0

Război, fără armă

Aseară am văzut filmul Fără armă în linia întâi.
Sunt multe lucruri de spus, dar cel care m-a impresionat cel mai tare este o amintire… În toiul luptei (unii îi zic gen *Mel Gibson*, eu cred că în război e și mai rău!), am auzit glasul unui doctor care spunea: Când omul e nefericit, nu numai primele două războaie mondiale se dau în el, ci toate războaiele omenirii, la un loc.*
Uitându-mă doar la aceste secvențe și-nchipuindu-mi că e adevărat ce-a spus doctorul respectiv, mi-am dat seama că, de fapt, viața aceasta este o confruntare de războaie umane. Nu vede nimeni câte explozii sunt în tine, că ai picioarele într-o parte și restul trupului în altă parte, că ai vrea să-l scapi pe celălalt de războiul lui, dar tu ești atacat de artileria de pe mare…
Așa cum, atunci când am avut Zona Zoster, am primit lecția a ceea ce înseamnă o emoție – indiferent că era de întristare sau bucurie, organismul meu avea cele mai cumplite dureri, așa am primit certitudinea acum despre războiul la propriu, nu la figurat din interiorul omului….
Toate aceste idei mi-au adus-o aminte pe Nicole – fata de la Eurovision, de când eram mică… Am găsit o versiune interesantă – cântă și ea, traducere de versuri, cântă și românii… Sper să fie eliberate toate inimile măcar de luptele interioare, dacă planeta niciodată nu va cunoaște liniștea din cauza orgoliilor.

Cred că vă va plăcea, dacă veți da curs curiozității să priviți aici.

0

James și Piersica Uriașă – Roald Dahl

În jurul meu, cel mai mult se vorbește despre alte două cărți ale lui: Matilda și Charlie și a lui Fabrică de Ciocolată. Dacă vi se întamplă la fel, eu vă îndrum spre aceasta despre care vorbesc acum pentru că este un manual simplu de depășire a temerilor – potrivit și pentru cei mari, nu numai pentru cei mici. Ceea ce mi se pare interesant la canalele de tv pentru copii și tineret este că li se aruncă (așa cum cade mătreața din părul celebrului fotbalist, în cadrul reclamei!) veselie cu lopata și tot ceea ce se scoate în evidență e partea amuzantă a vieții. De aceea, există mulți care sunt disperați – ei nu trăiesc așa ceva, în clasa lor nu e așa, ei nu pot să-și facă un astfel de cerc… Ia te uită, la 8 ani deja se simt respinși pentru că nu rad ceilalți în hohote la ideile lor, așa cum se tăvălesc în seriale… Că e cineva rănit sau moare… Auuuu, cum de-ai putut să spui despre așa ceva, e o nebunie, nu ai dreptul să explici sau să abordezi un astfel de subiect… Dar dacă-l trăiesc sau dacă au prieteni care-l trăiesc? Ce contează? Haideți să radem în neștire, precum cei care n-au griji, pentru că scenariștii nu le abordează, nu pentru că ei, ca oameni n-ar avea…

Îmi place cartea aceasta pentru că începe cu o realitate grea, pe care scriitorul apoi o și parodiază – poate fi un fel de-a sugera cum trebuie privite lucrurile, poate fi un mode în care te ajută să mergi mai departe… Ce interesant mută el reflectorul de la moartea părinților lui James *o experiență neplăcută pentru doi părinți atat de minunați, dar, dacă ne gandim la consecințe, a fost mult mai neplăcută pentru James decat pentru ei. Nenorocirea lor s-a savarșit într-o clipită. Au murit și au dispărut în exact 35 de secunde. În ce-l privește pe bietul James, el era viu și nevătămat, apoi, brusc, s-a trezit singur și înspăimantat, într-o lume mare și dușmănoasă.*

Modul cum înfruntă James această lume mare și dușmănoasă este descris într-o cărțulie micuță și veselă. Pe parcursul ei multe alte emoții au rezolvare în cele mai creative moduri – și copiii ar trebui să-și lase mintea să inventeze, nu să se plangă de ceea ce nu au sau pentru ceea ce au pierdut.

Cel mai îndrăgit fragment, pentru mine, este cel în care personajele vorbesc despre faptul că ar putea să piardă Piersica, nimic altceva decat *nava* pe care călătoreau și în care erau în siguranță:

Domnișoara păianjen se ridică pe punte cu o privire încantată, dar cu o figură destul de nedumerită:

  • N-o să vă vină să credeți, zise ea, dar de fapt nu se vede nicio stricăciune acolo jos. Piersica e aproape neatinsă. Doar cateva bucățele au fost smulse din ea, ici-colo, nimic altceva.
  • Cred că te înșeli, i se adresă James.
  • Sigur că se înșală, interveni și miriapodul.
  • Vă asigur că nu, răspunse dra păianjen.
  • Dar au fost sute de rechini în jurul nostru!
  • Au învolburat apa umpland-o de spumă!
  • Le-am văzut gurile uriașe deschizandu-se cand se repezeau!
  • Nu-mi pasă ce ați văzut, răspunse domnisoara păianjen. Dar am văzut clar că n-au provocat mari stricăciuni piersicii.
  • Atunci de ce începuserăm să ne scufundăm? întrebă miriapodul.
  • Poate că nu ne scufundam, sugeră bătrana lăcustă verde. Poate că am fost cu toții atat de înspăimantați încat pur și simplu ne-am imaginat doar.

Poate că este clipa ca unii dintre copii să învețe că spaimele lor sunt doar în imaginația lor. O pot face citind James și Piersica Uriașă.

2

Cum să eliberezi artistul din tine

de Julia Cameron. Editura Paralela 45.

Este cartea pe care o citesc acum, dintre cele achiziționate de la targ. Este o carte pentru care veți simți mare recunoștință, parcurgand-o. Într-un fel, e adresată artiștilor sau celor care simt fiorul artei în ei, dar nu au curaj să-l manifeste. De fapt, aceasta îi e destinația 🙂 . Însă mai mult ca sigur este un bun antidepresiv și pentru cei care se joacă doar cu cifre și nu vor schimba niciodată cariera… Este un soi de terapie.

Dacă primele două capitole sunt efectiv plictisitoare, neinteresante – din cauză că tot explică și tot explică și iar explică despre metodă, dar nu intră în subiect! – ceea ce urmează este fascinant.

Eu am subliniat-o din trei în trei randuri, așa că nu mă pot opri la un citat anume, care să demonstreze cat de importantă este pentru cei ce vor să treacă de etapa *fac ce trebuie* spre etapa *îmi place asta*…

Aș vrea însă să vorbesc despre ceea ce m-a impresionat cel mai mult: ideea că cel mai mare rău nu-l provoacă tovarășii de joacă toxici, cei care dau cu noroi în tine pentru că te-ai apucat de artă sau cei care te ceartă că pentru artă ai renunțat la patimile pe care le împărtășeați în comun. Aceștia sunt cei pe care îi distingi de la distanță – sunt de dat, nu de păstrat și, de dragul și pofta de a crea, îi îndepărtezi.

Cei mai dificili sunt zăpăcitorii – și recunosc, am avut dificultate în a accepta acest cuvant cu sens negativ pentru că piesa mea de teatru preferată e o comedie pe care nu am mai regăsit-o din adolescență: Zăpăcita de la ora 5… Și pentru că îmi place să mă recomand cu titlu de zăpăcită și pentru că în mintea mea zăpăceala e o chestie absolut veselă și de dorit…

În vreme ce zăpăcitorii din viața artiștilor sunt ca micul jder care-a provocat pana de curent la minunata tehnologie de 26 km de sub pămant, din Geneva, Generatorul de particule – ei bine, acestuia nimeni nu-i poate juca o festă teroristă că acolo e pază, nu glumă, dar un animal blănos, micuț și drăgălaș, a reușit

Zăpăcitorii rup contracte și distrug planuri: vin cu două zile înainte de nunta ta și așteaptă să fie serviți cu umilință.

Zăpăcitorii așteaptă tratament special: Își gătesc o dietă specială într-o casă plină de copii flămanzi și nu fac nimic să-i hrănească.

Zăpăcitorii nu iau în seamă realitatea ta: sunt cei care te sună la miez de noapte că vin să le dai ceva ce nu găsești, te pun să cauți acel ceva și apoi nu mai vin să-l ia.

Zăpăcitorii îți cheltuie timpul și banii: îți cer să-i întampini la aeroport cand ești în programul de muncă, pentru că nu au bani de taxi. De bilet de autobuz au, dar confortul lor nu e asigurat de autobuz, ci de imposibilitatea ta de a pleca de la lucru.

Zăpăcitorii îi învrăjbesc pe cei cu care au de-a face.

Zăpăcitorii sunt experți în învinovățiri.

Zăpăcitorii fac circ, dar nu unde trebuie.

Zăpăcitorii urăsc orarele, mai puțin pe al lor.

Zăpăcitorii detestă ordinea.

Zăpăcitorii tăgăduiesc că ar fi astfel…

Citind descrierile acestor persoane, nu e cine știe ce să descoperi că ai în jur – și încă mulți – de felul acesta. Cel mai crunt este cand te descoperi tu însuți zăpăcitor și realizezi că nu ai făcut-o intenționat și că ești într-un anumit domeniu, dar nu în toate, însă acel domeniu este foarte agasant pentru cei din jur…

Hm… Cartea aceasta ar trebui citită acum, nu pusă pe o listă de *vreodată*. Ea ar rezolva o groază de probleme, nu numai între oameni, ci mai ales între tine și tine… Și ți-ar mai oferi și o sumedenie de exerciții de creativitate…

Felicitări Paralela 45 pentru achiziție! 🙂

 

 

2

Depresia (5)

*Dacă-i marți, e Belgia* – era titlul unui film *de pe vremea mea*. Dacă e sfarșit de săptămană, e soluția antidepresie. Nu de alta, dar artiștii sunt cei care suferă foarte mult de acest lucru – și, din concluziile mele, cei ce scriu un blog sau citesc blogurile altora sunt măcar nițeluș 🙂 artiști.

Sugestia de azi se află aici.

Umorul e, pană la urmă, cea mai bună armă împotriva depresiei, iar creativitatea este cea mai sigură metodă pentru dezmorțirea disperării…

1

Depresia (3)

Gandește-te pentru 2 minute – pe ceas! – care sunt motivele pentru care ești supărat, manios, morocănos. Cate s-au strans? Pentru fiecare, alocă 3 *minute de soluție*: ce aș putea face să scap de acest *ghimpe*?

Descrie soluția în trei pași.

De exemplu: nu am loc de muncă.

A. îmi scriu c.v.-ul și îl depun la cat mai multe firme, fără să-mi pese de reacția lor. Eu fac asta!

B. caut printre prietenii mei persoane care au avut aceleași probleme și mă interesez cum anume au ieșit din ele – acest lucru mă ajută și să rup tăcerea – pentru că depresivii se izolează și aceasta le adancește starea negativă și mai mult, dar și să am o idee realistă asupra vieții (nu sunt singurul care trece prin astfel de momente!).

C. mă înscriu la un curs – gratuit sau care costă atat cat pot eu să-mi permit, care să-mi dea o nouă calificare.

Revenind la cerința esențială: găsește motivele pentru care ești supărat.

Eu cred că, oricum, nu există om care să aibă mai mult de 5 motive, dar să zicem că sunt astfel de persoane 🙂 . Mai cred și că cele 20 sigur nu se pot găsi toate în 2 minute, iar tu trebuie să te oprești după 2 minute, lăsand restul pe altă zi!

Astfel, dacă ești cel mai nefericit om de pe pămant și chiar toată durerea omenirii e pe spatele tău, pentru prima zi caută soluții doar pentru primele 3. Apoi ocupă-te de fiecare dintre pași, pentru că, dacă tot ai atatea necazuri, ce mai ai de pierdut, dacă te străduiești să faci lucruri bune pentru binele tău?

2

Depresia (2)

Adolescenții au impresia că în viață e totul sau nimic. Așa credeam eu cand am ajuns la liceu: dacă nu m-am îndrătostit de niciun coleg *din prima*, n-o să fie nimic între noi. Ei bine, în clasa a 12, după ce ne văzusem de atatea ori la ore, în pauze și în afara liceului, unul dintre colegi a început insistent să stea pe langă mine. Insistența lui era foarte bine țintită: o fată care se simte centrul atenție pică repede în plasă 🙂 . Eu spuneam: *Am schimbat ruta și am văzut la librăria cutare nu știu ce frumusețe.* A doua zi la mine pe birou era lucrul respectiv. Eram în mijlocul orei de biologie, cu geamurile deschise, de cald și eu îi șoptesc prietenei mele: *ce-aș manca niște paleuri!* Și cavalerul se ridică ușor din bancă, se așază la fereastră, trece un picior peste pervaz, pe al doilea (da, eram la parter – desigur!!! de la etaj nu cred că o făcea!!! 🙂 ), se aud pașii lui alergand prin curtea liceului, la dus, la întors, se văd mainile cățărandu-se pe pervaz, se aude un pasait, colegul nostru de langă geam ia punga cu paleuri și-l ajută să urce, iar îndrăgostitul se așază la locul lui, rugandu-i pe ceilalți să-mi treacă din mană în mană bunătățile… (Nu întrebați despre profa de biologie – era una dintre acele profesoare care nici nu te fascinează cu materia, nici nu se uită la tine în timpul orelor, stă doar cu spatele la clasă și cu creta pe tablă, fascinată de materia ei, dar absolut nepricepută să te prindă cu predarea  ei!!! 🙂 S-au mai petrecut multe evadări de acest fel, pentru pofte din cele mai diferite, iar ea nu a sesizat niciodată lipsa nimănui!)

Ei bine, Revoluția din *89 ne-a prins în clasa a 12 și după ce ne-am întors din vacanța de iarnă, am primit un cadou mare,  cu de toate: dulciuri, fructe, jucării. Pe ursulețul cel mai drăgălaș, unul delicat, portocaliu, îmbrăcat cu o hăinuță galbenă cu picățele maro, era scris: Te iubesc. Sin.

Am aflat că toate acele bunătăți erau aduse de cumnatul lui pentru fiul său, adică pentru nepotul prietenului meu, da?, dar el furase din toate și pentru mine 🙂 : *Că ce știe ăla de 9 luni despre jucării! Tu te bucuri mai mult de ele!* 🙂

Am avut colecție de 150 de ursuleți, pe care i-am dat în stanga și în dreapta, imediat ce am terminat liceul – unul singur am păstrat. Pe cel portocaliu.

Și zilele acestea, cand pregăteam mutarea, cand nu aveam unde pune toate lucrurile, oricat de dragi îmi erau, am decis să dau din colecția care între timp se refăcuse: atunci l-am strecurat și pe ursulețul bătran în sacul cu jucării pe care Furnica Minunica l-a folosit ca să realizeze cele 71 de cutii pentru Shoe Box.

Odiseea ursulețului continuă: Minunica îi spală semnătura prietenului meu (îl chema Sorin și mie-era lene să-i zic tot numele așa că luam doar prima literă și ultimele două), scrie Ana și merge să ofere acest dar unei fetițe care, împreună cu 5 frați ai ei, își caștigă singuri existența, părinții fiind un fel de copii ai lor, nu protectorii lor.

Am spus toată povestea aceasta lungă pentru o concluzie simplă: ești deprimat? Uită-te în jurul tău de două ori: prima dată în casă! Sunt foarte multe lucruri de care nu te-ai despărți, pe care nu le-ai da, însă nici nu le folosești. Eu aveam ursulețul de cați ani? 25! Nici copilului meu nu i l-am dat să se joace cu el, nici apoi nu mi-a trecut prin cap să renunț la el… Cate lucruri aveți de 25 de ani? Nu v-a ajuns să vă bucurați de ele? Sunt unele și de 30, 40, dar chiar și de 10 sau 8, care și-au făcut datoria față de voi. Nu vă mai spun nimic, iar pe alții i-ar bucura, bucuria lor făcand ca depresia voastră să-și ia traista la plimbare și să plece în bejenie la altă casă, pardon, 🙂 în altă inimă.

După ce priviți și vedeți ce e de dat, priviți pentru a doua oară și vedeți cui să dați. Din ceea ce am avut eu de dat, Minunica a făcut mai multe categorii de daruri: pentru Shoe box, pentru un așezamant, pentru oamenii străzii, pentru un orfelinat…

Depresia fuge de la oamenii preocupați de oameni. Dar se ține ca scaiul de oile lui Moromete, dacă suntem preocupați doar de noi înșine. Depresia e dată și de anumite procese fiziologice, dar pe langă medicamentele necesare, uneori, emoțiile pozitive vindecă mai sigur decat chimicalele… Ori a fi bun aduce o emoție pozitivă pe care nici a primi ceea ce ți-ai dorit de-o viață nu ți-o poate da!

Rețea antidepresie de azi este bunătatea prin renunțarea la ceea ce ai din belșug pentru a oferi celor care au nevoie de așa ceva.

(Minunica îmi povestea că pusesem chiar și o pereche de șosete mai ponosite pe care i le-a oferit unui copil mic de pe stradă… care avea doar adidași pe piciorul gol, în vreme ce afară erau 3 grade. Cand mi-a arătat poza cu picioarele în sfarșit fericite ale micului copil, mi-am dat seama că, și dacă-mi dădea cineva un palat, nu eram așa de încantată: palatul trebuie îngrijit, dichisit, cere un anumit statut și o anumită zbatere pentru a-l întreține; pe cand faptul că cel mic spune: *sunt calde acum picioarele mele* te determină să înțelegi că nu 7 camere contează, ci să fie și cei din jurul tău fericiți.)

 

 

 

8

Depresia – trucuri de sangvin (1)

Am citit acest articol despre geniile cu ceva probleme 🙂 .

De cele mai multe ori se rostește cuvantul *depresie*. O, da, cei care sunt pe val acum nu sunt afectați de așa ceva – s-ar putea spune. Dar, surpriză… cei care erau cuprinși de depresie erau celebri! Așa că depresia bate la ușa oricui; nu neapărat pentru nefericirea ta – poți avea și o moștenire genetică de acest tip.

Cateva jocuri interesante pentru cei care s-au săturat de pastile, dar și de plans, pentru cei deschiși la creativitate, pentru cei care vor totuși să încerce ceva, chiar dacă pare… altfel decat ei înșiși.

  1. Ia literele numelui tău și cu fiecare găsește 3 cuvinte pline de îmbărbătare. Te cheamă Ilenuța (să zicem!)

Iubire, iertare, irezistibil

Licurici, luminos, luptător

Energie, elan, extaz

Nebunatic, năstrușnic, (mai căutați și voi)

Unic, urale, unitate

Țel (descoperiți prin dicționar! 🙂 )

Amic, alinare, ambiție

Cu fiecare alcătuiește o propoziție al cărei subiect este numele tău urmat de *este* și apoi trăsătura găsită, cum ar fi … Ilenuța este iubire…

2. Găsește trei animale foarte vesele pe care le apreciezi și uită-te la cate un filmuleț cu ele, după care fă bine și prostește-te ca ele… Dacă la ele îți place umorul, gandește-te că și oamenilor le place umorul tău, așa că e normal să-l cultivi.

3. Alege o zonă a lumii în care ți-ar plăcea să trăiești. Gandește-te de ce și scrie pe o hartie. Alcătuiește în casa ta o astfel de zonă, în care să colecționezi toate lucrurile care ar reprezenta ceea ce-ți place ție acolo. Cand ești trist(ă), evadează în acel spațiu.

4. Caută cel mai reprezentativ cuvant pentru inima ta, care ar începe cu fiecare literă a alfabetului.

De exemplu:   A – adăpost

B – binecuvantare

C – credință, curaj, cămin

D – dragoste

Cu fiecare dintre ele alcătuiește o poveste din doar trei propoziții, în al cărei personaj principal să fii tu.

Ne mai auzim și săptămana viitoare cu astfel de idei; deoarece depresia este cea mai întalnită boală a societății, eu vreau neapărat să-i ajut pe cei în necaz. Mi-am propus să le fiu de folos 🙂 *celor mulți*. Nu, nu *mulți, da* proști*, ci *mulți și depresivi*!!!

Succes la transformare!