Povești pentru copii: Invidia

Cafeneaua Interviurilor

autor: Bianca Timșa Stoicescu

-M-am supărat pe tine, declară porumbelul.

-Las* că-ți trece, râse mierla de el.

-Chiar o să-mi treacă?

-Da, întotdeauna trece.

-Dar nu vreau să-mi treacă. Vreau să mă țină cât mai mult, pentru că m-am supărat, insistă porumbelul, dând din cap, nemulțumit de situație.

-O să uiți curând.

-Nu vreau să uit.

-Bine, dar aș putea să știu și eu de ce te-ai supărat?

-Nici măcar atât nu știi? se enervă porumbelul, gata să-și folo­seas­că ciocul.

-Nu, nu știu. Ție mereu ți se năzare câte ceva și acuzi fiecare pa­săre. La mine ce ai găsit aiurea?se interesă politicoasă mierla.

-Cânți toată ziua.

-A, bun motiv de indignare. Se poate? Cum să fii fericit din zori până în seară? Ei, da, când. oricum, eu n-o fac în ciuda ta.

-E deranjant să cânți mereu și eu să scot doar glug, glug… Și nimeni nu se dă în…

Vezi articolul original 560 de cuvinte mai mult

2 gânduri despre &8222;Povești pentru copii: Invidia&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s