Povești piezișe de la Școala-n dungă – Louis Sachar

Aș spune că o astfel de carte nu numai că te amuză dacă ești micuț, dar îți și descrețește fruntea dacă ești matur. Eu mi-aș dori o Școală-n dungă, în mod deosebit pentru că acolo copiii se trezesc din dormitarea temperamentului lor sau conștientizează că ceilalți îi cam fac să … se micșoreze și decid să lupte pentru a fi ei înșiși.

Când ai o profesoară care nu te învață să faci nimic, n-ai altceva de făcut decât să copiezi de la cei care se mai pricep puțin de tot, dar ce te faci dacă nu-ți place să trișezi, dacă ai un simț al moralității dezvoltat?

Fiecare copil despre care vorbește cartea este un univers. E bună o astfel de conștientizare și pentru părinți și pentru profesori, dar și pentru cei mici, care pot să nu învețe să numere, dar se vor pricepe la altceva.

Să vă spun drept, mie îmi place de Sharie, care cade de la etajul 30, pentru că ea dormea tot timpul în clasă – dacă nu i se părea nimic interesant, de ce să stea trează? Mai bine dormea atunci și era odihnită când ajungea acasă și se ocupa cu lucruri atractive.

Îmi place și de Todd care nu se lasă intimidat de Joy, care se tot laudă cu cele 300 de pagini de exerciții pe care le-a rezolvat ea, în vreme ce el a completat doar 8. Ei bine, când hoții năvălesc în clasă, confundând-o cu o bancă, Todd îi informează că cea mai de preț e cunoașterea, deci caietul lui Joy cu atât de multe rezultate corecte merită să fie luat. Odată hoții dispărând din pragul clasei, fetița nu mai are niciun merit, căci a rămas fără caiet, iar băiețelul, în sfârșit, o depășește cu cele 8 pagini rezolvate din greu.

Vă mai dau doar un exemplu, pentru a nu vă strica bucuria de a descoperi singuri dialogurile delicioase: Myron este ales președintele clasei, iar singurele lui atribuții erau să aprindă și să stingă lumina, pentru a vedea copiii să scrie, când se întâlneau și pentru a nu consuma curentul în timpul cât nu era nevoie de el, la plecarea lor. Cum în prima dimineață a șefiei lui a întârziat căci a salvat un animăluț, ducându-l la veterinar, colegii au cam orbecăit și au avut nevoie de un alt președinte al clasei. Myron a rămas fără președinție, dar în fapt nu a fost el cel mai bun președinte dintre toți, chiar dacă a avut o responsabilitate atât de dificilă pentru o singură zi?

Un cuvânt apare la trei, patru capitole (fiecare capitol poartă numele unui copil!), este scris cu litere mari și ar părea că este foarte important; acum depinde și de modul în care se cere lucrul acesta de la elevi, dar și de cum se poate integra în temperamentul lor, căci niciun copil nu seamănă cu altul. Care este cuvântul? Aflați-l singuri. 🙂

2 gânduri despre &8222;Povești piezișe de la Școala-n dungă – Louis Sachar&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s