspective din antreprenoriat, leadership, HR, customer care, educatie, parenting şi nu numai.

Participarea este gratuită; vă puteți înscrie aici.

……………….

 

Maimuța care se credea girafă

  • Bună, maimuță, o salută ursul pe maimuță.
  • Eu? Eu, maimuță? Pardon, ursule, pardon.
  • Pardon, de ce? Că nu m-ai lovit…
  • Pardon că nu prea te pricepi la animale!
  • Ba pardon tu. Cum așa?
  • Păi, nu mi-ai zis maimuță?
  • Și cu ce-am greșit? Că doar nu ești trandafir.
  • Trandafir, nu, exclamă jignită maimuța, dar ai putea încerca… girafă? Nu te uiți și tu așa la mine?
  • Girafă! bombăni exasperat ursul. Gi-ra-fă?
  • Ce tot mormăi acolo? Girafă, da, nu mă vezi că sunt gălbuie?
  • Și?
  • Și girafa are… cu-loa-rea-gal-be-nă…
  • Cu pete maro, o completă ironit ursul.
  • Ce mai contează niște pete. Am culoarea galbenă? Sunt girafă.
  • Păi, în cazul ăsta și eu sunt tot girafă, concluzionă ursul.
  • Ei, nu, asta nu se poate. Nu ești galben.
  • Nu, nu sunt galben. Dar sunt maro. Și ce mai contează petele galbene?
  • Ursule…
  • Zi-mi girafă!
  • Doar eu pot fi girafă! se răsti la el maimuța.
  • Bine, bine, nici nu mi-aș dori să fiu girafă… Mie-mi place să fiu urs!
  • Serios? Atunci să vreau să fiu și eu urs? căzu pe gânduri maimuța.
  • Păi nu ești maro!
  • Dar sunt prietenă cu tine.
  • Și ce contează asta? se miră ursul.
  • Pot fi în clanul tău.
  • Maimuță, i se adresă ursul cu toată dragostea lui blănoasă, tu oricum ești în clanul meu. Ce rost are să te crezi urs?
  • Deci pot fi în clanul tău și maimuță?
  • Sigur… Suntem prieteni, declară solemn ursul. Nu trebuie neapărat să fim identici. Mai ales că nu suntem, adăugă repede.
  • Ce veste bună. Deci nu mai sunt girafă?!
  • Și nici urs.
  • Sunt maimuță, chicoti maimuța încântată.
  • Și hai odată, du-te de colo-colo să mă iau după tine, să mai fac niște exerciții fizice, că fără tine mă las păgubaș… Niciun pic de sport!
  • Deci eu sunt importantă pentru tine?
  • Nu ți-am spus? Adică nu ți-am spus destul? Hai să-ți mai spun o dată: nu numai că ești importantă, dar ești mai importantă ca maimuță decât ca girafă sau ca urs. Dacă erai urs, erai la fel de leneșă ca mine. Așa, ești vioaie și mă provoci la alergat.
  • Uf, ce bine că sunt maimuță. Înainte îmi părea rău, acum mă bucur, țopăi de fericire maimuțica.
  • Taci, că acum încep să plâng eu de ciudă că nu sunt maimuță!
  • Lasă, să nu-ți pară rău, e foarte bine că ești urs, pentru că dacă erai maimuță ne temeam amândouă de prădători. Așa, când sunt cu tine nu mi-e teamă de nimic. Știu că mă aperi.
  • Prieteni?
  • Prieteni pentru totdeauna! spuseră ei în cor.

#ziuaempatiei2019 #empathyday2019

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s