autor: Bianca Timșa Stoicescu
-M-am supărat pe tine, declară porumbelul.
-Las* că-ți trece, râse mierla de el.
-Chiar o să-mi treacă?
-Da, întotdeauna trece.
-Dar nu vreau să-mi treacă. Vreau să mă țină cât mai mult, pentru că m-am supărat, insistă porumbelul, dând din cap, nemulțumit de situație.
-O să uiți curând.
-Nu vreau să uit.
-Bine, dar aș putea să știu și eu de ce te-ai supărat?
-Nici măcar atât nu știi? se enervă porumbelul, gata să-și folosească ciocul.
-Nu, nu știu. Ție mereu ți se năzare câte ceva și acuzi fiecare pasăre. La mine ce ai găsit aiurea?se interesă politicoasă mierla.
-Cânți toată ziua.
-A, bun motiv de indignare. Se poate? Cum să fii fericit din zori până în seară? Ei, da, când. oricum, eu n-o fac în ciuda ta.
-E deranjant să cânți mereu și eu să scot doar glug, glug… Și nimeni nu se dă în…
Vezi articolul original 560 de cuvinte mai mult
Despre sufletul meu 