Cifre de plastic

Ziua în care vulpea a fost pentru prima dată înșelată a rămas înscrisă în calendarul ei cu cifre de plastic. Păstrează și acum acea filă de calendar și de câte ori se uită la ea i se face rușine că nu a știut maî multe pentru a nu trece prin așa ceva.

Nu sunt prea multe de povestit.

Știți cum este vulpea: se cam duce prin curțile oamenilor și pleacă de acolo cu un cadou. Preferatele eî? Căpșunile!

A, nu?

Prunele! Nici?

Mușețelul!

Păi dacă i-ar plăcea mușețelul nu ar trebui să meargă să cucerească gospodăriile – are destul în pădure. Deci nici după mușețel nu s-a dus? Atunci după ce? Găini, ziceți. Evident că găini, pentru că sunt preferatele ei.

Într-o astfel de zi, când a plecat de la vizuină cu gând că nu se întoarce acasă fără o grăsană de găină, s-a furișat în coteț și a luat-o pe cea mai plinuță. Îi cam alunecau labele pe corpul ei – nu avea pene! Dar a luat-o pentru că era foarte colorată și și-a zis că e vreun soi mai gustos. Când a depus-o în fața puilor, aceștia nu au reușit să mănânce nimic din ea, ba dimpotrivă s-au enervat atât de tare că au aruncat cât colo hrana mămicii.

Vulpea a plecat la urs, marele înțelept al pădurii, cu ”achiziția” ei și l-a întrebat ce să fie cu această găină de nu are pic de gust. Să știți că, mergând la urs, era convinsă că va pierde prada, (așa proceda el mereu – confisca ce se putea mânca), dar vulpea noastră a preferat să facă asta – că tot nu era cine știe ce! – însă să înțeleagă misterul.

Ei, și cât a mai râs ursul de ea! Cât a maî râs! De aceea ziua respectivă este însemnată în calendar și calendarul păstrat.

Vulpea furase o … sticlă de plastic, pe care o rătăciseră copiii în curtea păsărilor. Vă îmaginați cum se strecurase ea cu sticla sub braț, doar pentru că avea niște desene cu multe culori?

Dar trebuie să recunoaștem că nu e nicio diferență între vulpe și noi, nu? De câte ori nu luăm noi de pe rafturi sticle cu sucuri pentru că au o etichetă strident colorată (ca să nu mai spunem despre celelalte băuturi, cele cu alcool!)?

Dar poate că ne facem și noi un calendar pe care însemnăm cu cifre de plastic, dacă tot vrem să semănăm cu vulpea!, ziua când am renunțat la plastic.

Din ultima sticlă de plastic să scriem cifrele lunii când s-a petrecut cel mai normal lucru din lume. Căci normal este să trăim fără plastic, nu cu el!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s