0

Dăruiește o lume de basm

Am participat la întâlnirea al cărei nume mi-a adus aminte de copilărie, cu jind, dar m-a și determinat să trăiesc în următorul an exact cu această deviză (mda, nu numai că voi dărui, dar voi și trăi! E cazul să țin cont și de mine, nu?) Dăruiește o lume de basm.

Ce spun inițiatorii acestui proiect?

Noi credem în povești și vrem să ajutăm și copii mai puțin norocoși sa ajungă la ele, prin cărți, pe care să le primească de la alți copii. Așadar, Grădinițele Butterfly, CAVA Bistronomie si Asociatia KinetoBebe, alături de Itsy Bitsy FM, lansează campania Dăruim o lume de basm prin care vor fi adunate cărți și jocuri în stare bună, cu care vor fi dotate biblioteci din școli, grădinițe sau spitale din București și împrejurimi. Campania începe acum de Crăciun, în spiritul de generozitate al sărbătorilor, dar va continua tot anul 2019, pentru că ne dorim să dotam cât mai multe biblioteci, ajutând copii mai puțin norocoși să se bucure de o lume de basm, oricând au nevoie. Fiecare carte dăruită este așteptată cu drag la unul dintre cele 7 puncte de colectare a donațiilor. Pot fi donate și jocuri sau jucării în stare bună. Fiecare bibliotecă va fi aranjată de o parte dintre copiii care au donat și gâdurile bune de la cei care primesc aceste daruri vor fi cunoscute pe canalele online ale organizatorilor, pentru a încălzi sufletele unui număr cât mai mare de oameni.

Personal, aș vota ca aceste cărți să fie duse nu pe lângă București, ci în sate îndepărtate, unde nu există țipenie de om care să se ocupe de o bibliotecă a școlii. Mai mult, aș opta pentru un voluntariat de o lună – poate chiar în perioada concediului! – când aș sta printre copiii din acel sat pentru a-i ajuta să înțeleagă cât e de important să citească și cât de frumoasă e lumea interioară a celui care citește, indiferent de exteriorul ce stă să se prăbușească. Se fac tot felul de lucrări de voluntariat pentru copiii din Africa, România trimite astfel de misionari care le construiesc școli și îi încurajează la dezvoltare, dar avem și noi locuri pe unde-am putea face așa ceva, fără să ajungem pe alte continente.

Oricum, invitația rămâne deschisă – sigur pentru a dona cărți, poate pentru a forma o echipă care să și determine copiii să citească, nu numai să le arate cărțile frumos aranjate în rafturi.

Adresele din București, unde pot fi aduse sau trimise donațiile sunt:

  1. Grădinița Butterfly Aviației

Str. Intrarea Gliei nr.7, Sector 1

  1. Gradinița Butterfly Băneasa

Str. Drumul Potcoavei nr.59, Voluntari
Ilfov (Gradina Zoologică)

  1. Gradinița Butterfly Cosmopolis

Str. Lacului, vila 8F,
Ștefăneștii de Jos, Ilfov

  1. CAVA Bistronomie

Calea Floreasca 91-111, Sector 2

  1. Centrul KinetoBebe Moșilor

 Calea Moșilor nr. 158, Sector 2

  1.  Centrul KinetoBebe Nord

Intrarea Catedrei nr.2, Sector 1

  1. Centrul KinetoBebe Sud

 Șoseaua Olteniței nr. 87-99, Sector 4

Reclame
1

Ce înseamnă bullying?

Ceea ce urmează nu este o glumă. Povesteam cuiva că la Conferința Școli fără Bullying Leon Magdan a zis că, atâta vreme cât nu i se va găsi un corespondent românesc acestui cuvânt, îl poate folosi oricum, conjugându-l, substantivizându-l: *Bulingeala asta* *Ei se bulingesc între ei.* Eu mă amuzam  de sunetele care se auzeau, iar persoana căreia îi ciripeam întâmplarea zice: *Păi și ce mare lucru, nu există cuvânt? De ce să zică bulingeală și nu bulimie?*

– De ce i-ar zice bulimie, care nu are nicio legătură cu bullying? am întrebat neînțelegând poanta.

Serios? Nu are nicio legătură? Eu, de când am auzit acest cuvânt am avut certitudinea că la asta se referă.

Nu râd de această persoană, dar îi dau dreptate lui Leon Magdan. Luptăm să scăpăm de ceva pe care putem pune pariu că mai mult de jumătate din țară îl confundă cu altceva – sau nici măcar nu are idee că există acest fenomen.

Pe site este scris astfel: *In textul initiativelor legislative, violenta psihologica – bullying-ul este actiunea sau seria de actiuni verbale, relationale, cibernetice si fizice, intr-un context social dificil de evitat, savarsite cu intentie, in mod constant si repetat, care implica un dezechilibru de putere, care au drept consecinta atingerea demnitatii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, indreptate impotriva unei persoane sau unui grup de persoane.*

De ce este necesar să lupți împotriva acestei violențe psihologice, verbale, relaționale, cibernetice și fizice?

Un studiu sociologic la nivel national realizat de catre Organizatia Salvati Copiii, a scos in evidenta o serie de date ingrijoratoare:

  • 1 din 4 copii era umilit in mod repetat la scoala, in fata colegilor;
  • 1 din 5 copii umilea in mod repetat un alt copil la scoala;
  • in mod repetat, in scoala, 3 din 10 copii erau exclusi din grupul de colegi;
  • 1 din 6 copii era batut in mod repetat;
  • 7 din 10 copii au fost martorii unei situatii de bullying in mediul scolar.

Sunt convinsă că fiecare dintre noi are un șef sau un șefuleț caracterizat de bulingeală. Așa că ar fi bine ca de mici copiii să renunțe la ea sau să nu aibă parte de ea, pentru a nu o perpetua.

Mai multe amănunte despre acest fenomen aici.

0

Ceaiul de la ora 10 și Cafea cu mămici

Aici e o nepotrivire, ia să vedem noi cum punem lucurile la punct. 🙂

Mămicile pe tocuri nu sunt niciodată ținute sub papuc. Mai mult, ele nu beau ceai, ele se mândresc pentru că folosesc numai cafea. Ce caut eu, care beau ciocolată caldă printre ele? Dar ce caut eu, care nu mai sunt mămică, printre ele? Adică da, sunt mămică în sensul că fiul meu mă are trecută în agenda telefonului ca Mamy, dar nu mai sunt mămica aceea care trebuie să urmărească fiecare pas al copilului. Nici nu aș avea cum (deși mi-ar plăcea, serios mi-ar plăcea, cum să nu vreau să fiu pe urma lui pas cu pas în Canterbury?)!!!

Am ajuns la întâlnirea organizată de Ada și Dina pur și simplu pentru că mi-am dorit să fiu alături de ele, cele care organizează de un an întâlnirea de pe Facebook, intitulată – Cafeaua de la 10. Ați priceput, da? Ceai – Ada, ciocolată caldă – eu, cafea, luni – Ada și Dina.

Acum că am explicat cine, când (azi) și de ce (vă amintiți? un an etc etc), să spunem și ce s-a urmărit cu această întâlnire. Că mămicile niciodată nu fac ceva numai de dragul de a se întâlni – ele sunt mereu puse pe treabă, mai ales când e vorba despre a le ajuta pe cele care au nevoi serioase. Alături de noi au fost și cele de la Asociația Anais care au mare grijă de femeile supuse abuzului și violenței. Dacă veți citi toate acțiunile în care sunt implicați cei de la Anais (mi se pare foarte interesant că poartă acest nume; știți despre Anais Nin, nu? – *românca* noastră) veți descoperi că există și un centru deschis non stop pentru cele care au nevoie de un refugiu.

Casa INVICTA este un centru de criza pentru primirea femeilor victime ale violentei in familie cu program 24h din 24 h.

  • Gazduire pe perioada determinata
  • Hrana
  • Produse de igiena
  • Consiliere si indrumare sociala
  • Consultatii medicale – medic de medicina generala
  • Consiliere psihologica
  • Indrumare si consiliere sociala

Datele de contact ale Centrului de gazduire “Casa INVICTA” sunt:
Telefon mobil: 0738 752 295
Telefon fix: 0371 471 194
Fax: 0372 878 008
E
-mail: casa.invicta@asociatia-anais.ro

Ca urmare a întâlnirii organizate de Ada și Dina s-au adunat 700 de lei care au fost donați Casei Invicta.

Pentru noi, cele care am fost acolo, au existat două provocări  – am fost puse la treabă, pentru ca nu cumva să uităm că suntem mămici. Una dintre problemele pe care le-am avut de rezolvat a fost să scriem pe o hârtie care a fost cea mai mare provocare pe care am întâlnit-o în educația copilului/copiilor noștri. Nici nu vă dați seama ce dificil poate fi să fii sincer în astfel de momente, pentru că nu întotdeauna cel mai dificil e să-l lași la bunici, când îi apar primii dinți sau când se ceartă cu fratele lui. Și pentru ca totul să fie cât se poate de rotund, am tras la întâmplare din coșulețul cu întrebări și pe grupuri am încercat să dăm nu un răspuns, ci trei (aceasta a fost pretenția gazdelor) la necazurile pe care le-au scris mămicile.

Despre cea de-a doua provocare sper să scrie una dintre celelalte participante 🙂 .

Eu mai adaug doar că am fost foarte încântată de sponsorul 7-th Heaven, ale cărui produse le foloseam și – ca orice persoană vizuală – sunt mereu în al 9-lea cer, nu în al 7-lea când văd culorile pe care le folosesc, atât pentru reclame cât și pentru ambalaje.

La cât mai multe sărbători alături de mămicile dornice să ajute, dar și alături de mămicile în necaz!

 

 

 

0

Scandaloasa poveste a lui Frankie Landau-Banks

Matthew e un tip cu bani, care se îndrăgostește de Frankie. El are umor și e generos, chiar dacă la prima vedere te-ai gândi că, la banii lui, s-ar putea detașa de cei care nu intră în categoria *bogași și frumoși*. Prietenă cu M, F începe să înțeleagă un mecanism de gândire al băieților din gașca lui – și al lui! – fetele sunt drăguțe, putem fi politicoși, dar ele nu au mai mult decât atenția noastră când avem chef de ele. În rest, suntem în haita noastră și nu le acordăm atenție căci – sunt cu puțin mai prejos decât noi. Chiar dacă sunt cu puțin, dar ideea e că sunt! Mai prejos, da? 🙂 Așa că le evităm.

Frankie, puțin întărâtată de această atitudine, dar și de nesiguranța dacă e atrasă de M sau de prietenul lui cel mai bun, Alfa, începe un joc din care dorește să demonstreze că fetele pot manipula și pot conduce o întreagă bătălie în care bărbații sunt doar pioni.

Dacă mă întrebați pe mine 🙂 , jumătate din carte ar putea fi scoasă pentru că se cam tărăgănează intrarea în subiectul propriu-zis, dar dacă oamenii trebuie să scoată un număr de pagini, n-au decât să se întindă pe 297, în loc să rămână la 130…

Subiectul le poate da de gândit atât băieților care cred că fetele sunt niște păpuși Barbie, ca niște legume – pe care le culegi și le lași în frigider, pentru când ți-e foame, apoi închizi ușa, cât și fetelor care, în loc să comunice sau să lase în urmă astfel de băieți, se apucă să concureze, lucru care nu e deloc benefic – pentru viitorul lor, în primul rând, mai ales dacă băieții pot ieși basma curată datorită banilor părinților, iar ele nu prea…

0

Momentul nostru infinit – Lauren Myracle

Pe copertă stă scris de la David Levithan citire: *Una dintre cele mai intense povești de dragoste despre adolescenți pe care le-am citit vreodată.* Nu știu câte povești o fi citit el (vorba aceea: ești cea mai tare din parcare, când parcarea e goală.), dar pentru mine a fost o simplă croială de cuvinte pe scenariul – fata bună, băiatul rău, unde băiatul rău se tot dorește cu fata bună, dar Starrla, fosta lui (nici ea rea prin alegere – că nu era dintre cele cu de toate și voia să fie declarată prințesă, ci aparținea unei lumi triste, din care nu știa cum să iasă!) îl teroriza cu prezența.

Mda, dacă această terorizare ar fi fost mai intensă, dacă ar fi fost repetată la fiecare pagină, poate ar fi avut un fel de acțiune, însă la modul în care a fost descrisă, nu e credibilă.

Un lucru este cert: cartea mi se pare destul de slăbuță, un fel de a bate apa în piuă despre cum se ajunge împreună… Cred că ar fi posibil să te bucuri de o astfel de carte doar dacă nu ai alta la îndemână. Sau, ca să fiu pozitivă, dacă vrei să mai înveți niște exprimări interesante, dacă vrei să cunoști stiluri de adolescenți americani. Dar ca un volum care aduce ceva nou, nu…

E considerată carte 14+. Eu aș pune-o totuși după 16… Dacă vă aventurați să o citiți, veți vedea de ce.

0

Tout en haut du monde – La capătul lumii

Probabil că dorul de-a auzi niște cuvinte în franceză m-au determinat să văd filmul (realizat în 2015), altfel nu-mi pot imagina de ce am reușit să stau să se și termine. Nu că nu ar fi drăguț și nu ar fi subiectul interesant, dar – studiu de caz pe om mare, nu mai zic de cel pe copii mici – am înțeles apoi că tocmai lipsa de strălucire specifică celorlalte desene mă determina să tot refuz vizionarea. Însă am rămas pe metereze, curioasă de întâmplarea în sine și mai ales pentru a observa un aspect care este reprezentativ pentru film – stilul este inspirat de posterele feroviare americane din anii 1940.

Culorile nu sunt sofisticate, nu se varsă niciun pic de sânge, deși e vorba despre un drum neobișnuit, spre Pol, cu ceva pățanii… Eu mă întreb cum de n-am auzit despre această peliculă – a, dar ce întrebare este aceasta? Reclamă se face unui anumit gen de filme nu celor din care poți învăța istorie și geografie 🙂 , ori despre o pasiune pe care o duci la capăt cu prețul vieții sau despre un sentiment pentru bunicul tău, care te împinge să le demonstrezi tuturor că el a dus la capăt ceea ce a început (nu, așa cum râd toți, era numai un visător neputincios!).

Sacha, fetița de 15 ani, nu prea este pe gustul părinților ei, care-i oferă primul bal, iar ea visează să-l repună în drepturi pe Oloukine, bunicul ei, dispărut în încercarea de a revendica Polul Nord pentru Rusia. Întâmplarea se desfășoară în anul 1882 – supărându-i pe părinți, ea fuge de acasă, având asupra ei cerceii de la bunic și amănunte despre călătorie – scrise de mâna lui.

În vreme ce bunicul dorea să pună steagul rusesc la Pol, fetița mai degrabă își dorește să reabiliteze imaginea lui, străduindu-se să găsească nava lui, dispărută. În călătoria ei, învață multe, de la faptul că poate fi înșelată, până la a fi slujnică, pentru că prințesele care nu au unde dormi, dar au un scop, se apucă de treabă, nu stau pe gânduri.

Lumea ghețarilor este plăcută pe canicula aceasta, dar nu numai pentru senzația pe care o creează pentru cel încălzit, ci mai ales pentru grandoarea pe care o redă: iceberg după iceberg, revărsare de umbre și lumini, ceață, crăpături în gheață,  vânturi nemiloase. Și păsări în zbor… 

Un cu totul alt film pentru copii decât cele obișnuite – un adevărat film!

2

O poveste siciliană – Sicilian ghost story

Trailerul mai mult ascunde ceea ce va veni. Mă așteptam la un thriller care se termină prin eliberare. Nu știam nimic despre istoricul filmului și că de fapt este un film-manifest, un mod prin care cele trei țări care l-au realizat au vrut să lupte prin artă contra Mafiei. Abia la final era dată o explicație – filmul este dedicat lui Giuseppe… (adică personajul principal a existat? Am alergat la net și am căutat să înțeleg despre ce este vorba.)

Filmul are bază reală, doar că este realizat sub forma unei povești de dragoste, pentru ca adevărul să fie și mai dureros, și mai trist. Să fie înfiorător. Pentru niște copii de 13 ani, peste care trec apoi 2 ani, să înfrunte lumea absurdă a adulților – fata pe mama ei elvețiancă fără sentimente și băiatul pe cei care au lucrat alături de tatăl său în Mafie – este un blestem. Care poate fi îndepărtat doar prin vis, prin refugiul în imaginație și în scrisori; prin căutare și capitulare – fata capitulează în două forme (prima dată prin îmbrățișarea apei, apoi doar prin îmbrățișarea apei cu privirea).

Băiatul nu poate face nimic altceva decât să îndure. Filmul nu vorbește despre căutările statului, despre implicarea poliției, despre gesturile părinților – mai ales despre atitudinea tatălui, în situația dată (fost participant la activitățile Mafiei și prins, a semnat un acord prin care trăda ce știa – lucru care i-a împins pe ceilalți la gestul batjocoritor de a-i răpi fiul și a-l ține în pădure ca pe un cățel, timp de mai mult de doi ani, după care l-au ucis și l-au dizolvat în acid).

Realitatea, atât cât poate fi lăsată să se vadă, o redă articolul acesta.

Mă întrebam dacă arta este o formă prin care să lupți cu răul. Până la urmă, fiecare departament al statului ar trebui să-și facă datoria pe care o are și atunci s-ar presupune că răul nu ar triumfa. Dar ori undeva este o fisură, ori – chiar și fără fisură – răul se propagă. Poate tocmai pentru că aceasta este natura lui, de rău! Poate pentru că, și dacă europenii propun erosul ca rezolvare, și dacă americanii propun super-eroii ca eliberatori, nu de aici vine salvarea. Nu dinspre oameni, căci răul e mai presus de ei; e doar pactul unora dintre ei cu distrugerea, iar restul trebuie să îndure consecințele.

După ce vezi un astfel de film, singurul lucru pe care ți-l dorești este să fii cinstit, pentru ca să nu provoci celor din jur rău, prin minciunile tale. Dar uneori ești prins în capcană și atunci îți justifici răul cu faptul că ești la mijloc sau te strâng nevoile cu ușa… Nimic nu merită să te determine să perpetuezi răul. Mai bine rupi totul din start decât să îndure cei din jur repercursiunile faptelor tale – fie ele rele sau venite din remușcare.

P. S. Nu-mi place faptul că am folosit de atât de multe ori cuvântul *rău*, dar am preferat să îl aduc în discuție, o dată pentru totdeauna. Nu mai revin asupra lui și de foarte puține ori apare în textele mele. Tocmai pentru că nu mă las biruită de el.