Haideți la premii printr-un simplu de-a v-ați ascunselea

Prima dată când am citit-o pe Em mi s-a părut că lumea ei este sofisticată, nu ca a mea. În lumea ei erau jocuri de oameni mari, iar eu nu prea intru în ele. Recuperez ceea ce am pierdut în copilărie: m-am maturizat rapid, așa că nu am avut timp de jucării. Lasă că mă ocup acum de ele! Și nu-mi mai pasă de oamenii mari.

Dar aceasta a fost eterna mea impresie – că pot sări peste propunerile maturilor. Se pare, însă, că există și maturi de care trebuie să țin cont – și unul dintre ei este Em. (De aceea mi-am stabilit eu o limită de 50 de pagini dintr-o carte, după care o las jos din mână; dacă o las după prima pagină s-ar putea să pierd! Nu întotdeauna calci cu dreptul – nici ca om, nici ca personaj de roman!) După ce am revenit, mi-am dat seama că sunt chiar entuziasmată de ceea ce descopăr.

Cartea Jocul de-a v-ați ascunselea a găsit în mine un suporter datorită modului în care este scrisă. Personajul principal al unuia dintre firele narative (căci există două! 🙂 ) , Jo-Jo are un mod specific de a vedea viața: prin comparații și metafore pe care rar le găsești la personajele principale din cărți. Celor mai mulți autori le place să-și caracterizeze personajele prin acțiunea lor. Rar găsești vieți care să aibă pasiunea gândirii și îmbinării de idei și de profunzimi. Jo-Jo, deși abia și-a serbat majoratul când o cunoaștem, se impune ca o persoană colerică (nu suport colericii, mi-e frică de ei), deosebit de plăcută. E mare lucru că spun eu lucrul acesta (vezi paranteza anterioară! 🙂 )

Pentru că este ceva intim lecturarea unei cărți, aș vrea să spun că rar m-am regăsit atât de bine în subiecte abordate – visul ochilor turcoaz, Festivalul medieval de la Sighișoara, aventuri în tren, coincidențe care arată că, și dacă ai greșit cândva, poți să-ți răscumperi vina ulterior.

Nu pot să închei fără a preciza ceva – au existat două personaje pe care le-am urât. Amândouă pentru că erau foarte apropiate de Jo-Jo și pentru că simțeam că o vor trăda. Nu știu cum de ea nu și-a dat seama. A, ba știu, la vârsta ei, nici eu nu aș fi crezut în răutatea naturii umane.

Important este că ea însăși nu și-a trădat propria ființă și a rămas în joc. Pentru că, până la urmă, este una dintre puținele eroine care luptă cu sine. Pentru că devine una dintre puținele învingătoare care continuă ceea ce au și nu ceea ce le-ar putea schimba direcția.

Vorbim după ce citiți cartea.

Haideți la lansare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s