3

Blonda atomică – fugi de ea!

Faceți-vă un serviciu: scutiți și banii, economisiți și timpul. Nu vă pierdeți vremea cu filmul acesta. Rămâneți cu impresia incitantă pe care o face clipul de reclamă și atât. Nu mai scormoniți. Finalul previzibil este cel mai simplu dintre toate neajunsurile. Masochiștii s-ar putea să găsească ceva plăcere în scenele de bătaie, dar te învăluie straturile de râs din sală când se folosesc tirbușoane, chei în obraz și alte chestii, cu care îi pui la pământ pe cei care sunt fără număr, fără număr, iar tu rămâi în picioare. Cum se spuneau poante cu Chuck Norris, în curând se vor spune cu blonda atomică pentru că totul nu numai că pare ireal, dar pare de prost gust.

Da, știu, am fost contrazisă de mulți când am mai făcut antireclamă unor filme în care joacă mari actori. E părerea mea și mi-o susțin. Să adaug ceva: oricine are dreptul la o gafă în viața sa profesională, cu atât mai mult când e personaj principal și producător.

Acum, dacă vreți un lucru bun, în afară de faptul că filmul e plin de clișee… Se poate discuta cu cine nu știe istoria comunismului despre acea perioadă. Cum fiul nostru are peste 18 ani am putut merge împreună (limita e de 15) și, de vreme ce nu a înțeles nimic din subtilitatea istoriei, din cauza derulării rapide a bătăilor), am avut 2 ore de discuții istorice după.

Dar puteți evita să dați bani și să vedeți o banalitate cu sânge, ținând pur și simplu o carte de istorie în față.

Asta-i părerea mea, a celei care și-a dorit să vadă filmul și-a insistat să-l vadă chiar la premieră – de ce? Pentru că am fost atrasă de reclamă! Care e dulce și incitantă într-un mod copilăros, pentru ca apoi să ți se ia de faze penibile.

Anunțuri
0

EVENIMENT & proiecție în exclusivitate

  •  Prelegere „Traumele timpurii” & proiecția celebrului documentar „In Utero”!

     Știați că istoria noastră de viață începe încă înainte de naștere? Că din momentul concepției suntem profund influențați de materialul genetic? Știați că trauma poate fi transmisă de la o generație la alta?

     Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei va organiza joi, 6 iulie 2017, o prelegere despre traumele timpurii și cum acestea ne influențează viața. Evenimentul va fi susținut de conf. univ. dr. Diana Vasile și va avea loc la sediul ISTT din Str. Giacomo Puccini nr 8A. În premieră pentru România, în cadrul evenimentului va avea loc proiecția documentarului IN UTERO!

    Evenimentul va fi deschis de conf. univ. dr. Diana Vasile, președinte ISTT, care va susține prelegerea „Traumele timpurii”, o incursiune de 30 de minute într-o lume a cărei explorare a căpătat în ultimii ani din ce în ce mai mult sens.

    „Se vorbește tot timpul despre trauma. Este peste tot în jurul nostru, fie că vrem să o recunoaștem, fie că nu. Dar prea puțin se discută despre cauzele traumei. De unde vine ea, cât de adânc este îngropată în genetică, cum sau dacă se transmite de la o generație la alta. Primul pas spre vindecare este, de fapt, înțelegerea acestui fenomen.”, este de părere conf. univ. dr. Diana Vasile, președinte ISTT.

    Prelegerea va fi urmată de proiecția unuia dintre cele mai așteptate filme documentare: „In Utero”. Realizat în anul 2015, în Statele Unite, în regia lui Kathleen Man Gyllenhaal, filmul urmărește impactul pe care viața intrauterină îl are asupra dezvoltării noastre. Timp de 100 de minute, veți fi în contact cu unele dintre cele mai abilitate voci la nivel mondial – cercetători, medici și psihologi. De la ei veți afla cum experiențele trăite de noi în perioada intrauterină ne modelează propriul viitor. Documentarul In Utero dovedește clar că este știintific posibil ca efectele unui eveniment traumatic să fie transmise de la o generație la alta prin modificări asupra genelor.

    Filmul este subtitrat în limba română, iar ISTT este unic deținător în România al drepturilor de difuzare a documentarului „In Utero”.

    Mai multe despre renumitul film „In Utero” puteți vedea aici: https://youtu.be/Rtt-62U9XYs

    Detalii despre eveniment și achiziția biletelor sunt disponibile și aici:

    https://www.facebook.com/events/1827968637518584/

     

0

Per Olov Enquist – Cartea despre Blanche și Marie

A fost cartea pe care am citit-o în cele 3 ore cât l-am așteptat pe soțul meu la complexul Vulcan, să-și termine filmările, pentru a putea apoi pleca spre Slatina. O aveam în geantă și mi-am imaginat că o voi termina, că timpul îmi va fi de ajuns, însă m-am înșelat. Deși  are doar 200 de pagini, nu se citește ușor pentru că întâlnești în ea orori la care nu te-ai aștepta. Spre deosebire de Pia Degermark, a cărei carte tocmai o terminasem, Per Olov Enquist nu e un om care suferă și-și scrie experiența, ci un talentat scriitor de ficțiune de tip documentar. Pia D era o femeie, o mamă, era o persoană care-și depăna amintirile. Enquist este cel care ia trei jurnale ale unei individe din care a rămas doar un tors, la înmormântare și aduce în atenția noastră viața acesteia, în strânsă legătură cu … Marie Curie, celebra deținătoare a două premii Nobel.

O carte dură, brutală, despre ceea ce însemna femeia înaintea primului război mondial; ce reprezenta ea ca studiu de caz, în spitalul de boli nervoase al profesorului Charcot și ce reprezenta ea în laboratorul de studiu, care scotea la iveală noi elemente chimice. O mamă de fată nu trebuie să scape această carte. Trebuie să o citească în așa fel încât să poată să o discute cu ea, ca preadolescentă sau adolescentă.

Când fiul meu era în clasa a 3-a, am fost într-o excursie cu clasa lui, iar 3 fete – imaginați-vă câți ani aveau acele fete! – l-au înconjurat pe unul dintre băieții din clasă – la câtă psihologie știți, cât de capabil ar fi fost el de așa ceva? – și l-au rugat să se culce cu el, că vor fi sclavele lui toată viața, dacă le face asta. Eram acolo, le-am auzit și m-am crucit. Trei fete de 9-10 ani, se milogesc de un țâșt-bâșt să le facă ceva ce ele nici nu știu ce înseamnă, până la urmă – pentru că dacă ar ști ar mai amâna puțin, până se vor putea bucura de aceasta!

Repet: cartea lui Enquist este greu de digerat emoțional. Dar credeți-mă e mai bine să trăiești experiențele negative prin personajele acestea de roman, care au existat și au purtat toate poverile, decât să le iei tu asupra ta sau să le trăiască fiica ta.

Iar cartea este un răspuns pe care îl așteptam de mult, de pe când citeam cărțile de literatură ale adolescenței mele, de pe când nu înțelegeam ce era cu istericele și epilepticele despre care scriau, în mod deosebit, francezii… În caz că vreuna dintre noi ar aluneca vreodată spre astfel de *meleaguri ale gândurilor* sau faptelor, avem modelul îngrozitor și ne întoarcem cumințele spre logica, raționamentul și respectul de sine despre care ne vorbește epoca noastră.

3

Articulo(-)ruginoza

Proful de spinning: Aveți grijă de articulații. Asta nu e vreme pentru blugi tăiați, nici la genunchi, nici mai sus, nici mai jos. Și cu atât mai puțin de pantaloni până la gleznă, fără șosete sau cu șosete discrete 🙂 . Și nu uitați de extremități: acoperite și mai ales încălzite.

Articulații și extremități. Nu uitați că nu sunteți roboți, ci aveți niște încheieturi care, dacă încep să scârțâie, vă fac să chițăiți. De durere.

#MSMdelaSecom #Articuloruginoza #MSM750mg #parentingpr #secom #secomromania #articulatii #viatadeblogger #menssanaincorporesano #stildeviata #viatasanatoasa #momblogger #blogger #catalogulprovocarilormoderne

0

Blanka la KINOdiseea, 2016

La filmul Blanka am vrut să mă uit mai mult dintr-o emoție, cum că numele ei seamănă cu al meu. Cei peste 11 ani pot să o vadă pe Blanka furând, mințind, dar mai ales pot fi gata să plângă în momentul în care ea va lipi pe pereți anunțul: Caut mamă pentru 30.000 pesos.

Cei care aveți mame și vă bat la cap pentru note sau pentru teme, cei care aveți mame și le povestiți cum a fost la școală, cei care vă bucurați ieșind cu ele în oraș sau de faptul că vă însoțesc la spital, când sunteți operați, nu știți să apreciați o mamă, dar ea, care avusese o mamă alcoolică, dispărută cu un bărbat… habar n-avea ce este îmbrățișarea și își dorea din toată inima un singur lucru: să simtă iubirea unei mame.

Urmărind filmul m-am întrebat dacă i-am dat destulă iubire fiului meu, dar este o întrebare absolut prostească pentru că da, nu am avut jucării scumpe, nu am avut tehnologie pentru el, dar zilnic făcea tabele și listuțe cu modul în care să-I mai învăț o emoție, să-l ajut să se exteriorizeze, să poată să se bucure de iubire și să dăruiască.

Fata care la început invidia copiii pe care-i luau vedetele când mai trăgeau câte o fugă prin țările sărace este luată doar de un bătrân orb și are parte de multe probleme. Evident că le ghiciți – ce pot fi? Să i se fure banii, să fie vândută ca marfă umană, să … Ideea e că ultima secvență pe mine m-a surprins și de aceea spun eu că sfârșitul poate fi mai bun decât un întreg film sau decât o întreagă carte – decizia de final poate să fie mai impresionantă decât orice dialog dintre filosofi.

Pentru că nu avea mamă, iar o mamă este cea care-ți descoperă sau te ajută să-ți descoperi talentele, Blanka nu-și cunoștea valoarea, însă la sfârșit inclusiv lucrul acesta se rezolvă.

Filmul merită văzut, chiar dacă a fost filmat în Manila și veți vedea sărăcia lor, care poate vă va indispune că seamănă atât de mult cu unele județe de-ale noastre.

 

1

Orice accident este stupid

Nouă ni se pare că doar ceea ce trăim noi este ciudat, dificil. Dar pe cât de oribil este să mori în accident de mașină pentru că un cârlig de macara agață podul de traversare de pe DN1 și-l prăbușește peste tine, la fel de stupid este să cazi într-o pivniță deschisă în magazin – cine se poate aștepta ca într-un market să fie un beci și trapa acestuia să fie deschisă… Lumea merge uitându-se pe rafturi, nu pe unde calcă.

În localitatea Comarnic, înainte de cele trei chioșcuri unde se vând produse de patiserie și celebra pâine de Comarnic, este un magazin alimentar, cu de toate. Adică nu poți spune că e mic. Dar ca să aibă de toate, trebuia să poată ține undeva alimentele – și le depozitează în acest beci de unde se aduc, din când în când, în funcție de cerere. Ei bine, în acel depozit a căzut prietena mea, care încerca să ajungă la un măr; visase la el de la București.

Salvarea a făcut o oră din Sinaia până la noi, în contextul în care nu era trafic. A, ne și uitaseră, a, da, vor veni!

Directorul magazinului a fost de-un tupeu fantastic – numai că nu era gata să ne facă natantoale pentru că nu știm să mergem pe aerul creat de o pivniță fără capac.
Ei, și? Li s-a întâmplat și angajatelor mele și n-au mai făcut atât caz. În niciun caz nu au chemat Salvarea… Ha, ha, ha… Auzi la ele, au chemat Salvarea pentru faptul că au căzut în cap de la 2,5 metri…

Magazinule din Comarnic, pe partea dreaptă cum mergi spre Sinaia, oricând ți se pot întâmpla accidente și ție. Și, ca orice accident, și acela poate fi stupid!

1

Nu (sunt)!

N-am învățat să fiu manioasă. Poate par; dar de fapt sunt dezamăgită.

Nu sunt furioasă. Sunt doar descurajată pentru că lucrurile nu ies bine.

Nu sunt enervată. Sunt doar indignată că nu pot face ce e corect.

Nu sunt mofturoasă. Sunt doar tristă că nu se ține cont și de mine.

Nu sunt nepăsătoare, ci doar am căzut pe ganduri cu privire la ce va urma.

Nu sunt nerăbdătoare. Sunt doar obosită.

Nu sunt în niciun fel cum par a fi, celor care nu mă cunosc, de aceea pentru ei, mai degrabă, nu sunt!