1

Tabere pentru copii

La plecare de la Piatra Şoimului, am parcurs 2 km spre Odorheiul Secuiesc pentru a vedea tabăra înfloritoare de copii, despre care ne vorbise Zoly. Am intrat până în curte, dar cum toţi erau la joacă şi se vedeau pe terenurile de sport, cum nu am întâlnit pe nimeni care să ne informeze despre ce se întâmplă pe acolo, am plecat. Însă am fost încântaţi de ceea ce am văzut: copii, de diferite vârste, grupaţi pe diferite acţiuni…

Apoi am pornit spre Chirui – la 3 km de Piatra Şoimului, spre Miercurea Ciuc. 5 km la dreapta, prin pădure, pe o stradă care nu permitea la două vehicule să treacă. Am făcut aceasta pentru a descoperi … CE?

A auzit cineva despre Tabăra şcolară Chirui – Harghita, unde veneau copiii din epocă, pionierii 🙂 ,  să-şi petreacă vacanţele? Cam aşa arată acum…

Această prezentare necesită JavaScript.

A se observa că la fiecare căsuţă exista pe frontispiciu un desen – care şi acum s-a păstrat! – prin care ştiai ce se află înăuntru – animăluţele şi păsările pentru dormit, şarpele pentru tratamente :-); a se observa, de asemenea, cutia poştală care nici acum nu a dispărut (în schimb altele, care puteau fi necesare oamenilor au fost furate!) şi a se mai observa suprafaţa de teren pe care se întindea… A se observa… pentru ca oricum lucrurile să rămână la fel.

O mai fi vreo tabără de copii, din epocă, funcţională şi acum?

4

Piatra Şoimului – poftiţi la masă

Un cal matur pe care-l laşi să mănânce cât vrea, mănâncă până crapă. De aceea, dacă vrei să mai ai caii trebuie să le dai cu porţia să mănânce; iar mânjilor trebuie să le pui separat cantitatea de hrană pentru ca cei mari să nu atenteze la ea.

Aşa că Miracol, mânzul lui Vidin, avea locul lui special (de) unde mânca.

Această prezentare necesită JavaScript.

12

Măgari pe Transalpina – 2

A căutat cineva în Google acest lucru – şi poate s-a referit la măgarii simpatici sau la măgarii impertinenţi… Despre măgarii simpatici am postat anterior; despre cei umani, acum.

Accesaţi acest site pentru a vedea poze cu ceea ce înseamnă Transalpina şi spuneţi sincer dacă vi s-ar părea normal ca pe astfel de drum să-ţi permiţi să faci vreo imprudenţă. La cât de îngustă este şoseaua şi la cât de sinistră este starea ta, suspendat între viaţă şi moarte, nu te-ai gândi să faci rău cuiva sau că vreunul ar vrea să-ţi facă rău. Dar nu oricine are minte.

Iată, de exemplu, pe cineva care, în moţ de munte, cu parcarea de 150 de locuri, aproape goală (deci erau şi maşini, ca să-i dea exemplu omului că totuşi acolo s-ar putea face popas, nu avea nicio scuză că nu era semnalizată parcarea!), a parcat pe partea opusă direcţiei lui de mers (el conta, nu altcineva, ce nu înţeleg?!), făcând viaţa şoferilor ce treceau pe acolo un calvar.

Această prezentare necesită JavaScript.

Acum, domnule, eu înţeleg că aveaţi cameră şi voiaţi să filmaţi pentru a arăta prietenilor lăsaţi acasă sau cine ştie pe unde… Înţeleg, doamnă, că vă era poftă de gogoşi şi de aceea mergeaţi în pas vioi spre întreprinzătorii de acolo… Dar nu pot să înţeleg de ce nu înţelegeţi că aţi încălcat regulile de circulaţie şi că aţi fost un exemplu prost, pentru că, după fapta-vă minunată, au fost alţi deştepţi care s-au aliniat. C-aşa-i în tenis – cum face primul, trebuie să găsească scuză şi-al doilea şi al treilea ; despre al patrulea, nu mai vorbim, că deja este normalitate…

Păcatele voastre… ca să nu mai zic… păcat de noi, dacă avem parte de unii ca voi în trafic!

P.S. Pentru cei care vor mai multe detalii şi imagini superbe despre Transalpina, accesaţi acest blog.

5

Pasul Vlăhiţa

Dorinţa noastră era să ajungem la Piatra Şoimului, care se află la 32 de km de la Miercurea Ciuc spre Odorheiul Secuiesc… Era cadoul nostru pentru Aborsanul care n-avea habar ce-l aşteaptă. Îi spusesem că trebuie să mergem la cineva, să cumpărăm brânză 🙂 şi apoi plecăm spre Bucureşti.

Ultima imagine înainte de-a intra în Raiul echitaţiei 🙂 a fost a acestui monument.

Ştie cineva despre ce e vorba?

0

Lacul Roşu

Interesant: prin Harghita, pe unde treci, vezi multe cioturi de copaci. Dacă baţi judeţul de la un capăt la altul, atât de des cum am făcut noi în ultima lună, lucrul acesta îţi atrage atenţia… Pe unde te uiţi, cioturi, cioturi, cioturi… (sau copaci însemnaţi să devină cioturi!)

Aşa că nu mai e o mirare că ele se află şi în lac, nu? 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.

7

Sovata – Reghin – drumul diavolilor în dezmăţ

Spuneam despre drumul până la Lacul Sfânta Ana cum că ar fi urâţel. Ca să fiu dulce şi cumsecade, am precizat că este mai … neîngrijit!

Acela nu se poate compara, însă, cu cel dintre Sovata şi Reghin –  a, nu, pe  S-R este clar că s-au jucat demonii cu nişte bombe găsite, bombe de prin războaiele mondiale şi au făcut tot felul de cratere, poate-poate o ieşi apoi un Lac Bâlea şi pe-acolo, dar n-a fost să fie!

Noi am parcurs drumul noaptea si nu de putine ori ne trezeam fata-n fata cu masini care venea din sens invers, niciunul nu se supara pe celalalt pentru ca intelegeai de ce se petrece asta… fiecare cauta sa scape de gropile pe care le vedea – pentru ca de toate nu se poate scapa, cu siguranta.

Intalnirea de gradul (nu stiu ce epoleti aveau, ca nu ni i-au aratat)… a fost cu masina politiei, care tine mortis sa ne dam din calea ei, desi circula pe banda noastra. Cred ca drumul respectiv ar putea fi scris cu litere de pietre si bolovani in amintirea eventualilor calatori…

Sfat: decât să purcedeţi la drum pe acest segment, luaţi mai multă motorină şi faceţi o cale mai lungă, ocolitoare, căci vă veţi ruga moartea – personală, pentru că a autoturismului e garantată!