0

Bunătatea și efectele sale terapeutice – Alexandra Secanu la Respiro Lounge

Am participat la atelierul ” Bunatatea si efectele sale terapeutice”, susținut de Alexandra Secanu , la Respiro Lounge.
Atelierul a fost gratuit. A existat însă un cost emoțional, aș zice – trebuia să aducem ceva creat de noi (obiect, desen) sau ceva la care țineam mult și în dreptul căruia ajungeam la concluzia că puteam renunța – a fi dispus să renunți la ceva ce ți-e drag e una dintre laturile bunătății.

Să recunoaștem, nu se vorbește despre bunătate pe toate drumurile, nu se vorbește despre bunătate mai deloc, pentru că ea este considerată prostie sau cine mai știe ce slăbiciune. Normal că mi s-a părut că ar trebui să știu despre ce e vorba.

Ne-am strâns destule persoane, din domenii diferite, și atelierul a început prin prezentarea fiecăreia – foloseam numele mic, un cuvânt care să ne reprezinte starea de spirit din acel moment și, tot printr-un cuvânt, trebuia să redăm ce așteptări aveam de la acea întâlnire. Ar fi câteva lucruri de spus despre colegele mele – care au fost fantastice! – dar când participi la astfel de întâlniri totul este confidențial, așa că nu voi folosi prea multe exemple, însă vă voi îndemna să nu stați pe gânduri – Alexandra va mai susține ateliere interesante la Respiro Lounge – mergeți să vedeți singuri despre ce este vorba.

Dar vă pot spune cum a decurs atelierul, fără a da amănunte intime din discuțiile care m-au pus pe gânduri serios – mie îmi venea să comentez după fiecare idee, dar m-am abținut pentru că nu era un loc de dezbatere (cum sunt eu învățată de la Clubul de carte de la biblioteca Emil Gârleanu – fie ea de psihologie – în fiecare a doua joi a lunii sau de literatură – în fiecare ultimă zi de joi a lunii!), ci un loc de regăsire. Nu vorbeam generalități, ci fiecare se gândea la sine și la particularitățile lui.

Am pornit de la câte un citat – Alexandra ne-a împărțit bilețelele dintre care fiecare a ales (aveai dreptul să mai extragi dacă aveai impresia că nu ți se potrivește ideea respectivă, puteai să comentezi cum crezi că ți se potrivește sau de ce nu ar fi pentru tine). Uneori, cu unele întrebări, ajungeai să descoperi amănunte interesante despre tine. Mi-a plăcut mult centrarea pe individ – de regulă noi vorbim în idei generale: Sunt de părere că… Însă de data aceasta am fost rugați să spunem despre lucruri care ne privesc pe noi personal, nu despre societate sau despre alții.

Aș vrea să înșir doar niște concluzii – bunătate înseamnă nu neapărat să dai din bogăția ta, ci să îi arăți celui de lângă tine bogăția lui… Fii bun când e posibil. Întotdeauna este posibil. 🙂 Poți fi bun, oglindindu-l pe celălalt, dar când el devine rău te transformi și tu în persoană rea pentru că nu vrei să fii luat de prost. Nu ține contabilitatea lucrurilor bune pe care le faci. Cere ce ai nevoie, dă și tu la rândul tău, apoi mulțumește pentru că, recunoaște!, și ție îți place să ți se mulțumească. Poți face o faptă bună pentru un motiv greșit. Nu contează numai ce dai, ci ma ales cum dai. Dacă dai ceva poate fi vorba și despre nevoia sau dorința ta de a-ți plăcea de tine sau de a plăcea celorlați. Caută să îți dai seama ce are nevoie celălalt, dar dacă nu înțelegi mai bine îl întrebi, nu îi dai ce îți place ție sau ce crezi tu că și-ar dori. Bunătatea vine cu un cost – de energie, material, emoțional. Există și o parte egoistă a bunătății. Cuvintele pe care le folosești te reprezintă – dacă repeți cuvântul egoist e pentru că ți s-a inoculat că ai fi așa sau pentru că așa te simți tu, în forul tău interior și nu ai curajul să le arăți celorlalți că ai fi așa.

Sigur că s-au ridicat și semne de întrebare:

Contabilizarea bunătății se face în funcție de cantitate sau de calitatea ei? Vrei să te schimbi cu privire la anumite caracteristici ale tale? Ce faci pentru asta?

O mențiune specifică s-a făcut când era vorba despre principiul de bunătate care pornea din convingeri religioase. Sau care implica idei religioase. Cu bunătatea care pornește pe latură spirituală este cam așa – nu faci fapte bune pentru a fi mântuit, ci pentru că Dumnezeu le face pentru tine și tu dai la rândul tău ceea ce ai primit de la El. Totuși nu mulți pricep lucrul acesta și se epuizează în încercarea de a impresiona oamenii sau de a-L mulțumi pe Creator – ceea ce nu este deloc ușor. Pentru că ajungi la un moment dat la epuizare și ți se pare că nu e corect ca tu să dai permanent și să nu primești ori să primești ciuntit, ceva ce nu te încântă. Ideea este că, și dacă ești credincios, ai dreptul la un moment dat să faci o pauză din a tot dărui, ori ai dreptul să înțelegi că nu ești obligat să faci asta, ci o poți face, uneori, după care te poți opri pentru a te reîncărca – nu suntem divini, să avem surse inepuizabile. Suntem doar fiii lui Dumnezeu, nu El Însuși. (Acum, sincer, ceea ce mi s-a părut mie interesant la lucrurile atinse în acest domeniu a fost întrebarea ce e cel mai important în relația cu Dumnezeu? Pentru că unele facțiuni consideră că bunătatea, în vreme ce mie mi se pare că … ascultarea. Sunt momente când poți depăși bunătatea pentru a fi ascultător de Dumnezeu? Unii pot argumenta terorismul cu această idee, dar acum depinde și ce înseamnă ascultare – pentru că Dumnezeu nu ar cere niciodată să faci rău unui om; El spune *iubește-l pe celălalt ca pe tine însuți* (și de vreme ce ție nu îți faci rău, că ești templul Duhului Sfânt, cum să îi faci celuilalt?). Însă ar putea să ceară să pui interesul tău (al tău, insist, nu al celuilalt!) pe locul doi 🙂 . Da, da, știu, era vorba să discutăm despre lucruri personale, nu despre filosofia vieții, însă mie îmi place să scot unele lucruri delicate la înaintare 🙂 .

Al doilea pas în cadrul atelierului a fost să scriem 5 lucruri pentru care suntem recunoscători – după care să renunțăm la 3 dintre ele și să păstrăm doar 2. (Întrebarea era: dacă ar fi să nu mai ai parte de cele pe care le-ai identificat ca surse ale bucuriei tale, pe care ai prefera să le lași în urmă? Aveți curaj să gândiți în acești termeni? Eu am scris 10 binecuvântări ale vieții mele și a fost destul de greu să renunț la 8 dintre ele, dar într-un mod foarte ciudat nu am inclus viața în sine – acesta este un subiect de discuție care necesită un alt articol!) Apoi fiecare a citit, oferind astfel celorlalți idei pentru ce ar putea integra în viața lor sau, de ce nu?, la ce ar putea și ei să renunțe.

Al treilea episod a fost cel în care ne-am dăruit obiectele pe care le-am adus cu noi – de la mere bio la ciocolată, de la cd-ul cu povești (al meu, recunosc!) la aranjamente de sezon, lucrate manual, de la semn de carte la o păpușă splendidă din Peru, luată din colecția specială de păpuși (ah, pe aceasta chiar nu aș fi dat-o, evident, dacă era a mea! 🙂 ), toate darurile au vorbit despre cei ce erau gata să (se) ofere celorlalți și cât.

Nu pierdeți ocaziile – urmăriți evenimentele de calitate ale celor de la Respiro și pe cele ale Alexandrei, oriunde ar fi ele ținute.

0

Femei care inspiră celebrate de Itsy Bitsy

Fiecare zi poate fi o zi a recunoștinței. Cei care te-au inspirat în viață știu cât de mult au însemnat pentru tine? De ce nu?

Bucureşti, martie 2019

Andreea Marin, Dana Nălbaru, Feli, Sore, Urania Cremene, Simona Dragomir, Ruxandra Rusan, Alex Zamfir și Marius Constantinescu sunt doar câteva dintre vedetele care au vorbit cu recunoștință despre acele femei, care le-au marcat existența, într-o campanie de celebrare a femeii marca Itsy Bitsy FM.

Sute de ascultători s-au lăsat inspirați de mesajul campaniei și au scris cuvinte de apreciere pentru femeia care le-a fost sprijin și i-a ajutat să devină cea mai bună versiune a lor. Mesajele de recunoștință venite de la public au vorbit despre mame, soții, profesoare, colege, prietene, care au fost surse de echilibru și inspirație. Toate aceste mesaje, alături de portretele protagoniștilor, au dat viață expoziției Femei care inspiră, gazduita de Centrul Comercial Auchan Titan.

Cu recunoștință au vorbit despre modelele lor în viață vedetele care au rezonat cu această campanie. Realizatorii Itsy Bitsy FM sunt cei care au dat startul. Alex Zamfir a adus cuvinte de apreciere soției, în timp ce Ruxandra Rusan a vorbit despre cea mai buna prietenă, iar Marius Constantinescu, despre bunica lui.

Andreea Marin a adus un omagiu video femeii care îi este model în viață, actrița Audrey Hepburn.

Dana Nălbaru, Feli, Sore, Simona Dragomir au transmis mesaje emoționante despre mamele lor.

În primul rând e mama, care m-a învățat să iubesc și să mă bucur de orice lucru mic în viață.” a scris Dana Nalbaru.

Îmi doresc că în viața asta să o fac și eu mândră de mine pe Nora Luna mea, așa cum mama e mândră de mine, să o învăț să iubească viața și să îi zâmbească, așa cum mama m-a învățat„, este mesajul lui Feli pentru mama ei.

Tot despre mama ei a scris un mesaj de recunoștință Sore „Mulțumesc, mama, pentru că m-ai pregătit în modul cel mai frumos posibil să fiu mama„, este mesajul artistei Sore.

Mulțumesc mama, bunica, sora mea! Lista mea este infinit mai lungă, dar sunt fericită pentru că existați fiecare în viață mea! Nu uitați că noi nu cucerim lumea, noi o naștem!” a scris Urania Cremene.

„Ne-am propus să trecem dincolo de carapacea zilnică, în care suntem prea grăbiți, prea prinși între treburile de la birou sau de acasa. Ne-am propus să luăm o pauză! O pauză în care să spunem „Mulțumesc!”, o pauză în care să fim recunoscători. Femei care inspiră este despre fiecare dintre noi, despre persoanele care ne sunt alături necondiționat sau care, la momentul potrivit, ne-au fost sprijinul de care avem nevoie pentru a deveni cea mai bună versiune a noastră.” , a spus Andreea Liliana Lepădatu, coordonatoarea campaniei semnata Itsy Bitsy FM.

La expozitia Femei care inspira a fost amplasat și un foto corner cu oglinzi, în care vizitatoarele au fost îndemnate să se privească și să se fotografieze, pentru a vedea că fiecare dintre noi poate fi o sursă de inspirație, pentru cei din jur.

Emoția a fost surprinsă în cuvinte și de cei mici. Aceștia au putut intra în direct cu SuperZAPA și au vorbit despre inspirație: ce este ea, de unde vine și ce înseamnă. Mai mult decât atât, aceștia au putut transmite un mesaj de mulțumire pentru femeia care le este model. Itsy și Bitsy s-au distrat alături de cele peste 1000 de persoane care au trecut pragul expoziției, doamnele și domnișoarele au primit flori si vorbe pline de recunostinta.

Expoziția a fost găzduită de Auchan Titan și hidratata de Aqua Carpatica. Mai multe informații sunt pe http://www.itsybitsy.ro.

***

Brandul ITSY BITSY include singurul post de radio din România pentru părinţi şi copii, platforma online www.itsybitsy.ro, ateliere pentru părinţi şi copii şi evenimente pentru timpul liber în familie. Itsy Bitsy FM emite în eter în București și în peste jumătate din teritoriul României. Lumea Itsy Bitsy o puteţi accesa oriunde şi oricând, prin intermediul aplicaţiei gratuite ITSY BITSY FM, disponibilă în GooglePlay şi AppStore. Itsy Bitsy a inițiat și obținut, împreună cu partenerii săi, că 1 Iunie să fie zi liberă naţională pentru toţi românii şi are în derulare iniţiativa strategică naţională de prevenire a bullying-ului. 

0

Bună dimineața, te iubesc…

Sunt cele mai frumoase cuvinte pe care le poți auzi, crede fiecare dintre noi. Și dacă le mai auzi și zilnic, indiferent că ai avut sau nu timp să tragi o fugă până la baie ca să-ți aranjezi părul, să te înfățișezi ca o persoană perfectă, ești cea mai fericită persoană de pe pământ. (îmi amintesc niște imagini dintr-un film în care soția aștepta în fiecare seară – timp de zeci de ani! – ca soțul să adormă ca să poată să se ducă să se demachieze și să-și scoată unghiile false și a treia pereche de gene 🙂 , iar dimineața se trezea cu 10 minute înainte pentru a fi perfectă, el știind că ea arată ca o păpușă Barbie, în niciun caz că ar avea vreun defect fizic)

Bine, este perfect dacă găsești omul care să te iubească așa cum ești – chiar dacă-ți miroase gura, chiar dacă e imposibil să intre după tine când ai fost la baie, chiar dacă nu ai ochii cu străluciri de smarald! Dar dacă nu găsești? Dacă tu chiar ești frumușel/ frumușică, dacă ești deștept/deșteaptă, dacă ai salariu mare și câștigi premii pentru inteligența ta nu numai în țară, ci și în străinătate – și totuși nimeni nu-ți spune Bună dimineața, te iubesc?

Soluția este să fii cel mai bun prieten al tău, cel care când se privește în oglindă își zâmbește și-și spune: Hai să vedem ce lucruri frumoase vom reuși astăzi împreună, chiar dacă ceilalți nu vor avea ochi pentru mine!

Cam aceasta a fost concluzia seminarului Redescoperă iubirea, prezentat de Dana Nălbaru (din experiența ei de viață) și de Diana Luana Frazzei (din experiența de terapeut).

În timp ce o ascultam pe Dana spunând frânturi din viața ei – înregistrările vor fi date publicității curând – mi-am amintit imaginea care mă motiva pe mine de câte ori aveam emoții sau de câte ori eram speriată de câte ceva. Era o imagine pe care ea însăși a încercat să o descrie, dar nu știu câți dintre cei din sală au reușit să o refacă pe retină pentru că cei mai mulți din sală aveau sub 30 de ani, ceea ce înseamnă că nu puteau să-și amintească ceea ce prezenta televiziunea română imediat după Revoluția din *89: modul în care erau ținuți orfanii în cămine. Dana a făcut o comparație – dacă nu erau ajutați și ei tot se ridicau în picioare, cum să nu ne ridicăm noi, care suntem oameni în toată firea și care avem mai mult decât necesar pentru a înfrunta viața. Da, copiii aceia reușeau să pornească la drum, se apucau să meargă pentru că mersul este scris în ADN-ul uman, dar și a fi biruitor asupra emoțiilor negative este darul pe care Cineva de Sus îl face fiecăruia dintre noi, dacă vrem să trăim și să risipim în jurul nostru dragostea.

Dacă mai auziți despre un seminar la care participă Dana Nălbaru, mergeți. Vă veți da seama că se poate să ai puterea de a fi sincer cu cei din jur, de a spune Da la ceea ce te face fericit, dar și pentru a scoate din viața ta ceea ce nu merită să fie păstrat. Atenție mare la ultima parte – cred că a fost o revelație pentru mine acest aspect. Din prea multă politețe pentru cei din jur, nu m-am gândit niciodată la ceea ce nu-mi place – eram ca musafirul care mănâncă tot ce-i pune gazda în farfurie. E otravă? A, mulțumesc, de când îmi doream. Deodată s-a făcut lumină în mintea mea: sunt politicoasă cu toată lumea, inclusiv cu un câine de pe stradă care vrea să mă muște, dar cu mine, nu.

Nu știu cum sunteți voi, dar ar fi bine dacă ați trece testul acesta – ce nu (mai) vreau, nu (mai) păstrez.

Dana, abia așteptăm materializarea proiectelor despre care ne-ai vorbit. Succes în toate.

1

Inferno – Escape my room sau Dacia de lângă casă

În agresivul stil adolescentin sau învățatul stil dramatic de familie în care alcoolismul distruge orice emoție, auzeam des * tu ești nenorocita sorții*. Erau cuvintele care-mi dictau traiectoria pe care voi umbla – doar rele voi aduce în calea mea și a celor din jur. Ei, lăsați, nu mai căutați în trecutul meu dacă s-a împlinit această profețit – ideea e că pe 20 iulie am reușit, e drept, alături de alți 4, să salvez omenirea.

Ați auzit bine. Și dacă nu aveți încredere în urechi, când vă povestesc eu, puneți accent pe ochi, citind aici https://joculdeavatiascunselea.com/2018/07/21/lumea-a-fost-salvata/

Să spun drept, totul a început cu o glumă – nu sunt eu bună de detectiv, așa că oricum nu am nimic de pierdut – și am participat la concursul de pe blogul mai sus amintit. Am mai trimis de câteva ori copiii (adică pe fiul meu și prietenii lui, căci îmi plăcea să le fac surprize uneori) la camere de evadare și au venit încântați de acolo. Ce-ar fi dacă de data asta merg eu cu soțul meu și copilul?

Acolo a mai sosit o familie. O, ce bine este să împarți dificultățile cu ceilalți, așa cum am făcut noi, căci cei doi se pricepeau și ei, ca și fiul meu. Doar eu și soțul eram puțin pierduți în spațiu din cauza lipsei ochelarilor (la mine) și luminii slabe (la soțul meu).

Însă jocul în sine este unul inteligent. Se spune că există comedii pentru oameni normali și comedii pentru proști. Așa e și la Escape room, în general. Unele sunt prin apăsare de buton, mamă, ce bun ești că ai ochit, altele sunt pentru cei din prima categorie – jocuri de litere, de cuvinte, străduința de a ajunge să înțelegi niște versuri, niște idei filosofice… Aha, mai venim și noi de acasă, trăim la Escape my room ca într-un cerc de cultură, nu ca într-un simplu bar unde ai totul la degetul mic pentru că, de fapt, tot ce-ți trebuie e pus pe raft, nu ceea ce ai tu în cap.

Mulțumesc pentru concurs, dragă admin de la https://joculdeavatiascunselea.com/ – scriitoare și persoană de cultură. Mulțumesc gazdei pentru atmosfera plăcută! Și le mulțumesc celor doi alături de care am jucat pentru savoarea replicilor și pentru ghidușiile lor.

Sigur vom reveni!

P.S. De ce am spus în ultima parte a titlului Dacia de lângă casă? Mda, e o poveste… Stând la 300 m de acest loc de vis și de incitare la gândire, habar nu aveam că acolo se află ceva așa de valoros. Pe bulevardul Dacia trec de 4 ori pe zi, cel puțin, cu autobuz sau troleu, văd minunea de poartă care pare că ascunde un castel și niciodată nu m-am dat jos să mă interesez ce e acolo, deși în mintea mea ziceam de fiecare dată: *Acesta ar da o poză bună pentru Instagram!*… Așa că, dacă bulevardul Dacia, colț rapid cu Moșilor vă e aproape, nu stați pe gânduri. Iar dacă vă e departe, puneți cap la cap o excursie, de parcă ați pleca în străinătate și nu ezitați să o faceți pentru că acolo astfel de experiențe ar costa de 3 ori, sau chiar 5!, mai mult.

0

Ziua Mondială a Oceanelor

Dintotdeauna am fost interesată de o cultură sau alta, de ceea ce gândește sau cum este o altă persoană. Am fugit de cei care consideră că doar în țara lor, doar în familia lor, doar în religia lor există Adevărul, iar ceilalți sunt stupizi, lipsiți de circumvoluțiuni și nu ai ce învăța de la ei.

Am văzut zilele trecute pe Facebook această invitație *Te invitam sa ne alaturam evenimentului mondial cu ocazia Zilei Oceanelor. Am pregatit un Shabat cu decor marin, meniu special si surprize de vacanta!* și mi-am zis că trebuie să participăm, să vedem despre ce este vorba. Comunitatea JCC (Centrul Comunitar Evreiesc) a fost locul unde s-a desfășurat totul.

Pentru început, minute de rugăciune și cântat imnuri (în ebraică – după cărți speciale care au atât literele evreiești cât și litere românești, așa, pentru cei ca noi, musafiri nepricepuți!), apoi o masă a prieteniei într-o atmosferă oceanică. 🙂

ziua mondială

Într-o lume în care se vorbesc mii de limbi și, conform ONU, există 195 de state suverane, a te preface că exiști doar tu în Univers și a-i ignora pe cei de lângă tine înseamnă să-ți parafezi un document pentru ignoranță… Iar ignoranța duce la micime – atât spirituală, cât și sufletească și emoțională.