0

Haideți la premii printr-un simplu de-a v-ați ascunselea

Prima dată când am citit-o pe Em mi s-a părut că lumea ei este sofisticată, nu ca a mea. În lumea ei erau jocuri de oameni mari, iar eu nu prea intru în ele. Recuperez ceea ce am pierdut în copilărie: m-am maturizat rapid, așa că nu am avut timp de jucării. Lasă că mă ocup acum de ele! Și nu-mi mai pasă de oamenii mari.

Dar aceasta a fost eterna mea impresie – că pot sări peste propunerile maturilor. Se pare, însă, că există și maturi de care trebuie să țin cont – și unul dintre ei este Em. (De aceea mi-am stabilit eu o limită de 50 de pagini dintr-o carte, după care o las jos din mână; dacă o las după prima pagină s-ar putea să pierd! Nu întotdeauna calci cu dreptul – nici ca om, nici ca personaj de roman!) După ce am revenit, mi-am dat seama că sunt chiar entuziasmată de ceea ce descopăr.

Cartea Jocul de-a v-ați ascunselea a găsit în mine un suporter datorită modului în care este scrisă. Personajul principal al unuia dintre firele narative (căci există două! 🙂 ) , Jo-Jo are un mod specific de a vedea viața: prin comparații și metafore pe care rar le găsești la personajele principale din cărți. Celor mai mulți autori le place să-și caracterizeze personajele prin acțiunea lor. Rar găsești vieți care să aibă pasiunea gândirii și îmbinării de idei și de profunzimi. Jo-Jo, deși abia și-a serbat majoratul când o cunoaștem, se impune ca o persoană colerică (nu suport colericii, mi-e frică de ei), deosebit de plăcută. E mare lucru că spun eu lucrul acesta (vezi paranteza anterioară! 🙂 )

Pentru că este ceva intim lecturarea unei cărți, aș vrea să spun că rar m-am regăsit atât de bine în subiecte abordate – visul ochilor turcoaz, Festivalul medieval de la Sighișoara, aventuri în tren, coincidențe care arată că, și dacă ai greșit cândva, poți să-ți răscumperi vina ulterior.

Nu pot să închei fără a preciza ceva – au existat două personaje pe care le-am urât. Amândouă pentru că erau foarte apropiate de Jo-Jo și pentru că simțeam că o vor trăda. Nu știu cum de ea nu și-a dat seama. A, ba știu, la vârsta ei, nici eu nu aș fi crezut în răutatea naturii umane.

Important este că ea însăși nu și-a trădat propria ființă și a rămas în joc. Pentru că, până la urmă, este una dintre puținele eroine care luptă cu sine. Pentru că devine una dintre puținele învingătoare care continuă ceea ce au și nu ceea ce le-ar putea schimba direcția.

Vorbim după ce citiți cartea.

Haideți la lansare!

0

Ediția a 11- a Webstok. 2019

Și a fost Webstock 2019. A fost de ceva vreme, iar eu, ca o persoană matură, care are timp limitat, nu am reușit să scriu despre ceea ce am urmărit cu sufletul la gură. Așa suntem noi, oamenii: nu știm să ne stabilim priorități. Nu ar trebui ca, în primul rând, când ne bucurăm de ceva să spunem mulțumesc și apoi să trecem la celelalte lucruri pe care le avem de făcut? Ei bine, din păcate, cursul vieții noastre este acesta – hai să lăsăm tăvălugul să vină peste noi, fără a ne mai aminti că a fost ceva frumos înainte de potop…

Prima lecție din Webstock 2019? Chiar dacă scrii 10 pagini despre ceea ce ai urmărit, dacă nu le și sistematizezi imediat, e vai de tine – căci le pierzi și nu mai poți reda ceea ce ai trăit atunci. Ori le folosești, ori te duci și faci orice altceva. Du odată un lucru până la capăt.

A doua lecție a fost învățată de la Andreea Bădală. Celebra noastră modestie, faptul că nu avem curajul să vorbim despre noi, nu înseamnă virtute. A nu te prezenta celorlalți cu tot ceea ce poți tu face nu înseamnă că ești smerit, ci că îl lipsești pe om de ceva de calitate ce ar putea obține de la tine. Deși Andreea B este o persoană discretă, este normal să spună despre realizările ei, atât pentru a bucura pe cei care vor să cumpere produsele firmei ei, Murmur, cât și pentru a-i încuraja pe cei care au un vis și vor să-l atingă, dar ar fi cam primii în abordarea lui…

A treia lecție de la Webstock 2019 l-a avut ca prof pe Selly, da, da, pe puștiul ăla de 18 ani, cum ar zice disprețuitorii. Ce să afli de la el? Unii ar vrea să știe cum și-a făcut banii, dar nu au destulă răbdare să înțeleagă că în timp ce lucra fără bani a devenit expert în ceva ce nici cei ce-s de vârsta părinților lui, nici cei ce-s de vârsta bunicilor lui nu se pricep. Să reproșezi unui copil că nu face educație pentru o întreagă generație (când tu însuți ca matur nu ești în stare să faci asta!) mi se pare o ipocrizie. Sau poate invidie – că din divertisment, distrându-se și pur și simplu trăind – cineva a putut ajunge atât de departe, încă de mic. Mi-a plăcut dintotdeauna îndemnul Nu striviți lucrurile mici. Dacă l-ai fi strivit pe Selly când era la început, n-ai fi avut în față azi un tânăr atât de responsabil, care să spună: Eu, când am început, nu m-am gândit că trebuie să educ. Însă cu timpul mi-am dat seama de faptul că am anumite responsabilități. Cine dă cu piatra în cei ce mișcă să se întrebe dacă nu cumva e singurul lucru pe care știe să-l facă!

A patra lecție – prof Mircea Bravo. Prin faptul că nu a venit singur, ci cu cel alături de care lucrează, chiar dacă acesta nu se vede. Importantă este echipa! Vedeta n-ar exista fără echipă. Deși până acum nu a fost valabil lucrul acesta, poate vom înțelege măcar de acum înainte.

A cincea lecție de la Webstock 2019 – Monica Jitariuc. În vreme ce în ceilalți ani vorbea despre importanța tehnologiei, acum a abordat ideea de Digitalwellbeing – interacțiunea oamenilor cu tehnologia poate să îi echilibreze sau să îi dezechilibreze emoțional, fizic și mental. Dacă nu credeți că tehnologia influențează fantastic stați de vorbă cu un producător de haine. De când cu selfie, la ce credeți că a crescut vânzarea? La fuste sau dresuri? Nu, la topuri și tricouri, pentru că acestea trebuie schimbate în fiecare poză și fiecare zi are poza sau pozele ei, așa că șifonierul trebuie să aprovizioneze generos frumusețea părții de sus a corpului. Ni s-a cerut ca în sală să nu stăm cu telefoanele în mână, măcar în minutele acestei prezentări. În acest fel fiind scutiți de acele emoții negative pe care le poți avea timp de 20 de minute urmărind ceea ce cineva are și ție îți lipsește. Da, tehnologia poate fi un factor de stress dacă ești într-un moment disperat al vieții – prin compararea cu persoanele ce sunt pe podium. Emoții pe care oamenii nu le trăiau nici într-o viață sunt acum acumulate într-o simplă după-amiază de butonat social-media. Se spunea că orice om are 15 minute de faimă în viață, așa că telefonul este cel ce îți poate asigura treapta spre cele 15 minute – prin imaginile proprii, prin stories. Dacă până acum îți doreai să fii în centrul atenției și nu reușeai, acum pentru wellbeing trebuie să-ți dorești și să te străduiești să fii anonim. Un ultim aspect – de ce simțim nevoia să ne povestim viața prin texte și imagini? Pentru a fi de folos sau pentru a trage foloase?

A șasea lecție de Webstock 2019 – instructor ambasadorul Regatului Suediei în România, Therese Hyden. Textele amuzante de pe Fb s-au regăsit și în prezentarea ei, evident, măreția egalității de sex la putere, dar lucrul cel mai interesant mi s-a părut că singurul panda roșu din România a fost donat de suedezi Grădinii Zoo din Brașov. Ei oferă și ceea ce nu este specific lor (că doar nu e Suedia țara acestui simpatic tip de panda), cu atât mai mult ceea ce-i reprezintă. Ce? Mediul online ne grăiește zilnic despre câte o izbândă a scandinavilor. Spor la cunoscut amănunte.

A șaptea lecție – poate cea mai așteptată – a avut în centrul atenției subiectul lui Nanci Lungu, behavioral analyst, Bitdefender. Dacă tot mediul înconjurător ar fi ca internetul – să ne dea tot ce așteptăm, printr-o simplă căutare, nu ne-am mai dezvolta. Viața noastră poate fi interesantă, echilibrată și învingătoare dacă suntem provocați să descoperim, nu să primim – de la informații, la strictul necesar și la plăcere. Ideea împământenită cu prvire la social media este cu cât expui mai mult din piele ești mai atrăgător, dar subtilitatea este că ești și mai puțin competent. O altă idee pe care o putem analiza îndelung în clipele noastre de meditație – ceea ce prezentăm în online este ceea ce am dori să se creadă, nu neapărat ceea ce trăim. Cu alte cuvinte, suntem obsedați să facem aceasta pentru că ne place să ne imaginăm cum își imaginează ceilalți că suntem noi – superiori, evident. Tot timpul, evident! A, și să nu uităm că un computer știe mai mult despre tine decât un prieten. Din 100 de like-uri pe care le oferi pe net ți se poate face o descriere mai amănunțită decât o poate da prietenul din copilărie.

Participarea la Webstock 2019 a fost un mare câștig. Clar, pentru informație, sigur pentru descoperirea tuturor celor care au fost propuși pentru cele mai inedited și creative campani din social media. Evident, pentru socializare și încheierea unor noi legături, parteneriate.

Mulțumesc, Evensys, pentru o zi minunată de toamnă în care afară plouă și în inima mea era soare.

Pentru cei interesați, prezentările – și cele despre care am amintit și cele care au fost în paralel (iar eu nu am putut să devin 3 ființe ca să particip peste tot! 🙂 ) – se găsesc aici.

0

Marina Costa – Drumuri și doruri

3 – 2 – 1 se spune atunci când cineva stă la start, dar despre Marina Costa nu poți spune că e la început de drum; dimpotrivă, nu numai că a scris romane, le-a și publicat. Așa că îmi permit să număr altfel în ceea ce o privește.

3 – 2.- 3

Primul 3 vine din trei versuri din poezia Mi-am făcut inima stea – publicată în antologia Poeți în arenă – Editura Betta 2018. Acestea mi-au oferit o cheie a cărții de față:

Mi-am făcut inima stea,

să-mi stingă nesfârșitul dor,

însă și stelele sunt duble.

Realitatea este că dorul este nesfârșit și mai este și așternut pe stelele duble (care pot fi propria persoană, în eterna dualitate) sau cele două mari pasiuni ale autoarei (istoria și geografia), despre care poate vorbi în așa fel încât să le transforme în persoane.

2 vine de la cele două care dau numele volumului. Drumuri și doruri – două esențe care se combină armonios. Drumul este făcut pentru că există un dor. Dorul este cel te poartă și pe unde vrei și pe unde nu vrei (și când nu vrei!). Trebuie să te obișnuiești cu ideea că așa i se întâmplă celui ce este un rîu izborât din peștera tristeții.

De cum am deschis cartea am fost gata să pornesc la drum. Versurile Marinei m-au purtat pe unde am fost, pe unde nu am ajuns (Georgia, Albania), pe unde nu a ajuns, dar pe unde și-ar dori să ajungă. Ciudat este faptul că am atins multe dintre destinațiile amintite de ea, însă a trebuit să refac mental drumul, împrejurările – eu nu am fost atât de entuziasmată de ele, pentru că inima mea nu avea dorurile autoarei. Când citesc în ce fel trăiește plină de emoție dorința de a le descoperi mă simt mustrată că nu respect ceea ce pentru mine a fost drum, iar pentru ea ar fi un vis împlinit – un dor.

Mulțumesc celei care m-a făcut să îndrăgesc literatura istorică, atât prin romanele ei cât și prin poezie, amintind versurile dedicate țării noastre despre care noi învățam în școala generală că este ca un buchet de flori pus într-o vază….

La un veac, buchetul este frumos și așa cum ne-am obișnuit cu el, mult mai sărac decât odinioară. Florile lipsă ne dor. Într-o lume ideală, din ele s-ar putea împleti
un pod între inimi.

Alba iulia, Hășmașul, Dunărea, Avram iancu, Ierusalm, Marea egee, Pireu , Peloponez, fata din Atena, vizirul Ibrahim și raiaua turcească (Brăila) – sunt elemente cărora nu le-aș fi dedicat poezii, dar pe care le pot accepta acum în poezie pentru că le înțeleg prin ochii unui om sensibil.

Mulțumesc poetei-profesor Marina Costa care m-a învățat pur și simplu să iubesc istoria, deși eu am fost mereu certată cu ea, tocmai pentru că nu-i cunoșteam frumusețea, pe care Marina o intuiește și o împrăștie în așa fel încât să o simtă toți. Pe de altă parte, aș dori să-i mulțumesc femeii sensibile și culte Marina Costa care mi-a arătat că nu sunt singură pe lume atunci când simt ceea ce ea simte… Și sunt convinsă că oricine poate subscrie la această idee.

*Sunt fericita moștenitoare
a mai multor povești de familie
din tot atâtea neamuri.
Poate voi reuși să le aștern pe hârtie înainte de a se pierde.*

Deși sunt tentată să redau mai multe gânduri dintre cele care m-au înfiorat în cea de-a doua parte a cărții, rațiunea îmi spune că e bine ca fiecare dintre noi să descopere singur aceste doruri, doar cu poeziile respective în față, în așa fel încât Floarea patimii să aducă Eclipsa de Cavaler negru în viața personală.

Voi mai remarca doar Atitudinea curajoasă simbolică *Mă tem de viață mai mult decât de moarte. Moartea este liniște și pace, finalul suferințelor.* Totuși soluția (și știu ce vorbesc, pentru că fiecare dintre noi ajunge la astfel de resemnări, datorită evenimentelor neașteptate din viața sa) se ridică triumfător – tot ca un dor…

Mă tem de viață
dar știu că trebuie luată în piept și nu există alt drum
decât drept înainte, înfruntându-mi teama
până dispare,
într-un fel sau altul…

Ultimul trei din 3 – 2 – 3 – Trei ultime aspecte aș dori să subliniez din Doruri – se pare că am fost foarte marcată de acest capitol, poate tocmai pentru că pe primul îl procesez, încercând să-l integrez în viața mea, dar pe acest al doilea îl iau la întrebări de multă vreme…

Primul lucru frapant vine din Contorsiunile vieții ele pot fi din ce în ce mai ciudate, ajungând chiar să ia cu ele și viața celorlalți. Mai ales când chiar un fruct este văzut ca o persoană. Cuțitul, în mâinile-mi inocente era gata să comită o crimă, înecând masa în sângele ei. Am înțeles mai bine basmul când rodia mi-a dăruit sucul ei în mâini dibace
și mia de sâmburi – copii.

Pe cel de-al doilea aspect al dorurilor l-ar înțelege cu siguranță și copiii căci da, este vorba despre balauri, iar la acest capitol sunt și ei specialiști. Balaurii Marinei apar de peste tot, dar o concluzie clară este, așa, ca în poveștile și legendele lumii pe care o iubește atât de mult poeta, că întotdeauna balaurii vor fi învinși. Cu atât mai mult cel al singurătății…

Pe drumul vieții apare un balaur

născut din minți răuvoitoare.

Are o sută de guri, și una

mă va înghiți.

De mine depinde

cum mă duelez cu el.

În fine, ultimul aspect al Dorurilor este dat de elementele naturii. Redau din poeziile pe care le veți descoperi citind cartea:

*Oare-mi va smulge vântul ultima speranță?*

*Am simțit că mă învolt ca o roză,
că strălucesc precum un licurici.*

*Suferința mi se părea bucurie nesperată, apoi mi-au apărut primii spini.
Eram trandafir cu-adevărat.*

*În cochilia groazei, inima mi se macină.*

*Pescărușul sufletului meu

țipă tare, sufocat

de colivia invizibilă, din sticlă

a cărei prizonieră sunt.*

Nu știu cum, la finalul volumului consistent de versuri mi-a venit un gând. Că Marina de fapt a vrut să câștige un pariu și acesta sună cam așa – Fiecare dintre noi poate fi un drum pe care să-l străbată ceilalți și un dor al altora.

Și zâmbind, pot încheia cu asigurarea că, pe lângă toate meseriile și talentele pe care le are, Marina Costa este și meteorolog. Ne amenință ANMH cu un val de aer polar în zilele următoare… Nici acest lucru nu este nou pentru Marina, ea știa de când s-a apucat de editarea cărții că va fi o poezie-profeție foarte potrivită pentru această perioadă

Ploaia plânge afară, inima plânge înăuntru… Prima toamnă pe care o urăsc și o regret. M-aș face pescăruș, m-aș înălța în zbor. Multe doruri mă rod.

Afară bate vântul,
speranțele se spulberă înăuntru.

Aș vrea să fiu un nor pribeag plutind pe aripi de vânt înspre locurile de care mi-e dor, înspre meleagurile ce nu le-am putut revedea.
De ce îmi sporești durerea prin scrisorile nescrise?
Știi cât aș vrea să fiu lângă tine și nimeni alta nu-mi poate povesti ce doresc să aflu.

Drumuri și doruri – Marina Costa

Nimic altceva decât 3 – 2- 3… 🙂

0

Stima De Sine Conteaza – o campanie pentru sănătatea emoțională a României

Peste 60% dintre români spun că nu sunt mulțumiți de felul în care arată viața lor, iar la capitolul stima de sine țara noastră ocupă locul 47 din 53 de țări studiate, adică dețin un nivel suboptim al stimei de sine (al încrederii în sine, în ceilalți și în viitor). În acest context, Urania Cremene lansează o campanie națională menită să ajute generațiile noi să crească altfel decât majoritatea adulților români. #StimaDeSineContează – o campanie pentru sănătatea emoțională a României și Turneul de seminarii „Stima de Sine la Copii – Principalul ingredient al succesului”, create de Urania Cremene, au fost lansate pe 1 octombrie, în cadrul evenimentului de la Hotel Caro București.

Această campanie își propune să ridice nivelul de conștientizare al părinților despre importanța creșterii copiilor cu o stimă de sine sănătoasă, dar și să le ofere informațiile și instrumentele prin care o pot face ușor.

Cifrele sunt îngrijorătoare:

Pentru ca un număr cât mai mare de părinți să se alăture campaniei, Urania Cremene propune urmatoarele actiuni:

  1. Spot TV (link) pentru promovarea campaniei și petiția #StimaDeSineContează, prin care adunăm semnături de susținere a cauzei si transformarea ei în campanie de interes public național, cu acordul Consiliului Național al Audiovizualului (CNA),
  2. Turneul de seminarii – „Stima de Sine la Copii – Principalul ingredient al succesului”.
    Trainerii All About Parenting – Florin Amariei, Valentin Nicolae, Maria Țolescu si Daniel Cirț vor fi oferit seminarii gratuite, în toate orașele mari și medii ale României. Până la sfârșitul anului, seminarul ajunge în 22 de orașe, următoarele patru săptămâni acoperind următoarele orașe: Botoșani (15 oct.), Bacău (16 oct.), Turda (29 oct.), Târgu Mureș (30 oct), Voluntari (5 nov.), Mangalia (6 nov.), Gherla (12 nov.), Bistrița (13 nov.), București (19 nov.).
    Participarea la seminar este gratuită pentru toți participanții, pe baza rezervării locului la unul dintre seminariile din calendarul de evenimente.
    Prin intermediul acestor seminare, părinții vor învăța tehnici concrete prin care pot lucra activ la educarea copiilor în spiritul independenței, al responsabilității și al încrederii în sine. (Voi reveni în articole ulterioare cu amănunte pentru că am participat la acest seminar și cred că este revoluționar.)
  3. Seven Days Challenge pe Facebook și Instagram, cuprinde o serie de 7 provocări (câte una în fiecare zi) pe care părinții le pot implementa cu copiii lor pentru a învăța cum să le crească stima de sine.

Campania este susținută de Destiny Park, un proiect care se inspiră din teoria celebră a unui istoric olandez al culturii, Johan Huizinga, care susținea că jocul reprezintă fundația oricărei culturi și societăți. La Destiny Park – lumea e în mâna copiilor de până în 14 ani. Urania Cremene este ambasadorul proiectului care va fi lansat anul viitor în România, în zona Băneasa, urmând să devină cel mai mare proiect de edutainment din Estul Europei, în cadrul unei investiții de 5 milioane de euro. Pe un teren de peste 3000 mp din nordul Capitalei va avea un spațiu magic pentru copii unde ei pot fi aviatori, medici, prezentatori de televiziune, bancheri, piloti, pompieri – vorbim în total de peste 50 de activități, 50 de experiențe. Destiny Park va fi orășelul minunat unde vocațiile, talentele și pasiunile celor mici sunt observate de specialiști în educatie pentru a descoperi din timp care ar putea fi domeniile în care ei vor excela. Destinul le este înțelesînțelege în vreme ce ei se joacă în acest imens parc al inteligenței. Cu alte cuvinte, părinții se relaxează, lăsându-i pe cei mici în grija specialiștilor și a personajelor de poveste.

Despre Urania Cremene si All About Parenting

Urania Cremene este mamă si, probabil, cel mai apreciat expert in Parenting din România. Este autoarea All About Parenting, primul program de parenting din țară și unica metodologie de parenting din lume dezvoltată după Teoria Autodeterminării. În ultimii 5 ani, Urania Cremene a organizat peste 900 de seminarii gratuite, conferințe și workshop-uri intensive la care au participat peste 100.000 de părinți din toată țara.

All About Parenting a pornit ca un program online pentru părinţi, în 2014, dar cum este mai mult decât atât. A devenit o metodă de parenting, care reunește programe online, cărți, aplicații, cursuri și seminarii despre relația dintre părinți și copii. Metoda este bazată pe Teoria Autodeterminării, studiată și apreciată în universități din întreaga lume. All About Parenting a devenit şi o organizaţie internațională cu traineri certificați și o echipă de peste 30 de persoane. Viziunea proiectului este ca orice părinte să urmeze un program de parenting căci pentru a deveni părinte este fel de normal să te pregătești precum este normal să faci școala de șoferi înainte de a conduce o mașină.

Campania #StimaDeSineConteaza este susținută de:

Destiny Park – partener principal

Caro Hotel Bucharest

Biogenis – Banca de celule stem

Humanitas Junior

Nescafe

Itsy Bitsy

Contacte de presă:

Nicoleta Cîrjan

+40 728 132 973

nico@allaboutparenting.ro