Despre sufletul meu

Bine ai venit (şi, dacă ai ceva să-mi spui sau să mă întrebi, fă-o oricând pe adresa de mail a blogului: despresufletulmeu@yahoo.com )!

Am fost întrebată de ce abordez teme atât de diferite de divertismentul din jur.

Aş putea spune:

1. este spaţiul meu şi îl voi umple cu ceea ce consider eu că este de valoare
2. dacă te interesează altceva, ai blogosfera întreagă, netul şi mass-media la dispoziţie; de ce trebuie să te deranjeze „norişorul” meu?

Dar a spune aceasta ar însemna să mă eschivez. Nişte replici nu înseamnă răspuns. Ori eu nu fug de responsabilitatea de-a explica.

De ce aleg subiecte de acest gen?

1. La un moment dat, am susţinut prezentări în faţa elevilor şi am atins acest soi de idei pe care le regăseşti pe blog: erau lucruri pe care nu le abordaseră niciodată cu nimeni şi mulţi dintre ei nu ştiau să le soluţioneze. Deci nevoia celor în formare este primul motiv!
2. De când am început să scriu, există şi o viaţă „secundă” (că nu-i pot zice „secundară” de vreme ce e atât de vie şi de importantă!), pe mail, maturii îmi împărtăşesc experienţele lor de viaţă şi faptul că nu pot vorbi cu nimeni despre lucrul acesta, deşi ar vrea să ştie răspunsurile la ceea ce-i frământă. Deci nevoia adulţilor ar fi al doilea motiv!
3. Cei mai mulţi au căutat ajutor la specialişti; pe lângă termeni de specialitate din care n-au înţeles nimic, n-au mai primit nimic. (Imediat după Revoluţie, Horia Roman Patapievici era în vogă, ca intelectualul elitist al României. După câţiva ani, un reporter i-a luat un interviu şi l-a întrebat de ce nu mai scrie ca altădată… Răspunsul lui a fost cam aşa: Eram citit de o mână de prieteni; dar eu voiam să influenţez întreaga societate, nu doar pe cei care, oricum, gândeau ca mine! – Ideea ar fi ca specialiştii să ajute poporul pe limba lui, nu pe limba lor!) Deci al treilea motiv: nevoia oamenilor de-a înţelege clar ce li se întâmplă!
4. Unii n-au avut de-a face niciodată cu durerea reală şi au impresia că viaţa lor este grea rău de tot, fac mofturi şi-au ajuns să nu le pese de nimic din ceea ce e în jur. Deci aceştia au nevoie să vadă cine e cu adevărat trist şi ce fel de viaţă se desfăşoară în jurul lor – al patrulea motiv.

Acestea sunt concluziile la prima vedere! După 4 „deci” necesari, s-ar putea să mai urmeze şi alţii.

Pentru că viaţa merită cunoscută şi trăită, nu doar pierdută!

P.S. Indiferent de motivul pentru care ai trecut pe aici, nu rata postarea mea preferată . Gândeşte-te şi tu cum ai răspunde acestor întrebări şi poate că vrei să participi şi la Marea Carte a Prieteniei de pe Blog şi de Aiurea, cu o experienţă personală.

Publicitate