0

Future of Media, 2017

Future of Media, conferinta dedicata celor mai noi tendinte in media, digital si marketing, revine pe 23 noiembrie, la Ramada Parc Hotel, Bucuresti. Cea de-a cincea editie a conferintei se va desfasura pe parcursul unei zile intregi si va aduce mult know-how cu relevanta locala, idei noi si abordari proaspete in marketing si mediul online.

PATRU SESIUNI

New and old challenges for marketers – o privire asupra modului in care se schimba media, ce influenteaza consumatorul si mai ales care este impactul digitalului in comunicarea dintre brand-uri si clientii lor.
Major trends with big impact in marketing world – o sesiune despre lumea tendintelor actuale, influentate de diversitatea media, de cresterea canalelor digitale si de provocarile actuale ale oamenilor de marketing si media de pe piata locala.
Behind the scenes of highly creative digital campaigns – o interpretare a creativitatii in era digitala, pusa in scena de actorii unor campanii inedite.
How to run a succesful influencer marketing campaign – o discutie despre cum alegem influencerii, cum ii integram in campanii si care este rolul lor in mixul de comunicare.

Future of Media te provoaca sa vii cu mintea deschisa la un eveniment consistent, unde sa iti actualizezi baza de cunostinte pentru 2018 si sa gasesti idei inedite pentru noi campanii. 

VORBITORI RECUNOSCUTI

Evenimentul reuneste specialisti din arii diverse, precum: online publishing, advertising, digital, pentru a expune provocarile si oportunitatile industriei, cele mai noi tehnologii din domeniu si impactul lor asupra modului in care se vor desfasura campaniile in 2018.
Printre vorbitorii acestei editii se numara: Gabriela Lungu (Wings Creative Leadership Lab), Anca Ungureanu (UniCredit Bank Romania), Valentin Suciu (Jazz Communication), Alina Cinciulescu (Global Records), Denisa Mirea (Avon Romania si Moldova), Andreea Lupu (Starcom), Lorand Balint (Platypus Group), Dragos Stanca (Thinkdigital), Laurentiu Dumitrescu (Digital Star), Raluca Kisescu (Creative Marketing Strategist). Lista completa a speakerilor, precum si programul sunt disponibile pe www.futureofmedia.ro

INSCRIERI

Inscrierile la acest eveniment se pot face direct pe site. Bloggerii beneficiaza de participare gratuita, prin completarea formularului disponibil pe site-ul oficial.

Anunțuri
0

NaNoWriMo 2017 – debut

Când m-am gândit ce proiect aș putea realiza în acest an, pentru ce anume m-aș strădui și ce anume m-ar motiva să mă mobilizez, nu am știut ce să răspund. Până în momentul în care am cunoscut o desenatoare care m-a întrebat dacă n-aș vrea să lucrăm împreună – din vorbă în vorbă am ajuns la ideea unei cărți cu 365 de povești scurte pentru cei mici, cu desenele de rigoare. Așa da, mi-am zis, aceasta este o provocare. Una atât de mare încât cred că voi fi gata să nu mă las, să fiu perseverentă, chiar dacă nu voi avea niciun cuvânt scris dinainte. Și mai ales în ciuda faptului că eu scriu doar povești de 1500 de cuvinte, îmi este greu să restrâng povestea… Iar poveștile mele au dialog, nu sunt doar o zicere de la un capăt la altul… Am dat o tură prin dicționarul limbii române și am căutat cele mai interesante cuvinte, fiecare cuvânt însemnând câte un subiect de poveste. Am găsit vreo 226, destul de multe, dar nu de ajuns. 🙂 În plus, nicio idee despre intrigă sau personaje.

Priveam în gol, deci într-o parte, pentru că în fața mea era computerul, și nu mă puteam concentra, când ochii mi-au picat pe telefon, care era deschis pe Instagram și au apărut niște desene realizate de un danez. El cerea oricui are curajul să trimită o poveste după imaginile pe care le oferea; sincer, imaginile nu aveau ceva atractiv pentru mine – aveau prea multă ironie pentru gustul meu. În mod normal, nu le-aș fi luat în seamă, dar provocarea mi s-a părut mare: să scriu o scurtă poveste… să scriu o scurtă poveste…

Am început, încet-încet, să concentrez în cât mai puține cuvinte ceea ce vedeam și, după vreo 10 încercări, mi-am dat seama că pot face povești de 130-150 de cuvinte, chiar și din lucruri care nu mă atrag, cu atât mai mult – m-am încurajat eu! – voi reuși când ideile mi se vor părea interesante.

Eu nu cred că e ceva la întâmplare pe pământul acesta – nici dintre bucuriile noastre, nici dintre tristețile noastre… Ce anume a făcut ca exact în momentul în care eu nu mă consideram în stare să îndeplinesc un anume lucru, cineva din Danemarca să deschidă și să arunce în eter pentru prima dată în viață acele schițe? Cum de eu, care nu petrec prea mult timp pe Instagram, am fost chiar atunci lângă telefon și cum de am reacționat atât de rapid – pentru că, de regulă, evit când e vorba despre ceva atât de revoluționar (pfuuu, imaginile chiar nu erau pe gustul meu!!!).

Așa că sunt fericită pentru că, în clipa potrivită, am primit exact ce aveam nevoie, iar acum țes de zor poveștile pe care trebuie să le am la sfârșitul lunii noiembrie. Mda, și dacă voi avea mai mult de 130 de cuvinte la un subiect, m-am gândit să fac un fel de poveste-serial, așa că tot voi reuși! Da, mi-am propus să reușesc!

Țineți-mi pumnii, iar voi, cei care scrieți, încercați totuși să veniți alături de noi, la NaNoWriMo! Nu veți regreta.

Deviza lui este:

Having a deadline + people helping you get there = a finished creative project.

Da, da, haideți cu noi!!!

0

Webstock, 2017

Vineri, 29 septembrie, începând cu ora 8, începe Webstock, 2017.
Si anul acesta Webstock este organizat in doua sesiuni si sase micro-conferinte care se vor desfasura in paralel. Cele doua sesiuni vor aduce pe scena eroi din online si offline care prin povestile lor vor oferi audientei o doza de inspiratie. Micro-conferintele sunt un maraton de noutati si de inovatie in online si abordeaza urmatoarele teme: Influencer Marketing, Blogging, Instagram, Best practices, New digital ideas, Visual marketing.

Cred că lucrul cel mai important, pentru cei care nu participă, din diferite motive, dar și-ar dori să știe despre ce este vorba este că:

Evenimentul va putea fi urmarit online pe www.webstock.ro, incepand cu ora 09:00. 

Gala Webstock Awards
La final de zi va avea loc Gala Webstock Awards, cea mai importanta competitie din online-ul romanesc, in cadrul careia vor fi premiate proiectele din mediul digital care s-au remarcat in ultimul an prin creativitate si originalitate.

Speakerii #webstockro
La fel ca in fiecare an, Webstock reuneste pe aceeasi scena profesionisti din cele mai diverse domenii, oameni care exceleaza in activitatatile pe care le desfasoara si care au dobandit o vizibilitate crescuta datorita online-ului. Lista completa a speakerilor este disponibila pe www.webstock.ro.  

În funcție de ceea ce vă interesează puteți alege, deși eu cred că e un fel de festival, un fel de desert să stai și să-i asculți pe toți, fiecare având experiența lui de împărtășit și domeniul lui – pe care, chiar dacă nu-l stăpânești, îl poți înțelege, cu această ocazie.
Personal, abia aștept ca în prima parte să-l urmăresc pe actorul Marius Manole, iar în cea de-a doua să intru într-un univers care nu are nimic de-a face cu stilul meu, condusă de Ionuț Budișteanu – informatician și inventator. Doctorul Cătălin Cirstoveanu, șeful secției de la Terapie Intensivă Marie Curie este, însă, de departe, preferatul meu.

Ce va fi, vom vedea și vom putea discuta apoi pe larg. Important este să nu uitați: Evenimentul va putea fi urmarit online pe www.webstock.ro, incepand cu ora 09:00. 

0

Ce e cu Moartea?

Editurile de copii care se respectă caută cărți *grele*. Personajele trebuie să fie din familii destrămate, din familii cu boli grave sau chiar să aibă boli incurabile. Au ajuns la concluzia că cei mici trebuie învățați să trăiască, nu numai să viseze la prinți și sirene.
Nu știu ce povești sau poante le spuneți copiilor sau nepoților, dar eu mi-am amintit astăzi de-o poantă ardelenească pe care tata ne-o spunea încă de la 5 ani. O repeta pentru că vedea că ne distrăm când o zice – avea umor, dar, sincer!, eu râdeam și de cele două lucruri fantastice la care mă gândeam apoi, când rămâneam singură.


Ei bine, poanta: O bătrânică a auzit că o caută Moartea, pentru că i-a sosit ceasul. S-a gândit ea unde ar putea să se ascundă de Moarte: la câmp, ar găsi-o, chiar și la spital ar găsi-o, la horă în sat, ar găsi-o, la magazin, desigur. A, gata, s-a prins unde nu ar căuta Moartea, așa că și-a luat pe ea un pantalonaș scurt și un tricou și s-a dus la grădiniță. Se prostea ca și când ar fi copilaș. A venit ora mesei și stătea pe băncuță, alături de ceilalți mititei, molfăia mămăligă cu brânză și smântână, când se deschide ușa și în pragul ei apare Moartea. Se uita Moartea zâmbind la fiecare piticot, apoi înaintează către băbuța noastră, o mângâie pe creștet și-i zice:
– Ce faci tu aici, puișor?
– Pap, răspunde băbuța, să fie cât mai credibilă.
– Ei bine, papă, mamă, papă, că pe urmă mergem tai!
(Pentru cine nu știe, *tai-tai* se zice în Ardeal la *la revedere*, în general la despărțire, mai ales când ești micuț.)


Îmi imaginam scena și eram impresionată de șmecheria băbuței – chiar așa, cum să ajungă Moartea la grădiniță, nici n-ar trebui să-i treacă prin cap lucrul acesta, dar și de realitatea că Moartea nu poate fi înșelată – ești tu inteligent și încerci să te strecori, dar vine după tine că are coordonatele tale puse în gps.


Mie niciodată nu mi-a fost teamă de moarte, acum, cu atât mai puțin, dar nu trăiesc numai eu, neînfricata, pe acest pământ, ci multe alte miliarde, dintre care unii copii foarte mici, care nu pricep ce este moartea, se tem sau se luptă zi de zi cu ea.

Editurile care se respectă caută astfel de cărți, pentru a-i ajuta pe copii. Oare cine le scrie?

0

Povești pentru tot anul – editura Corint

Copertă cartonată, turcoazul care te învăluie din toate părțile, titlul ademenitor… Cartea pare prietenoasă la prima vedere și cred că poate fi, dar numai după o anumită vârstă. Nu vă imaginați că aceste povestiri se potrivesc pentru cei de 2, 3, 4 ani pentru că vă înșelați. De peste tot apar vrăjitori, zmei și alte făpturi ciudate, în unele locuri totul devine amuzant, dar s-ar putea ca, până să apară amuzamentul, să vă treziți că aveți copii cu obsesii sau cu temeri. Unele povești sunt mai degrabă înșiruiri de lucruri fără logică, italienii care au scris cartea s-au bazat mult pe imaginația copiilor și pe efectul obținut de penibil, însă acest lucru se poate să-i fascineze pe copii după ce trec de 6 ani.

Dacă nu mă credeți, luați cartea și faceți o încercare. Citiți-i copilului de 2, 3, 4 ani o poveste și apoi vedeți care este consecința.

(Să vă redau totuși un fragment: *A fost odată un căpcăun furios, pentru că avea mereu dureri de burtă. Așa că, în loc să pape la micul dejun o pereche de frățiori la cuptor sau la cină, o friptură de bebeluș cu cartofiori, era obligat să se sature cu ierburi și rădăcini fierte.* Și tot așa… Decideți cui citiți asta!)

Însă, dacă îi lăsați pe copii să se apropie de ea la 6-7 ani, s-ar putea să descoperiți că stupiditatea ideilor din povești le îmbogățește imaginația sau ineditul situațiilor îi face să-și dezvolte simțul umorului. Stările de teamă despre care se tot vorbește în fiecare episod – pentru că se pare că e o carte care vrea să-i vindece pe cei mici de anumite spaime! – ar putea fi uitate, dacă autorii reușesc să intre în inima copiilor (asta rămâne de văzut, dacă cei mici se lasă copleșiți de rezolvările care-s mai degrabă magice decât de transformare personală, de devenire a unui personaj puternic!).

Cartea este împărțită fără o mare logică în patru capitole – pe anotimpuri (nu că ar arăta ceva din schimbările din natură sau ar vorbi despre lunile fiecărui anotimp). Are desene din abundență, s-ar putea ca cei mici prima dată să o folosească drept material de inventat povești, până când sună ceasul ca să ajungă să cunoască acele povești.

Un lucru inedit este că la finalul unor povești se face un fel de concluzie a întâmplării, de data aceasta în versuri. Unele sunt mai reușite, altele mai puțin reușite, dar ideea e că acest aspect aduce un plus cărții.

Dacă este folosită la timpul potrivit, cartea Povești pentru tot timpul anului se va număra printre preferatele copiilor.

2

Povești la telefon – Gianni Rodari

Când cauți o carte și întorci lumea pe dos pentru a o găsi, trebuie să fie foarte bună ca să nu te dezamăgească, nu? Dar cum e când cauți un autor care se pricepe bine, bine la creativitate, abia îi găsești cartea care să te învețe să fii cât mai năstrușnic… și apoi îi găsești una dintre cărțile prin care el demonstrează că nu e numai profesor, ci și specialist?

Cam așa a fost cu Rodari. Văzându-i poveștile, am pus repede mâna pe ele pentru a vedea dacă e chiar atât de bun pe cât te învață pe tine să fii. Acum, ce să zicem și noi, el a trăit începând cu 1920…

Vă dați seama cam când și-a scris opera și cam despre ce ar putea fi vorba. Așa că eu am o propunere pentru părinți: luați-vă copiii în oraș când mergeți să cumpărați cărți din care vreți să le citiți. S-ar putea să aveți surpriza să nu le placă ceea ce le aduceți acasă.

Sau dacă ești mătușă …. Mai bine mergi pe varianta unui cadou-card la o anumită librărie decât să-i cumperi o maaaaare carte despre care ai auzit tu, dar care să nu-l prindă niciun pic pe copil.

Am observat copii care n-au reacționat la cărți ridicate în slăvi pentru ca apoi să tresară la lucruri banale, pe care alții le-ar fi trecut cu vederea. Și la bibliotecă luați-vă copiii cu voi ca să-și aleagă cărțile, nu le alegeți voi, pentru că știți de la colega X, care este o închipuită, cum că cele mai tari cărți sunt … M, N și Q…

Cât despre poveștile lui Rodari, concluzionez:

  • fiind foarte scurte, sunt multe la un loc
  • uneori, apare același personaj, alteori, dai de unul pe care n-ai să-l mai întâlnești niciodată (și-o să-i simți lipsa – exact, puteți să-i puneți pe copii să inventeze povești cu acel personaj!)
  • n-au desene ca să încânte ochiul (deși la început i se aduce un elogiu încântător desenatoarei, pe parcursul cărții imaginile alb-negru nu sunt cine știe ce)
  • subiectele sunt reprezentative pentru anii în care a trăit autorul, nu vă imaginați inorogi și vampiri, dar veți da de clopote transformate în tunuri, căci, na, războiul al doilea tocmai devenise istorie
  • subiectele sunt vizionare – încălzirea globală, dar și retro – un fel de parabolă despre Samson (care, însă, nu o are pe Dalila, ci trei frați răutăcioși…)
  • unele dintre ele se termină în coadă de pește, 🙂 dar cum copiilor le plac sirenele pot să fie foarte încântați pentru asta.

Eu vă las două pasaja – uite-așa, de delectare:

  1. Într-o anumită țară, pentru încălcarea legii erai pedepsit… dând patru palme jandarmului. Dacă greșeala era involuntară, se dădeau doar două.
  • Dar e nedrept, e groaznic, a ripostat băiețelul care greșise fără să vrea și acum avea de dat două palme jandarmului.
  • Bineînțeles că e nedrept, bineînțeles că-i groaznic. Ba chiar e atât de îngrozitor, că lumea, ca să nu fie silită să pălmuiască bieți oameni fără vină, se ferește să încalce legea. Hai, dați-mi două palme și altădată să fiți mai atent.
  • Dar eu nu vreau să vă dau nici măcar un bobârnac, mai bine vă dau o mângâiere.
  • Dacă-i pe-așa, încheie jandarmul, va trebui să vă însoțesc până la graniță.

Astfel a părăsit băiețelul cea mai amabilă lume cu putință. (*Țara fără vârfuri*)

2. Orice copil, când vine pe lume, are întreaga lume a lui și nu trebuie să dea pe ea nici măcar un bănuț, trebuie doar să-și suflece mânecile, să-ntindă mâna și s-o ia. (*Orașul Stockholm de vânzare*)

0

Cum să scriu o carte?

Atenție, de regulă nu povestesc o carte, de data aceasta, datorită scopului urmărit, dau foarte multe amănunte. Așa că, dacă vreți s-o citiți fără să știți care e pasul următor, închideți articolul. Însă ceea ce urmăresc eu acum este să arăt un mod de a citi o carte în vederea concluzionării elementelor esențiale ce te ajută să-ți dai seama cum e scrisă.

Nu-i așa că nu ați înțeles nimic? 🙂 Nici eu, până nu am ajuns la capitolul trei al cărții Roșu rubiniu – Kerstin Gier, de unde am început să găsesc mici bilețele galbene, pe care erau scrise nu mai mult de 20 de cuvinte – rezumatul a ce urma să vină și stilul cum era abordată enigma: cine a citit înaintea mea și-a pregătit serios tema: ce tre* să cuprindă un capitol ca să fie bine scris și să merite să fie publicată cartea 🙂 .

Redau toate bilețelele pentru a observa ce înseamnă să fii pasionat de ceva și cât se poate reduce totul la esență.

Ce se întâmplă în cele 2 capitole pentru care nu există bilețele mă străduiesc eu să dau detalii și sper că la fel de succint ca cititoarea dinaintea mea: La fiecare 10 minute, Lady Arista, bunica, întreabă dacă Charlotte a avut vreun simptom. Se așteapta călătoria ei în timp, dar prima care are amețelile prevestitoare plecării este verișoara ei pe care nimeni nu o lua în seamă, Gwendolyn.

capitolul 3: primul salt în timp; pe stradă, în drum spre magazin

capitolul 4: viziunea mătușii Maddy; salt în timp; dulapul din casă, ascunzătoarea (acuzată de furt)

capitolul 5: salt în timp la școală; se vede pe ea însăși, kiss (oare ce-o fi asta? 🙂 dar așa scria! 🙂 )

capitolul 6: îi spune mamei și merg la Temple. Dezvăluire: e născută pe 7 octombrie. (deci ea urma să fie eroina principală, nu presupusa Charlotte)

capitolul 7: La Temple. Dl. George, Dl. White, Falk de Villiers,

capitolul 8: al patrulea salt în timp (camera întunecoasă). I se ia sânge. Croitoreasa îi face haine

capitolul 9: nașterea ei, chestii dubioase. contele. Lucy și Paul au furat cronograful, ca să se termine odată cu povestea asta! sfatul mamei.

capitolul 10. salt în timp cu cronograful (cel de-al doilea, da?, primul, cel important țineți minte că era furat de cei doi 🙂 ) ; perioada rococo (hainele de la madame Rosinni)

capitolul 11. contele S.G. Miro. Rakoczy. Șovin.

capitolul 12. întrebarea lui Rakoczy despre Transilvania 🙂 🙂 (vreți să citiți cartea?). Sunt atacați pe drum

capitolul 13. investigațiile lui Leslie. (prietena eroinei principale 🙂 ). Dl Whitman află că Leslie e informată.

capitolul 14 (nu are bilet, ce ne facem? Care o fi explicația pentru care lipsește? O fi căzut când am împrumutat cartea de la bibliotecă sau nu i-a plăcut cititoarei?) Spun eu: pregătiri pentru plecarea lui Gideon și a lui Gwendolyn cu cronograful.

capitolul 15. află clar misiunea lor; în vizită la străbunica ei; se întâlnesc și cu Paul și Lucy. Magia corbului? (foițele pe care începe să scrie sunt albe, cred că cele galbene s-au terminat sau i se par mai potrivite acestea pentru că se apropie deznodământul și adevărul se scrie negru pe alb)

La Epilog, niciun amănunt, dar nu mai dau nici eu. Poate totuși n-ați priceput mare lucru și vă apucați să citiți cartea.

Oricum, trebuie să recunoașteți că un astfel de rezumat îți dă posibilitatea să vezi pe ansamblu cam ce cuprinde un capitol de 10-15 pagini, să înțelegi cum trebuie să împarți tensiunea, cum și când să aprinzi fitilul… Studiind ce au făcut alții, ajungi să înțelegi cum trebuie scrisă o carte pentru a potența tensiunea, pentru a arunca în joc personajele în așa fel încât să fie cârlig la momentul când se pare că nu mai e nimic de făcut…

A citi astfel o carte e mai de folos decât multe dintre cursurile cu 1.500 de lei de pe piața românească… 🙂 Formați-vă singuri!