0

Camp NaNoWriMo 10 iulie 2017

Fără a rămâne în urmă cu numărul cuvintelor, trebuie să recunosc, nu mai reușesc să ajung la nicio concluzie cu povestea pe care doream să o aduc la viață. Seamănă prea mult cu Biblioteca Domnului Lemoncello și are prea puțin din Formidabilul Freak, pentru a mai avea curaj să mai cred în talentul meu 🙂 . Așa apar întrebările și așa se înfiripă neîncrederea. E totuși timpul pentru încurajare.

Poet Amanda Lovelace

Experiencing a bout of writer’s block? All poets (and artists of every kind!) get stuck every once in a while, even the greats. Whenever my inspiration well runs dry, I take a step back from writing about my own life experiences and try to find inspiration elsewhere.

Don’t forget: Poetry can be about anything, and you can find poetic beauty in every kind of writing. Instead of writing from your own perspective, try writing a poem or passage from the point of view of someone—or something—else. Your creative juices will be flowing in no time.

0

Camp NaNoWriMo 9 iulie 2017

Ideile pentru a schimba ceea ce ți-ai propus pot veni în cele mai ciudate moduri. Spuneam că mă tot învât în jurul cozii și personajele vorbesc, vorbesc, dar nu acționează. Trebuia să pornesc la drum, da? Trebuia ca un motiv serios să-l țină în priză pe eroul principal pentru că altfel, la cât de dificile sunt încercările, ar avea de făcut două lucruri:

  • să fugă fără să se mai uite înapoi
  • să-și batjocorească instructoarea, executând exact inversul decât ceea ce-i cere ea.

Da, ce anume ar trebui să determine un răsfățat să se supună unor chestii deloc plăcute? Am căutat între amintiri, am privit chipurile oamenilor (eram într-o sală publică, unde ne cunoșteam în proporție de 90%) și deodată un râs de copilaș s-a auzit. Probabil că era ca un pachet în care îmi fusese livrată informația ori un cornet din care a ieșit ideea înșurubându-se în mintea mea.

Inspirația nu vine numai la birou. Poate fi adusă (de) oriunde. Copilul acela nu va ști niciodată din ce zbucium intens m-a salvat.

🙂 Și nici nu cred că-l va interesa. 🙂 Și sunt convinsă că nu i se va părea că a făcut mare lucru, cu atât mai mult cu cât nu a fost intenționat. Deci Cineva de dincolo de el a lucrat la rezolvare.

Astăzi author Maurene Goo ne ajută să descoperim un instrument important pentru organizarea timpului de scriere. Nu aveți altceva de făcut decât să vă înscrieți pe site (ultimul link) și veți beneficia de el.

This year, I finally had to draft an entire novel for the first time in my life. Gone were my casual word count goals. I had to finish this thing. Luckily, one of my writing pals, fellow YA author Morgan Matson, introduced me to my now-favorite writing trick: The 30-minute sprint (similar to the Pomodoro technique).

You write for 30 minutes, then take a 5-10 minute break. It’s just enough time to get some words down, but feels bite-sized and totally doable. The little break is a dangling carrot, too. I drafted my entire novel this way and it was incredibly helpful.

 

Try doing some 30-minute writing sprints with a break in between. You can use the NaNoWriMo Word Sprint tool to keep track of your time, or even create a group Word Sprint with your friends and writing buddies!

Succes.

0

Camp NaNoWriMo 8 iulie 2014

Vorbesc despre lucrul acesta pentru că puțini cunosc despre el, unii se tem că nu ar face față la așa ceva, alții nu se simt în stare să comunice cu oamenii care scriu, ca și ei, cu gândul că oricine le e superior.
Eu știu un singur lucru: este loc de oricine în lumea literelor, așa că încercați să luați legătura cu cei care organizează aceste trei luni de muncă asiduă: aprilie, iulie și noiembrie.
Camp NaNoWriMo is nothing without you, our incredible participants. Today, Claire Marino, a fellow Camper and member of the Young Writers Program, offers you some pep:
I was thirteen when I stumbled upon NaNoWriMo. I was looking for an outlet that would help me tap into my inner creativity, and I found one. But, a month? A full thirty-day month to commit to her writing project is a pretty big commitment for a thirteen-year-old kid in the middle of one of the most demanding months of the school year.
As I considered participating, I felt unqualified, unsure, and afraid. Everything around me was already taking a turn for the crazy. Why would I willingly throw myself into the center of another time-consuming adventure?
Roadblocks of self-doubt confronted me. Truth is, I’m still just about as “qualified” to write a novel as I am to operate heavy machinery. Which is to say, not at all. These obstacles almost stopped me from turning my writing from a hobby to a passion.  But who creates the qualifications for what exactly makes a writer? Who decides whether or not I am capable? Well, I decided, I do.
November soon arrived, and through a whirlwind of uncertainty, I decided to throw my cares away and leap into my story. After all, what’s the worst that could happen? I could either win and make significant progress on a story I really cared about, or not win and be proud to have tried something new.
I spent that month with my hands glued to my  keyboard, and my mom spent the month telling me to stop writing and go to sleep already. I spent every school day itching to get home and write, and every spare moment fantasizing about the story that couldn’t stop bleeding from my fingertips.
By the end of the month I was thoroughly exhausted. I had reached my goal with time to spare and kept going. I felt like I was flying, like I was on fire, like nothing could stop me. The second November ended, I found myself wishing for another session to start. Little did I know April Camp was just a few months away.
If I hadn’t participated in that first NaNoWriMo, I would still consider my passion for writing just another hobby. If I hadn’t taken the leap that November, I wouldn’t have had the courage or mind to keep creating throughout the increasing pace of life.
Looking back, I can honestly say that if I didn’t have a NaNoWriMo session every few months, I would not still be writing. Sometimes life just takes over, and you need an opportunity like NaNoWriMo to push you back into the habit of writing.
If there is one idea that always gives me the motivation to write, it’s this: You are the only person that has and ever will exist with a voice quite like yours, which is such a beautiful thing. No one can tell a story quite the way you can. No one can create quite the way you can. You are the only one who can tell your story.
All it takes is one leap of faith to turn your writing hobby into something bigger, to prove to yourself that you are capable of doing much more than you might think. Take a leap this month. Work towards a writing goal that’s right for you. What’s the worst that can happen?
0

Camp NaNoWriMo 7 iulie 2017

Fiecare scriitor cu programul lui; în care intercalează scrisul! Cred că sunt foarte puțini care au șansa să trăiască doar din scris. Și îi bănuiesc de mare tristețe, dacă nu ies și ei la o ciocnire cu mulțimea în autobuz (de unde să-ți iei personajele 🙂 ), ori de o mare singurătate, dacă nu au colegi pe care să-i întâlnească zilnic.
Poate că minunatele personaje sunt interesante, dar, vorba Angelei Similea, *dar viața, dar viața, noi cum ne-o trăim?* .
V-ați alcătuit vreodată propriile citate despre ce înseamnă să scrieți și cât de mult înseamnă aceasta pentru voi, indiferent de locul de muncă pe care îl aveți?
„Today I abandon old habits, procrastination, overwhelm, and self-sabotage in exchange for new, more positive habits, consistent action, acceptance, perseverance, and self-love.”
Author Heidi Heilig
Have you eaten lately? Rested? Taken time to relax and let your mind wander? Sometimes we get so focused on putting words on the page that we forget to take care of ourselves. But remember, those words come from inside you, and if you’re empty, you’ll have a very hard time trying to be productive!
Prepare your writing ritual. When are you most creative? Are you a morning person? Do you feel the words at your fingertips after you’ve had a cup of coffee? Figure out what helps to put you in a productive head space, and make sure to get your affairs in order for this Saturday.
1

Human Harvest – documentarul despre donatorii involuntari ai Chinei

O injecție cu potasiu te ține într-o somnolență oarecare; nu constituie o anestezie. Efectul ei durează 20 de minute (eu nu numai că nu am intrat într-o stare de letargie după ea, dar nici n-am dormit toată noaptea care i-a urmat!). Doctorii care prelevează anumite organe spun că au nevoie de cel puțin 30 de minute pentru a face operația. Prizonierii pe motiv de conștiință (cei care nu cred în comunism, ci sunt adepți ai Falun Gong – pentru că sunt și altfel de întemnițați, dar aceștia sunt cei pe care îi vor autoritățile exterminați!) sunt folosiți ca donatori pentru cei ce practică turismul medical.

Dar un organ de la o persoană moartă nu este eficient, așa că se procedează după cum am arătat mai sus pentru a se lua organe vii, fremătânde. Ce se întâmplă cu cei ținuți 20 de minute sub influența potasiului și apoi se trezesc – pentru încă puțină vreme, căci apoi se vor stinge de tot?

Un doctor a fost chemat să scoată organele unui împușcat. În China sunt împușcați mulți, din multe motive, iar ceea ce le-a aparținut cândva din corp nu le mai aparține (adică, de fapt, omului în China nimic nu-i aparține, ci totul e al statului!). Doar că în acel caz, cel puțin omul nu simte nimic.

Doctorul care povestește ce i s-a întâmplat este disperat că a făcut toate astea: omul era împușcat în dreapta, nu în stânga (deci nu în inimă), în așa fel încât să fie incapabil să se miște, dar încă în viață, pentru ca prelevarea să se facă de la un viu, nu de la un mort…

Unui plătitor i se aduc poate și 8 rinichi, dacă nu e compatibil cu primii 7…

Da, nu cred că trebuie să mai povestesc. E oribil. Vă invit să descoperiți amănunte despre aceste crime.

Amănuntele acestea m-au determinat să ajung la o concluzie plină de furie:

Noi susținem China să fie putere mondială prin plăcerea de a o folosi ca sclavă

În dezbaterea de după cele două filme vizionate, Gina și Adrian Sturdza au venit cu informații care mai de care mai cutremurătoare.

Există un site dedicat filmului, care vă invită la comunicare.

Un articol care descrie pe larg ideile din film și din cele două cărți traduse în română de Gina Sturdza, găsiți aici.

Mai multe linkuri care pot fi consultate, aici.

P.S. Jiang Zemin, cel care era la conducerea Chinei în 1999, când s-a luat decizia salvării pe bani frumoși a bolnavilor din alte țări, era cel care a venit cu ideea îndreptărilor tunurilor împotriva studenților chinezi pentru înăbușirea răscoalei lor. Oare unde a făcut studiile dumnealui? Ați ghicit, în țara noastră. Dacă veți citi cele două cărți Recoltarea sângeroasă și Organele statului, veți afla și ce se poate face pentru a lupta împotriva unor astfel de nebuni care conduc lumea, prin disponibilitatea de a-i sacrifica pe alții. *Ce se poate face* este un fel de a zice: ideea e că măcar suntem mulțumiți că ne-am străduit să punem puțin umărul, chiar dacă lucrurile nu se pot îndrepta pentru că sunt mult prea multe interese în joc.

Despre ele vorbesc tot cele două cărți. Care chiar trebuie citite.

2

Atelier de Scriere – Iulie fără plastic

13 iulie.

Biblioteca Emil Gârleanu.

De la ora 10 la 17.

Vă aștept între aceste ore pentru a vorbi despre scriere și reciclare. Evident, și pentru a scrie. 🙂

Pot participa toți copiii de la 8 ani în sus. 🙂
Creativitate și zâmbet să aduceți, că restul oferă biblioteca.
Întrebările sau ideile sunt binevenite.
P.S. Cei mici pot veni cu jucăria preferată pentru a scrie povești despre ea și jucăriile celorlalți. Nu vă temeți să le aduceți – eu voi veni cu 10, sper să avem loc în autobuz. 🙂

Cei mari pot aduce cartea preferată, pentru a descoperi împreună cel puțin 3 lucruri de excepție pentru care această carte îi impresionează.

#iuliefaraplastic

2

Camp NiNoWriMo 6 iulie 2017

Scriitorii mai înceți pot scrie 800 de cuvinte pe oră, cei care au viteză la împușcarea tastaturii reușesc să aștearnă 1600 de cuvinte pe oră. Concluzia este că în 55 de ore se pot realiza 50.000 de cuvinte. Vă dați seama că, dacă cineva ar putea scrie 8 ore pe zi, 7 zile pe săptămână, într-o săptămână și-ar termina porția de 50.000 de cuvinte, norma de la NaNoWriMo – pentru că, în cadrul campurilor, fiecare în parte îți stabilește ținta, care poate consta în cuvinte, dar și în paragrafe, fraze, pagini etc… Nu există nicio îngrădire. Fiecare cum se cunoaște… Iulie este deci posibilitatea cuiva de a-și antrena mâna, pentru a se pregăti de NaNo din noiembrie. Despre Nano am mai scris și aici . Experiențele mele din noiembrie și aprilie.
Limita de 50.000 de cuvinte reprezintă scheletul unei cărți. Dacă se mai adaugă 20.000-30.000, se obține un roman, în concepție americană.
Acum, trebuie să fim realiști: scrii 8 ore pe zi dacă ești secretară și ți se dictează sau găsești un manuscris și-l transcrii. Dar ca să compui la comandă 8 ore este puțin probabil. Dacă ar fi așa de ușor, fiecare dintre noi și-ar lua o săptămână de vacanță, poate cei mai ambițioși nu și-ar mai păstra locul de muncă și la lună ar scoate 4 cărți. Dar cărțile nu se scriu numai cu tastare, ci și cu ideile pe care le tastezi.
Cu alte cuvinte, mai trebuie și imaginația pe care s-o iei ca pe Clopoțica pe umărul drept și să-ți șoptească ce anume să așterni pe foaia goală.
Evident, acest aspect este cel care îi determină pe mulți să nu se înscrie sau să abandoneze proiectul de a aduna cuvinte pentru un roman: lipsă materie pentru conținut. Dar când ai găsit acest lucru din care poți să scoți ceva la lumină, este clar că te poți înhăma la NaNo. Sigur că este nevoie de o anumită tactică pentru fiecare.
…….
În ce mă privește pe mine, azi a fost o zi de șoc: citesc o carte care atinge destul de bine ceea ce intenționam să fac – iar eu nu știam nimic despre această carte până azi, când am găsit-o la bibliotecă. Sunt în cumpănă – dacă să schimb subiectul, dacă să schimb direcția, păstrând același subiect sau dacă să schimb complet genul scrierii.
Se mai întâmplă și așa ceva.
Bine că au trecut doar 6 zile și nu m-am trezit pe 29 cu o astfel de veste.
Să mai zicem noi că nu există o zână – muză a scrierilor de romane 🙂 🙂 🙂
Om trăi și-om mai vedea.