2

Bunătatea și efectele sale terapeutice – Alexandra Secanu la Respiro Lounge

Am participat la atelierul ” Bunatatea si efectele sale terapeutice”, susținut de Alexandra Secanu , la Respiro Lounge.
Atelierul a fost gratuit. A existat însă un cost emoțional, aș zice – trebuia să aducem ceva creat de noi (obiect, desen) sau ceva la care țineam mult și în dreptul căruia ajungeam la concluzia că puteam renunța – a fi dispus să renunți la ceva ce ți-e drag e una dintre laturile bunătății.

Să recunoaștem, nu se vorbește despre bunătate pe toate drumurile, nu se vorbește despre bunătate mai deloc, pentru că ea este considerată prostie sau cine mai știe ce slăbiciune. Normal că mi s-a părut că ar trebui să știu despre ce e vorba.

Ne-am strâns destule persoane, din domenii diferite, și atelierul a început prin prezentarea fiecăreia – foloseam numele mic, un cuvânt care să ne reprezinte starea de spirit din acel moment și, tot printr-un cuvânt, trebuia să redăm ce așteptări aveam de la acea întâlnire. Ar fi câteva lucruri de spus despre colegele mele – care au fost fantastice! – dar când participi la astfel de întâlniri totul este confidențial, așa că nu voi folosi prea multe exemple, însă vă voi îndemna să nu stați pe gânduri – Alexandra va mai susține ateliere interesante la Respiro Lounge – mergeți să vedeți singuri despre ce este vorba.

Dar vă pot spune cum a decurs atelierul, fără a da amănunte intime din discuțiile care m-au pus pe gânduri serios – mie îmi venea să comentez după fiecare idee, dar m-am abținut pentru că nu era un loc de dezbatere (cum sunt eu învățată de la Clubul de carte de la biblioteca Emil Gârleanu – fie ea de psihologie – în fiecare a doua joi a lunii sau de literatură – în fiecare ultimă zi de joi a lunii!), ci un loc de regăsire. Nu vorbeam generalități, ci fiecare se gândea la sine și la particularitățile lui.

Am pornit de la câte un citat – Alexandra ne-a împărțit bilețelele dintre care fiecare a ales (aveai dreptul să mai extragi dacă aveai impresia că nu ți se potrivește ideea respectivă, puteai să comentezi cum crezi că ți se potrivește sau de ce nu ar fi pentru tine). Uneori, cu unele întrebări, ajungeai să descoperi amănunte interesante despre tine. Mi-a plăcut mult centrarea pe individ – de regulă noi vorbim în idei generale: Sunt de părere că… Însă de data aceasta am fost rugați să spunem despre lucruri care ne privesc pe noi personal, nu despre societate sau despre alții.

Aș vrea să înșir doar niște concluzii – bunătate înseamnă nu neapărat să dai din bogăția ta, ci să îi arăți celui de lângă tine bogăția lui… Fii bun când e posibil. Întotdeauna este posibil. 🙂 Poți fi bun, oglindindu-l pe celălalt, dar când el devine rău te transformi și tu în persoană rea pentru că nu vrei să fii luat de prost. Nu ține contabilitatea lucrurilor bune pe care le faci. Cere ce ai nevoie, dă și tu la rândul tău, apoi mulțumește pentru că, recunoaște!, și ție îți place să ți se mulțumească. Poți face o faptă bună pentru un motiv greșit. Nu contează numai ce dai, ci ma ales cum dai. Dacă dai ceva poate fi vorba și despre nevoia sau dorința ta de a-ți plăcea de tine sau de a plăcea celorlați. Caută să îți dai seama ce are nevoie celălalt, dar dacă nu înțelegi mai bine îl întrebi, nu îi dai ce îți place ție sau ce crezi tu că și-ar dori. Bunătatea vine cu un cost – de energie, material, emoțional. Există și o parte egoistă a bunătății. Cuvintele pe care le folosești te reprezintă – dacă repeți cuvântul egoist e pentru că ți s-a inoculat că ai fi așa sau pentru că așa te simți tu, în forul tău interior și nu ai curajul să le arăți celorlalți că ai fi așa.

Sigur că s-au ridicat și semne de întrebare:

Contabilizarea bunătății se face în funcție de cantitate sau de calitatea ei? Vrei să te schimbi cu privire la anumite caracteristici ale tale? Ce faci pentru asta?

O mențiune specifică s-a făcut când era vorba despre principiul de bunătate care pornea din convingeri religioase. Sau care implica idei religioase. Cu bunătatea care pornește pe latură spirituală este cam așa – nu faci fapte bune pentru a fi mântuit, ci pentru că Dumnezeu le face pentru tine și tu dai la rândul tău ceea ce ai primit de la El. Totuși nu mulți pricep lucrul acesta și se epuizează în încercarea de a impresiona oamenii sau de a-L mulțumi pe Creator – ceea ce nu este deloc ușor. Pentru că ajungi la un moment dat la epuizare și ți se pare că nu e corect ca tu să dai permanent și să nu primești ori să primești ciuntit, ceva ce nu te încântă. Ideea este că, și dacă ești credincios, ai dreptul la un moment dat să faci o pauză din a tot dărui, ori ai dreptul să înțelegi că nu ești obligat să faci asta, ci o poți face, uneori, după care te poți opri pentru a te reîncărca – nu suntem divini, să avem surse inepuizabile. Suntem doar fiii lui Dumnezeu, nu El Însuși. (Acum, sincer, ceea ce mi s-a părut mie interesant la lucrurile atinse în acest domeniu a fost întrebarea ce e cel mai important în relația cu Dumnezeu? Pentru că unele facțiuni consideră că bunătatea, în vreme ce mie mi se pare că … ascultarea. Sunt momente când poți depăși bunătatea pentru a fi ascultător de Dumnezeu? Unii pot argumenta terorismul cu această idee, dar acum depinde și ce înseamnă ascultare – pentru că Dumnezeu nu ar cere niciodată să faci rău unui om; El spune *iubește-l pe celălalt ca pe tine însuți* (și de vreme ce ție nu îți faci rău, că ești templul Duhului Sfânt, cum să îi faci celuilalt?). Însă ar putea să ceară să pui interesul tău (al tău, insist, nu al celuilalt!) pe locul doi 🙂 . Da, da, știu, era vorba să discutăm despre lucruri personale, nu despre filosofia vieții, însă mie îmi place să scot unele lucruri delicate la înaintare 🙂 .

Al doilea pas în cadrul atelierului a fost să scriem 5 lucruri pentru care suntem recunoscători – după care să renunțăm la 3 dintre ele și să păstrăm doar 2. (Întrebarea era: dacă ar fi să nu mai ai parte de cele pe care le-ai identificat ca surse ale bucuriei tale, pe care ai prefera să le lași în urmă? Aveți curaj să gândiți în acești termeni? Eu am scris 10 binecuvântări ale vieții mele și a fost destul de greu să renunț la 8 dintre ele, dar într-un mod foarte ciudat nu am inclus viața în sine – acesta este un subiect de discuție care necesită un alt articol!) Apoi fiecare a citit, oferind astfel celorlalți idei pentru ce ar putea integra în viața lor sau, de ce nu?, la ce ar putea și ei să renunțe.

Al treilea episod a fost cel în care ne-am dăruit obiectele pe care le-am adus cu noi – de la mere bio la ciocolată, de la cd-ul cu povești (al meu, recunosc!) la aranjamente de sezon, lucrate manual, de la semn de carte la o păpușă splendidă din Peru, luată din colecția specială de păpuși (ah, pe aceasta chiar nu aș fi dat-o, evident, dacă era a mea! 🙂 ), toate darurile au vorbit despre cei ce erau gata să (se) ofere celorlalți și cât.

Nu pierdeți ocaziile – urmăriți evenimentele de calitate ale celor de la Respiro și pe cele ale Alexandrei, oriunde ar fi ele ținute.