Archive for the ‘Despre Durere’ Category

Per Olov Enquist – Cartea despre Blanche și Marie

A fost cartea pe care am citit-o în cele 3 ore cât l-am așteptat pe soțul meu la complexul Vulcan, să-și termine filmările, pentru a putea apoi pleca spre Slatina. O aveam în geantă și mi-am imaginat că o voi termina, că timpul îmi va fi de ajuns, însă m-am înșelat. Deși  are doar 200 de pagini, nu se citește ușor pentru că întâlnești în ea orori la care nu te-ai aștepta. Spre deosebire de Pia Degermark, a cărei carte tocmai o terminasem, Per Olov Enquist nu e un om care suferă și-și scrie experiența, ci un talentat scriitor de ficțiune de tip documentar. Pia D era o femeie, o mamă, era o persoană care-și depăna amintirile. Enquist este cel care ia trei jurnale ale unei individe din care a rămas doar un tors, la înmormântare și aduce în atenția noastră viața acesteia, în strânsă legătură cu … Marie Curie, celebra deținătoare a două premii Nobel.

O carte dură, brutală, despre ceea ce însemna femeia înaintea primului război mondial; ce reprezenta ea ca studiu de caz, în spitalul de boli nervoase al profesorului Charcot și ce reprezenta ea în laboratorul de studiu, care scotea la iveală noi elemente chimice. O mamă de fată nu trebuie să scape această carte. Trebuie să o citească în așa fel încât să poată să o discute cu ea, ca preadolescentă sau adolescentă.

Când fiul meu era în clasa a 3-a, am fost într-o excursie cu clasa lui, iar 3 fete – imaginați-vă câți ani aveau acele fete! – l-au înconjurat pe unul dintre băieții din clasă – la câtă psihologie știți, cât de capabil ar fi fost el de așa ceva? – și l-au rugat să se culce cu el, că vor fi sclavele lui toată viața, dacă le face asta. Eram acolo, le-am auzit și m-am crucit. Trei fete de 9-10 ani, se milogesc de un țâșt-bâșt să le facă ceva ce ele nici nu știu ce înseamnă, până la urmă – pentru că dacă ar ști ar mai amâna puțin, până se vor putea bucura de aceasta!

Repet: cartea lui Enquist este greu de digerat emoțional. Dar credeți-mă e mai bine să trăiești experiențele negative prin personajele acestea de roman, care au existat și au purtat toate poverile, decât să le iei tu asupra ta sau să le trăiască fiica ta.

Iar cartea este un răspuns pe care îl așteptam de mult, de pe când citeam cărțile de literatură ale adolescenței mele, de pe când nu înțelegeam ce era cu istericele și epilepticele despre care scriau, în mod deosebit, francezii… În caz că vreuna dintre noi ar aluneca vreodată spre astfel de *meleaguri ale gândurilor* sau faptelor, avem modelul îngrozitor și ne întoarcem cumințele spre logica, raționamentul și respectul de sine despre care ne vorbește epoca noastră.

Articulo(-)ruginoza

Proful de spinning: Aveți grijă de articulații. Asta nu e vreme pentru blugi tăiați, nici la genunchi, nici mai sus, nici mai jos. Și cu atât mai puțin de pantaloni până la gleznă, fără șosete sau cu șosete discrete 🙂 . Și nu uitați de extremități: acoperite și mai ales încălzite.

Articulații și extremități. Nu uitați că nu sunteți roboți, ci aveți niște încheieturi care, dacă încep să scârțâie, vă fac să chițăiți. De durere.

#MSMdelaSecom #Articuloruginoza #MSM750mg #parentingpr #secom #secomromania #articulatii #viatadeblogger #menssanaincorporesano #stildeviata #viatasanatoasa #momblogger #blogger #catalogulprovocarilormoderne

Blanka la KINOdiseea, 2016

La filmul Blanka am vrut să mă uit mai mult dintr-o emoție, cum că numele ei seamănă cu al meu. Cei peste 11 ani pot să o vadă pe Blanka furând, mințind, dar mai ales pot fi gata să plângă în momentul în care ea va lipi pe pereți anunțul: Caut mamă pentru 30.000 pesos.

Cei care aveți mame și vă bat la cap pentru note sau pentru teme, cei care aveți mame și le povestiți cum a fost la școală, cei care vă bucurați ieșind cu ele în oraș sau de faptul că vă însoțesc la spital, când sunteți operați, nu știți să apreciați o mamă, dar ea, care avusese o mamă alcoolică, dispărută cu un bărbat… habar n-avea ce este îmbrățișarea și își dorea din toată inima un singur lucru: să simtă iubirea unei mame.

Urmărind filmul m-am întrebat dacă i-am dat destulă iubire fiului meu, dar este o întrebare absolut prostească pentru că da, nu am avut jucării scumpe, nu am avut tehnologie pentru el, dar zilnic făcea tabele și listuțe cu modul în care să-I mai învăț o emoție, să-l ajut să se exteriorizeze, să poată să se bucure de iubire și să dăruiască.

Fata care la început invidia copiii pe care-i luau vedetele când mai trăgeau câte o fugă prin țările sărace este luată doar de un bătrân orb și are parte de multe probleme. Evident că le ghiciți – ce pot fi? Să i se fure banii, să fie vândută ca marfă umană, să … Ideea e că ultima secvență pe mine m-a surprins și de aceea spun eu că sfârșitul poate fi mai bun decât un întreg film sau decât o întreagă carte – decizia de final poate să fie mai impresionantă decât orice dialog dintre filosofi.

Pentru că nu avea mamă, iar o mamă este cea care-ți descoperă sau te ajută să-ți descoperi talentele, Blanka nu-și cunoștea valoarea, însă la sfârșit inclusiv lucrul acesta se rezolvă.

Filmul merită văzut, chiar dacă a fost filmat în Manila și veți vedea sărăcia lor, care poate vă va indispune că seamănă atât de mult cu unele județe de-ale noastre.

 

Orice accident este stupid

Nouă ni se pare că doar ceea ce trăim noi este ciudat, dificil. Dar pe cât de oribil este să mori în accident de mașină pentru că un cârlig de macara agață podul de traversare de pe DN1 și-l prăbușește peste tine, la fel de stupid este să cazi într-o pivniță deschisă în magazin – cine se poate aștepta ca într-un market să fie un beci și trapa acestuia să fie deschisă… Lumea merge uitându-se pe rafturi, nu pe unde calcă.

În localitatea Comarnic, înainte de cele trei chioșcuri unde se vând produse de patiserie și celebra pâine de Comarnic, este un magazin alimentar, cu de toate. Adică nu poți spune că e mic. Dar ca să aibă de toate, trebuia să poată ține undeva alimentele – și le depozitează în acest beci de unde se aduc, din când în când, în funcție de cerere. Ei bine, în acel depozit a căzut prietena mea, care încerca să ajungă la un măr; visase la el de la București.

Salvarea a făcut o oră din Sinaia până la noi, în contextul în care nu era trafic. A, ne și uitaseră, a, da, vor veni!

Directorul magazinului a fost de-un tupeu fantastic – numai că nu era gata să ne facă natantoale pentru că nu știm să mergem pe aerul creat de o pivniță fără capac.
Ei, și? Li s-a întâmplat și angajatelor mele și n-au mai făcut atât caz. În niciun caz nu au chemat Salvarea… Ha, ha, ha… Auzi la ele, au chemat Salvarea pentru faptul că au căzut în cap de la 2,5 metri…

Magazinule din Comarnic, pe partea dreaptă cum mergi spre Sinaia, oricând ți se pot întâmpla accidente și ție. Și, ca orice accident, și acela poate fi stupid!

Nu (sunt)!

N-am învățat să fiu manioasă. Poate par; dar de fapt sunt dezamăgită.

Nu sunt furioasă. Sunt doar descurajată pentru că lucrurile nu ies bine.

Nu sunt enervată. Sunt doar indignată că nu pot face ce e corect.

Nu sunt mofturoasă. Sunt doar tristă că nu se ține cont și de mine.

Nu sunt nepăsătoare, ci doar am căzut pe ganduri cu privire la ce va urma.

Nu sunt nerăbdătoare. Sunt doar obosită.

Nu sunt în niciun fel cum par a fi, celor care nu mă cunosc, de aceea pentru ei, mai degrabă, nu sunt!

21 de zile pentru uitare

Cele mai multe căutări care vin pe blogul meu sunt întrebări de felul … *L-am pierdut, ce mă fac?* sau *Nu pot uita…*

Lucrez de ceva vreme la un material care se vrea un ajutor pentru persoanele care au trecut printr-o perioadă dificilă și vor să uite de umilința, tristețea, emoțiile negative încercate… Multe dintre ganduri îmi aparțin, altele vin din ceea ce am citit, de aceea produsul finit aparține umanității, nu va fi vandut sau dat pe sub mană.

Rugămintea mea este ca cei?cele ce au trecut prin așa ceva și ar avea un cuvant de zis într-un asemenea domeniu delicat, să-mi scrie pe despresufletulmeu@yahoo.com, eu vă ofer ceea ce am scris pană acum, evident, brut, nu este o mare operă de artă, la care puteți adăuga oricat și îmi trimiteți înapoi, ca să vedem cum se pot îmbina…

Curs gratuit despre doliu in cazul tinerilor

Citește ce ai nevoie, comentează, spune mai departe

În atenția celor care lucrează cu tinerii – copii și adolescenți

INVITAȚIE la curs practic de 3 ore pe tema “Tehnici și abordări pentru sprijinirea tinerilor după un deces în familie

În fiecare școală întâlnim copii și adolescenți care au pierdut un părinte, bunic, un frate sau un prieten, uneori în mod neașteptat sau violent. Aceste tragedii pot genera schimbări majore în comportament:   scad atenția la ore și nivelul de implicare și apare riscul de auto-agresiune, bullying, abuz de droguri sau alcool.

Invităm profesorii, consilierii școlari, asistenții sociali și alți profesioniști care lucrează frecvent cu copii și tineri la un curs gratuit de 3 ore. În perioada 1 – 11 septembrie 2015 vom derula 5 serii și vă puteți alege grupa în funcție de disponibilitate.

Agenda cursului:

  1. Manifestări naturale și motive de îngrijorare privind nevoile și problemele adolescenților și tinerilor care au pierdut pe cineva apropiat.
  2. Tehnici de intervenție pentru a susține tinerii în perioada de doliu.

Durata formării: 3 ore, cu pauză de cafea asigurată de organizator.

Număr de participanți în grupă: 15-20 persoane

Locația: București

Formator: Daniela Sima, psihoterapeut cu experiență în lucrul cu familiile aflate în dificultate.

La finalizarea programului, participanții vor primi o diplomă de participare.

Condiții înscriere la curs: 

  1. Să fiți angajat(ă) într-o instituție din București unde lucrați frecvent cu copii, adolescenți sau tineri
  2. Să aveți motivația de a sprijini familiile aflate în dificultate după un deces.

ÎNSCRIERE: Trimiteți un email pe adresa mihaela@planurideviitor.ro până pe 20 august 2015 și atașați un Curriculum Vitae.

Detalii: Mihaela Vlad, manager de proiect. Telefon: 0745.55.66.02.

Asociația “Există viață după doliu!”, în parteneriat cu Universitatea Româno-Americană, implementează în București, în perioada 1 mai 2015 – 30 aprilie 2016 proiectul “Succes în viață pentru tinerii cu un singur părinte – program integrat de susținere psihologică și profesională”, finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România.  Scopul proiectului este de a îmbunătăți accesul la servicii sociale oferite familiilor monoparentale, prin crearea unei  comunități unde tinerii și părinții pot găsi sprijin psihologic, material, social și soluții la problemele lor.

Beneficiarii direcți ai proiectului sunt:

  1. peste 100 de tineri cu vârsta între 15-25 ani care au pierdut recent un părinte. Ei vor primi consiliere psihologică, psihoterapie de grup și sesiuni practice pentru dezvoltarea încrederii în sine și găsirea primului loc de muncă (dacă doresc).
  2. 100 de părinți supraviețuitori, care vor participa la grupuri de sprijin adaptate nevoilor.
  3. 100 de profesori consilieri, asistenți sociali, reprezentanți din ONG-uri și alți profesioniști care lucrează cu aceste familii.