Copiii de făină – Anne Fine

Ce rost are să faci o chestie pe care o poate face oricine? Nu e mai bine ca fiecare băiat să ia asupra lui resopnsabilitatea unui copil de făină? Pentru doar trei săptămâni. Va ține o evidență zilnică a problemelor și a atitudinilor acestuia. *E foarte interesant ce poate ieși la iveală. E fascinant ce învață despre ei înșiși și despre ce înseamnă să fii părinte.* Dintre cele 5 experimente ușurele propuse sărmanilor din clasa a X-a C, cei care nu au trecut la chimie, biologie și nici fizică, trebuie să rămână la Puericultură. Cei din acea clasă nu puteau să mai dea înapoi. Se spunea despre ei:  n-ai scăpare când ești prost. Și normal,  culegi ce ai semănat. Niciunul dintre acei băieți nu era întâmplător acolo, unul singur nu se potrivea, Martin Simon, care trecuse toate examenele și-l mai citea și pe Baudelaire în franceză, care-a fost în cele din urmă trimis la locul lui, căci confuzia se produsese dintr-un motiv ușurel: pe cel potrivit pentru nepricepuți îl chema Simon Martin. Așa că acum lotul era complet, se adunaseră acolo toți cei care nu puteau avea grijă de un bolovan fără să-l crape. Cum să reușească astfel de tineri să aibă grijă de copiii de făină?

Prima problemă a celor care devin părinți peste noapte, deși nu-și pot purta singuri de grijă, este că unii copii sunt mai drăguți, iar alții nu au atâtea calități. Profesorul Cartright îi pune la punct: Dacă fiecare părinte care are un copil căruia-i lipsește câte ceva l-ar trimite înapoi, clasa asta ar fi goală. Așa că enunță regulamentul după care se va urmări atenția acordată copiilor de făină. Despre el puteți citi în cadrul cărții. Și am putea să ne imaginăm care a fost regulamentul după care ne-au crescut părinții noștri, să ne dăm seama dacă au ținut cont de el sau nu.

Pe cât de ușor îți stârnește zâmbetul pe atât de repede te aduce cu picioarele pe pământ cartea Copiii de făină. Pentru că Simon, cocoloșindu-și copila de făină, începe să-i adreseze întrebări mamei – cum era când era mic, dar și dacă era așa de drăguț cum de a plecat tatăl său de lângă el. Și de aici lucrurile încep să fie ceva mai pline de nuanțe. Ca să ții un copil curat ar trebui să-l pui într-o pungă, doar acolo nu se murdărește. Dar cine stă într-o pungă? Și cine poate lua cu sine la un meci de fotbal un copil de făină – fără să stârnească râsul celorlalți și fără să-i facă rău?

Aveți răspuns? În carte găsiți! Citiți-o și veți descoperi că fiecare de noi nu numai că poate crește un copil de făină, dar și este un copil de făină. Că acest lucru este bine sau rău, trebuie să judece fiecare.

Să fii părinte trei săptămâni și să ții un jurnal pentru cum anume procedezi s-ar putea să fie o aventură care să-ți aducă laude, care să te ajute să pricepi cât au făcut ceilalți pentru tine sau cât de mult poți să oferi din tine.

Și poți să alegi să nu … alegi prea devreme, dar și să rămâi lângă copilul tău, odată ce a apărut pe lume.

O carte despre maturizarea unui adolescent crescut de o mamă pe care n-o respecta prea mult și care înțelege că mai mult decât ea nici el nu ar fi putut face. O carte pentru mai mult de 50% din populația Europei, în care jumătate dintre căsnicii se termină cu un divorț și în care mai mult de 60% dintre copii stau cu un singur părinte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s